24,560 matches
-
la telefon? Ai cumva impresia greșită că de asta te‑am adus la Paris? Mama a ridicat receptorul după ce a sunat de trei ori, dar nici n‑am dat bună ziua. — Mamă, vin cu primul avion. Te sun când ajung la aeroportul JFK. Vin acasă. Am Închis telefonul Înainte ca ea să apuce să răspundă și am ridicat privirea spre Miranda, care părea sincer uluită. Am simțit cum un zâmbet vag străbate spre fața mea prin valurile de durere și greață atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca mica armată de slujbași ai hotelului să Îmi facă o rezervare la următorul zbor spre New York, iar eu să Îmi fac bagajele și să mă așez pe bancheta din spate a limuzinei care dispunea de bar, În drum spre aeroportul de Gaulle. Șoferul era vorbăreț, dar eu nu am răspuns mai nimic: voiam să mă bucur de ultimele momente petrecute În calitate de cel mai prost plătită, dar bine tratată asistentă din Întreaga lume liberă. Mi‑am turnat un ultim pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a mă transforma În imaginea identică a Mirandei Priestly nu era, În mod clar, chiar așa de bună. În locul vreunui șofer În uniformă care să mă aștepte la ieșirea din vamă, cu un carton cu numele meu pe el, la aeroport am dat chiar de părinții mei, care au părut extrem de Încântați să mă vadă. Ne‑am Îmbrățișat și, după șocul inițial provocat de hainele pe care le purtam (jeansi D&G prespălați, mulați pe corp, cu pantofi cu toc cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmbrățișat și, după șocul inițial provocat de hainele pe care le purtam (jeansi D&G prespălați, mulați pe corp, cu pantofi cu toc cui și o bluză total transparentă - păi era trecută la categoria diverse, sub‑categoria către și de la aeroport și era vestimentația cea mai potrivită pentru avion pe care mi‑o puseseră În bagajă, mi‑au dat vestea cea bună: Lily era trează și conștientă de ce se petrece În jur. Ne‑am dus direct la spital, unde Lily Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zis să aduc și alte povestiri pe care le‑am scris. Și nici nu m‑a Întrebat dacă vorbesc franceza. Și o urăște pe Miranda. Cred că pot să lucrez bine cu femeia asta. Am condus gașca de Texas la aeroport, am cumpărat câte un Burger King, bun și plin de grăsime, pentru Lily și pentru mine, ca să completăm restul de gogoși rămase de la micul dejun și am petrecut restul zilei - și următoarea zi - la birou, ca să lucrez la câte ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încă murdar de iarbă de la ultima ieșire pe Primrose Hill, din august. Dincolo de raftul pentru fructe, pe podea, se află o grămadă de stafide despre care sunt sigură că se aflau tot acolo În dimineața În care am plecat la aeroport. Câteva chestii s-au stricat cît am fost plecată: În castronul mare de sticlă de pe masa de pin de lângă ușa care dă În grădină au fost adăugate vreo șase mere, dar nimeni nu s-a gândit să arunce Întâi fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu le poți cumpăra dragostea“, obișnuiește să spună soacră-mea, care, În mod evident, nu a investit destui bani În problemă. Am Încercat o dată să mă Întorc acasă cu mâna goală dintr-o călătorie de afaceri, dar pe drum de la aeroportul Heathrow, am cedat și i-am spus taximetristului să oprească la Hounslow, unde am plonjat Într-un magazin de jucării Toys’ß’Us, adăugând o notă toxică senzației de rău produse de decalajul orar. Colecția mondială de păpuși Barbie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îmi iubesc meseria. Poate că nu o arăt tot timpul, dar Îmi place ceea ce fac. Îmi place la nebunie sentimentul pe care-l am când acțiunile pe care am pariat dau rezultatele scontate. Îmi face enormă plăcere să constat În aeroport că sunt una dintre puținele femei din Club Lounge, iar când mă Întorc, Îmi place să Împărtășesc povești de groază din călătorii cu prietenii mei. Îmi plac hotelurile cu room-service care apare ca prin farmec și preriile de bumbac alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Vest, din Statele Unite, pot să-i citesc lui Ben Guess how much I love you?1 și să mă uit În același timp la prețurile acțiunilor pe teletext, dar pot eu oare să găsesc un taxi să mă ducă la aeroport? În urma unui program de reduceri ale costurilor, Edwin Morgan Forster nu mai trimite mașina să mă ducă la aeroportul Heathrow. Trebuie să-mi comand eu una. Aseară am rezervat un taxi din zonă, care Însă nu a apărut de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
