102,424 matches
-
gestului o interpretare personală: " Da' de Dan ai mai auzit ceva?". "Nu, doamnă. Nu am nici cea mai mică idee." "Te-am văzut vineri, parcă, că îi dădeai ceva și ați avut o discuție, așa...", făcu insinuant baba de Fito, adăugând și un rânjet pofticios, avid de o bârfișoară, acolo. Da, i-am dat un film. Eram curioasă ce părere își face despre el. Cu atât mai mult cu cât l-am auzit de câteva ori întrebându-se ce anume prevalează
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
viață?" Fata dădu din umeri: Nu ajunsese la o concluzie, dar alternativele lui erau chimismul sau atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați spart!", râse cu buzele suflecate până-n gingii madam Săvulescu. "Măi, fată, da' știu că sunteți tari", adăugă ea când se mai potoli din criza de ilaritate. Milena nu comentă nimic, dar se înroșise binișor în obraji. Profesoara continuă pe același ton insinuant, însă completându-l cu un aer pedagogic: "Adică despre d-astea vă conversați voi?". "Printre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cel puțin pentru tine, că ești tânără și n-ai problemele mele de sănătate. Da' eu, cu ficatu' meu, nu mai suport..." Asistenta o privi cu un aer resemnat: "Vreți să țin eu seminarul?". "Te-aș ruga!", se miorlăie madama. Adaugă cu un gest repezit: În fond, nici nu-i cine știe ce pentru tine. Doar ai mai ținut tu o grămadă..." "Bine, nu-i nicio problemă!", acceptă supusă Milena. Se ridică, explicând: "Mă duc să-mi aranjez cursurile și să mă organizez
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spital". "Îi rup capu', mă! Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî, privi mohorât către BMW-ul negru și oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prostie. Reprezentare, reprezentare, nene, da' pă atâția bani?" "Păi, n-aveți încotro, standingu' cere, dom' ministru, și sacrificii", punctase iarăși Relu. "Așa e, mă, băiatule, așa e!", confirmase cu căldură domnul Sandu, apoi cu o undă de simpatie ușor etilizată, adăugase: Da' câți înțeleg asta? Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la o adică, nevestele lu' ăia mai cu cheag să îmbracă tot dă unde să îmbracă și ale noastre. Da', vezi tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu?" "Să mor io dacă știu ceva!", spuse Relu, trecut deja de o nădușeală rece. Adăugă speriat, în șoaptă: Da' telefonu' ăsta e sigur?". "E sigur, mă, e sigur. Ce crezi că-s prost? Sanchi, ți-o fi frică, ă?" Apoi și mai furios: "Băi, nu mă lua pă mine cu texte și jurăminte d-astea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și o a cincea, care nu-i nici măcar culoare, au simțit că-și pierd mințile și au strigat la unison: Șefu', da' ăsta nu-i joc, ăsta-i chinuială pă față! E un joc pentru cineva extraordinar dă dăștept". Dorinel adăugase cu satisfacție evidentă, asumându-și o afirmație pe care ceilalți nu îndrăzneau să o rostească: " Din fericire, noi suntem proști bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la urma urmei, un automatism ca toate automatismele). Mă privește adânc în ochi, până se convinge singur de ambiția mea de a fi trup și suflet pentru înțelegerea personajului. Apoi adaugă: Toate astea trebuie să apară undeva, domnule Gerard. Mai ales în replici. Ele fac parte din atmosfera acțiunii piesei, iar personajul trebuie conceput în funcție de aceste trepte prin care trece el de-a lungul a zeci de ani de viață. Spectatorul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oricând, de o a nu știu câta lectură a nuvelei, extrăgând citate și numerotându-le meticulos pe fișe. Reiau apoi incipitul piesei mele, mai cu seamă scenele în care Mihai e singur și caut replicile potrivite în care putea fi adăugat câte ceva referitor la cele două momente cheie din viața lui: unul care focaliza în jurul primei întâlniri a lui Mihai cu seniorii, când contesa de atunci întorcându se cu calul, îi aruncase mănușa și un inel; altul, momentul punctului culminant și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi ajuns după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se poate vedea printr-o crăpătură, abia-abia. - Tunelul acesta comunică cu cel în care ajungi dacă te cobori pe ușa aceea secretă din dușumeaua Bibliotecii orășenești. - adăugase atunci Valy mândru că poate da astfel de informații unui nou venit în localitate. De fapt nu există nicio probă a celor spuse de Valy, din moment ce, dintre bătrânii orașului, nimeni nu avea idee dacă pătrunsese cineva vreodată în acele locuri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Sugativează mai repede. Din nou hemoragie. Aveți grijă. Mult nu mai putem sta fără puls. Penseta 3. Penseta 4. Cea care dete comenzile, luă un corn de bou și i turnă din nou, celuilalt Gerard, tânărului, ceva lichid în piept. Adăugă: Încet, fetelor. Cu răbdare. Treceți apoi la resuscitare. Dle regizor, veniți cu toții mai aproape. Și domnii cavaleri și contele și contesa... Apropiați-vă. Când se va trezi pacientul, va trebui să vă vadă aici, în jurul său. Puneți caseta cu cântecul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi ajuns cu adevărat. În care oamenii par să fi suferit brusc, de azi pe mâine, mutații genetice. Ca personajele lui Samuel Beckett. - Odată, mai acum câteva luni, am avut senzația că orice căsătorie e un capăt de linie ferată adăugase ea liniștit-un loc fără gară, unde poate opri orice tren când e nevoit să stea la semnal. La un semnal care nu se mai schimbă. Un tren cu care nu te mai poți întoarce din bălăriile care țin loc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat, Mihai de Giulești ăsta făcuse ea pe un alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de Bethlen. - adăugase el entuziast. Da, știu - încuviințase ea, imitându-i vocea, ca și cum ar fi vrut să-l provoace pe Gerard la joc. Cu fața senină, ochii ei deveneau ape limpezi. Adevărate luminișuri de pădure, cu amestecuri de culori ne mai crezute. E
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde deja lucram de ceva timp. De multe ori mă văd, domnule Ilea, un intrus deschid eu discuția - or se știe că un intrus nu mai are nevoie de justificare. Cine nu are nevoie de justificare? - face dl. Ilea, apoi adaugă-și mă rog, la urma urmelor, cine nu e intrus? Depinde cum priviți lucrurile, dar trebuie să depindă și de categoria de intrus. Te referi la situația de intrus la propriu sau la condiția de intrus la figurat, în care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șmecherii, tovarășe metodist. Adică cum? Un simplu administrator și un simplu electrician, adică simpli oameni ai muncii, să mă ieie pe mine, intelectual de bine de rău, peste picior și să mă privească ca pe-un gunoi? Greșiți, tovarășe Sima - adaugă Gerard. Eu văd că chefuiți aici, bine mersi-schimbă vorba Sima râzând din nou, sardonic-cu alcoolul de rigoare, deși știți foarte bine că e interzis prin lege consumul de alcool în unitățile socialiste. Ce mai! Aici e ca într-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suna interfonul și nu se auzea vocea secretarei. Da, tovarășa secretară. Da. Bine. Păi dacă-i așa cum o să refuz? Uite acuma am să ies. Ne vedem în câteva minute - apoi privindu-l pe Gerard cu niște ochi pașnici și nevinovați adăugă - Trebuie să plec, tovarășe drag. Mai vorbim. Dar știi ce? Te rog sună-mă când vrei dumneata. Știi numărul meu de telefon, nu? Vino în acest birou când dorești. Vino ca acasă. A! Era să uit! Mi-e un dor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Vorbește gura fără tine - făcu Finica, apoi se ntoarse către mine-Domnule Gerard, la noi e ca în paradis. Știai? Nu mai ai nevoie nici să mesteci bucătura în gură. Zău așa. Își privi din nou, soțul cu dublă semnificație și adăugă: Știi, Bogdane, că nu-mi place când ești fălos. E-he! Ce să-i faci! Paharele de vin își spun și acuma cuvântul... Pe dracu! - se ofensă pictorul-Ce are sula cu prefectura și coada vacii cu ștampila Primăriei, măi nevastă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la figurat, și alte multe mutre, localnici din X, trambalați in corpore, la locul înmormântării probabil cu un autobuz închiriat. Valy murmură și el cu voce dogită: A fost odată ca niciodată o doamnă contesă de Bethlen, domnule Gerard...și adăugă un crâmpei dintr-o replică de-a lui Henri-Totul pare verosimil, ca un accident de vânătoare... Încuviințând din cap, în fugă, îi răspund cu cuvintele lui Mihai de Giulești: Toate aceste frumuseți sunt trecătoare, nimic nu se poate clădi pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