uit În același timp la prețurile acțiunilor pe teletext, dar pot eu oare să găsesc un taxi să mă ducă la aeroport? În urma unui program de reduceri ale costurilor, Edwin Morgan Forster nu mai trimite mașina să mă ducă la aeroportul Heathrow. Trebuie să-mi comand eu una. Aseară am rezervat un taxi din zonă, care Însă nu a apărut de dimineață. Când i-am sunat ca să protestez, tipul de la celălalt capăt mi-a zis că-i pare foarte rău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mănâncă puii. Hm, oare ce motiv ar avea să facă una ca asta? 2.17: Furtună de zăpadă. Zborul spre țară are Întârziere. Secunde prețioase păstrate pentru făcut cumpărături În Londra pierdute. Cotrobăi prin magazinul cu cadouri de Crăciun din aeroportul din Stockholm. Ce-ar prefera Rich? Carne de ren uscată la vânt sau casetă video de sărbători numită: Adolescente dulci suedeze În zăpadă? Refuz În continuare să-i cumpăr lui Emily vulgarul și urâtul bebeluș Wee-Wee pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un Tant Pis, o producție medie este un Croque Manure, pe când unul complet care necesită șapte șervețele este un Somme. O singură dată s-a petrecut un Krakatoa. Nu mi se pare nimic anormal, dar când se Întâmplă Într-un aeroport din Grecia...) — Desigur, pe vremea noastră tații nu ajutau deloc, spune Barbara cu o tresărire de neplăcere. Nu l-ai fi făcut pe Donald să se apropie de un scutec. Ar conduce două sute de kilometri numai să nu vadă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Client important, ergo neprofesional. 4/ Sunt măritată. Oare punctele astea nu ar trebui să fie În altă ordine? 10tc "10" Aniversareatc "Aniversarea" Vineri, 06.02: Azi e prima aniversare a fiului meu, iar eu mă aflu În cer, undeva deasupra aeroportului Heathrow. Avionul are Întârziere mare: vizibilitate proastă, căi aeriene aglomerate. Situația asta durează de treizeci și cinci de minute, echivalentul În aer al călcatului apei, și asta Îmi dă emoții. Îmi simt picioarele descălțate cum se Încordează sub pătură Încercând să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adevărat care să ne poată aduce pe pământ cu o mână legată de unul din capetele mustății lui În furculiță, dacă e nevoie. Vedeți voi, trebuie să trăiesc. Sunt mamă. Pilotul ne spune că va trebui să ne Îndreptăm spre aeroportul Stansted. Nu prea mai avem combustibil. Nu trebuie să ne Îngrijorăm, Însă. Nu, nu trebuie deloc. Azi e ziua lui Ben. Trebuie să aterizăm cu bine ca să pot lua tortul Teletubbies de la cofetărie și ca să-mi pot Îmbrăca băiețelul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
laptele. Mă adresez dinților: — De fapt, e prima aniversare a băiețelului meu azi și speram să ajung acasă Înainte de micul dejun. Atunci vă asigur că facem tot ce se poate. Să vă aduc un pahar cu apă? —Și scotch. Mulțumesc. Aeroportul Stansted 08.58: Avionul realimentat cu combustibil stă pe asfalt. Pilot din Pont zice că nu e vina lui că trebuie să ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
versus Veneția, misterioasa putere de seducție a lui Allan Greenspan, chiar și despre acțiunile pe care le cumpăr pentru el. Despre tot, mai puțin despre copii. De ce nu ai pomenit de copiii tăi, Kate? 14.07: De-abia Întoarsă de la aeroport, fuga la birou ca să mă arăt la față. Dau impresia că lucrez din greu, Îngrămădind cărți și ziare financiare pe birou, apoi mă sun pe fix de pe mobil și-l las să sune. Răspund și port o discuție Însuflețită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puțin te-ar vedea o dată pe zi la televizor. Stau În ușă, urmărind nefericirea indignată a soțului meu de undeva de foarte departe. Mă gândesc cât de bine cunosc situația asta și știu exact care sunt soluțiile: fie plec la aeroport de dimineață Într-o atmosferă Înghețată și sper să se mai Încălzească până mă Întorc, fie mă dezbrac pe loc și ne amintesc amândurora că dragostea e ceva care se poate face. Sunt atât de epuizată, că-mi simt trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acum. Se zbate sub plăpumioară, cu părul umed care i se usucă În șuvițe tari pe obrazul palid. Nu poate să-mi spună ce-o doare. De ce-mi face așa ceva tocmai În noaptea asta? Când trebuie să plec la aeroport În trei ore. Mă Împunge imediat un sentiment de vinovăție pentru că am Îndrăznit să gândesc așa. Și-atunci, exact când am hotărât că nu e decât o Încercare de a mă Împiedica să plec- ca o pisică, Emily presimte plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