este sufletul omului, iar pata de pe ea, păcatele alea grele ale lui. Adică, ale mele. Cert este că totuși acest vis prefigurează ceva, Pruncule, chiar dacă eu nu-i dau importanță. Prevestește ceva rău. Ha, ha, ha! Râse pe săturate și adăugă ca și cum i-ar fi părut rău că pozase așa, gratuit, într-o fatalistă. - Auleu! Am sărit deja calul. Cine are mintea limpede, gândește și nu devine sluga viselor - părea a-și porunci cu mari eforturi, sieși. Ultima replică fusese așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
băi, că-mi stric stilul. Pardon. Iartă-mă. (cu nostalgie maximă, aproape până la lacrimi) Prea bune mâncăruri făcea maică-ta, omule, ca să...când eram copii...când mâncam la voi... Încă puțin și Titi chiar izbucnea în plâns. Chiar de-aia... adaugă oftând, destul de mâhnit Esesistu’. Amintirea mamei lui Esesistu', îl face pe Titi întotdeauna parcă și mai blând. Îl neutralizează definitiv în fața adversarului. Îi face tonul mai puțin aspru. Îl înmoaie ca și cum ar fi băut din izvorul cu apă care moleșește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prezent și asta pentru mine este o realizare minunată, având în vedere că mi se pare mult mai frumoasă viața acum și chiar am sentimentul că trăiesc cu adevărat. Cu timpul, mi-am dat seama că EU nu trebuia să adaug nimic la mine însămi ca să devin împlinită. Mi-am dat seama că este inutil să încerc să devin mai bună pentru că bunătatea era o parte inseparabilă a ființei mele, pe care doar trebuia să o eliberez, să o las să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
câteva diagnostice înspăimântătoare, o adevărată traumă psihologică, acel șir interminabil de diagnostice și vina îmi aparține mie, pentru că le căutam și le produceam eu cu mintea mea fricoasă. Săraca inima mea, că începuse și ea să cedeze, așa că am mai adăugat un diagnostic și încă un tratament pe viață, cum îmi spunea bunul doctor. Doamne, Dumnezeule! Când nu știi cine ești și cum ești făcut, când nu-ți cunoști corpul la un alt nivel decât cel fizic este greu, tare greu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu l-am acceptat și îmi pare rău pentru cei care l-au acceptat și sunt foarte mulți. Este într-adevăr un statut care îți asigură confortul de a nu face nimic, decât completarea unor dosare în care trebuie să adaugi mereu alte și alte afecțiuni. Eu nu am putut accepta înfrângerea chiar dacă a trebuit să trec prin multe suferințe inutile aș putea spune. Chiar dacă a durat destul de mulți ani acea suferință, am reușit u șor-ușor să mă detașez de acel
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un beneficiu. Așa este viața, nimic nu se pierde totul se transformă printr-o reciclare permanentă. Este destul de trist să vezi persoane încă tinere care au renunțat la activități sociale condamnându-se la o viață lipsită de sens și consistență, adăugând ani vieții, dar nu vieții ani. Cu toții am contribuit la această situație plătind mereu o cotă sistemului de sănătate, totul a fost premeditat, deci atras ca și cum cineva știa că ne vom îmbolnăvi. Nimic mai adevărat, asta este societatea, sistemul și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
medicina clasică nu a luat în considerare spusele lui Hipocrate. În ceea ce mă privește, eu mi-am ales strada pe care voi merge înainte, pentru că este bună și nu mi strică mașina (corpul), făcând o comparație mai glumeață. Am să adaug în continuare și faptul că Aloe Vera, este folosită din antichitate și i se mai spune și vindecătorul silențios, planta miraculoasă, sau vindecătorul miraculos. Aloe Vera, are un efect extraordinar asupra organismului detoxifiindu-l până la nivel celular. Acționează sinergic și are
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]