genunchi lângă vasul de toaletă, nu reușesc deloc s-o conving pe Em, care e crispată, să presteze În ploscă. —Mami? — Da, iubita. Pot să-mi fac ziua la piscină? — Sigur, draga mea. Plosca se umple imediat până la buză. Prânz, aeroportul JFK, New York: Un vameș solid care seamănă foarte tare cu Sipowicz din NYPD Blue Îmi scotocește prin bagajul de mână. Total liniștită, Îl privesc cum scoate mobilul, ciorapii de schimb și cartea Cățelușul Pongy Percy. Își scufundă mâna cărnoasă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pat, văd că e ceva scris pe prima pagină a pliantului hotelului. Aprind lampa de birou: „Unele lucruri care se Întâmplă pentru prima dată Parcă se Întâmplă din nou, ...Dar cine știe Unde și Când?“ Somn ușor, cu dragoste, Jack 10.09: Aeroportul Newark: Avionul Întârzie o veșnicie. Stau Întinsă pe o bancă din sala de așteptare. Ceața de dincolo de fereastră se asortează cu nebuloasa impenetrabilă din capul meu. Mă gândesc la noaptea trecută În timp ce Încerc să nu mă gândesc la noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ne simțim mărunți. Lumea nu se va sfârși cu o explozie, ci cu o femeie uitându-se printr-un geam la propriile ovule congelate și Întrebându-se dacă va mai avea vreodată timp să le decongeleze. Încerc să ignor zgomotul aeroportului și să mă gândesc la ce Înseamnă Emily și Ben pentru mine, apoi Îmi adun ultimele rămășițe de energie și le revărs asupra lui Momo. Copiii sunt dovada trecerii noastre, Momo, acolo unde ne ducem după ce murim. Sunt cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cărți. Stând aici, În primul rând de scaune din sala de așteptare, cu un pahar mare de gin, Îmi simt organul acela absurd din piept umflat și greu ca o tărtăcuță. Momo stă chiar lângă mine. De când am plâns În aeroport, asistenta mea a fost excesiv de grijulie. Enervată de străina asta melancolică ce s-a apucat să-i vorbească despre sensul vieții, Momo și-o dorește Înapoi pe Kate cea normală, la fel ca și mine, bănuiesc.. —Kate, fac schimb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am Încercat, Emmeline, Dumnezeu știe cât am Încercat. Dar femeile sunt purtătoare de informații care nu le lasă să se odihnească. Pe bună dreptate, În capul unei mame care se duce și la serviciu, În fiecare zi e ca la aeroportul Gatwick. Vaccinuri MMR1 (a injecta sau a nu injecta), metode de Învățat copilul să citească, măsuri de Încălțăminte, bagaje pentru vacanță, creșterea copiilor Încropită inventiv din aripi și rugăciuni - cu toții zburând În cerc deasupra pistei și așteptând instrucțiuni suplimentare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la subsol anul trecut ca parte din Încercarea de a arăta mai puțin ca o bancă și mai mult ca un club de noapte. Cafeneaua se vrea funky, postindustrială, dar atmosfera obținută e mai degrabă cea a unei cafenele din aeroport. Sunt Încă ușor amețită de la joint-ul lui Winston de azi-dimineață. Ce-o fi fost În capul meu? Când ieșeam din mașină, Winston m-a invitat cu el la un concert de duminică În două săptămâni. S-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Richard stând afară În grădină și fumând. O să accepte biberonul când o să i se facă foame rău, mi-a explicat femeia și, da, ar prefera banii În mână. Uneori cred că Emily nu m-a iertat niciodată. În drum spre aeroport, am auzit la radioul din taxi melodia aceea a lui Stevie Wonder: „Nu-i așa că e minunată...“. Cea În care se aude un bebeluș plângând la Începutul cântecului. Brusc, bluza mi s-a udat fleașcă de lapte. Nu am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]