31,399 matches
-
de indispoziție, de încordare, pe de altă parte, la celălalt (atunci când ia act de exteriorizarea acestuia), observă starea de nervozitate, de nemulțumire, de dezorientare. În relația interpersonală, individul nu mai răspunde la salut, este pus să critice la orice cuvânt, afișează indiferența (sau încăpățânarea). Demn de reținut este faptul că mereu avem o percepție a relației cu celălalt. Aceasta percepția nu este întotdeauna rezonabilă sau realistă. Desigur, incompatibilitățile, neînțelegerile pot fi reale. Se poate întâmpla însă ca ele să fie doar
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
principiu, situațiile cooperative generează experiențe emoționale empatice, congruente, în vreme ce situațiile competitive presupun emoții anti- empatice, exclusive". Mai concret, într-o situație de cooperare, subiectul are tendința să zâmbească partenerului dacă acesta îi zâmbește, după cum, dacă are expectanțe de competiție, va afișa emoții anti-empatice, opuse celor exteriorizate de partener. Din păcate, în multe împrejurări din viața cotidiană în pofida avantajelor pe care le întrezărim -, relațiile de cooperare nu sunt practicate decât dacă disputa se poartă pentru distribuirea unor resurse neglijabile și când nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
săptămâni și apoi încă două luni a fost în spital la recuperare din cauza rănilor. Când s-a reîntors la familia lui nu a mai fost același. Înainte de accident era un bărbat liniștit car-și iubea la nebunie familia și adesea afișa un aer glumeț. După accident d-l I.P. era tăcut și iritabil cronic. El striga la nevasta și copiii lui pentru cele mai neînsemnate lucruri. El și-a lovit nevasta când ea vorbea despre abuzul lui verbal în fața copiilor. El
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru ei decât a cuvintelor nesemnificative, pentru că ei acordă o atenție mai sporită semnificației cuvintelor decât culorii acestora. Un studiu care a pornit de la proba Stroop, a prezentat pacienților cu GAD și unui grup de control cuvinte amenințătoare și neamenințătoare, afișate pe un ecran timp de 20 milisecunde, un timp prea scurt pentru a procesa culoarea cuvântului. Pacienții cu tulburare de anxietate generalizată au avut un ritm mai slab în a numi culorile cuvintelor amenințătoare decât au fost subiecții din grupul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
p. 163). Se poate afirma că astfel de tendințe sprijină predicțiile neorealiste privitoare la conflictul structural emergent între Japonia și China. Rolul Chinei în dinamica geopolitică din Asia vine în sprijinul interpretării neorealiste a strategiilor sale post-Război Rece. China a afișat o perspectivă de sumă nulă asupra suveranității sale în Hong Kong și Macao, în negocierile cu Marea Britanie și Portugalia. Mai mult, ea a insistat ca negocierile privind aceste teritorii să se desfășoare bilateral (Hinton, 1994, p. 353; Neves, 1995; Yahuda, 1996b
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a dezvăluit gradul în care umbrela de securitate pe care o oferă permite pasivitatea politică japoneză, care favorizează priorități economice mercantiliste. De asemenea, criza a evidențiat faptul că argumentele "puterii civile" pot fi manipulate de elitele interne care doresc să afișeze o imagine diplomatică pozitivă în fața lumii, în timp ce, de fapt, se concentrează asupra unor obiective naționaliste mai limitate. Efectele crizei asupra relațiilor SUA-Japonia pot fi înțelese ca reflectare a unor conflicte latente ce ies la suprafață în perioada post-Război Rece. În lipsa
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
politică culturală este, într-adevăr, un mod de a trata lucrurile (de a le selecta, administra și valoriza), este o "pragmatică", o teorie practică a acțiunii. Statul apare aici drept stăpân al culturii, așa cum, în alte epoci, s-a putut afișa drept stăpân al religiei și credințelor (cujus regio, ejus religio). El decide ce este "cultural" pentru societate și îi fixează conținutul prin oferta de bunuri și servicii. Astfel, prin intermediul unor experți ad hoc, desemnează monumentele "istorice" demne să figureze în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în spectacolele vii și doar 16 000 în minister sau în instituțiile publice. În plus, 50 % din cheltuielile culturale ale statului provin de la alte ministere (Afaceri Externe, Justiție și Educație). Ministerul Afacerilor Externe își asumă misiunea de a transmite și afișa o imagine culturală a Franței în exterior. Jacques Perret și Guy Saez (coord.), Institutions et vie culturelle, La Documentation française, Paris, 1996. • Evaluarea Orientată spre obiective precise și prevăzută cu mijloace desfășurate în timp (timpul unei legislaturi sau al unui
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
raționale de reducere a incertitudinilor. • Actori calculatori și strategici Actorul este considerat drept un agent strategic, rațional și calculator, dacă nu în practică, măcar în teorie (este metoda ideal-tipică): negustorul de tablouri caută să stabilească monopoluri temporare. Poate să-și afișeze "iubirea pentru artă", dar arta este pentru el în primul rând un mijloc; colecționarul speculează întotdeauna, în diverse grade, asupra valorii prezente și viitoare a operelor achiziționate sau a sa, strâns asociată cu bunurile lui; în fine, artistul însuși, pentru că
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
marea ficțiune prin intermediul căreia toată lumea se străduiește să trăiască pe cheltuiala a toată lumea. Căci astăzi, ca și altădată, fiecare, un pic mai mult, un pic mai puțin, ar dori să profite de munca celuilalt. Acest sentiment nu îndrăznim să-l afișăm, ni-l disimulăm nouă înșine; și atunci ce facem? Ne imaginăm un intermediar, îl adresăm statului, și fiecare clasă, rând pe rând, vine să-i spună: "Voi care puteți să luați în mod loial, cinstit, luați de la public, și împărțim
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mult mai preocupați atunci de a reforma vama decât să înfrângă Comunismul. Le Havre, deși simpatiza cu vederile noastre, a refuzat să ne adopte stindardul. Din toate părțile mi se spunea: Vom obține mai ușor câteva îndulciri ale tarifului nostru neafișând pretenții absolute". Eu răspundeam: Dacă nu aveți decât acest lucru în vedere, acționați prin camerele voastre de comerț". Mi se mai spunea: "Cuvântul Liber-Schimb înspăimântă și îndepărtează succesul." Nimic nu era mai adevărat decât acest lucru; dar eu trăgeam din
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și ar comporta, obligatoriu, turul zilnic, de o oră și cinci minute, al Păltinișului. Am stat și am visat la acest moment ce va veni, în timp ce tânărul Vesely măsura cu o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afișa distanța la milimetru când punctul roșu al laserului atingea peretele ― toate distanțele imaginabile din interiorul vilișoarei și îi dicta "cotele" tatălui său, care, așezat pe un fotoliu, le scria cuminte pe un plan preexistent. Mă uitam la ei recunoscător, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primiră cu entuziasm. După ținerea unei reviste, prințul a plecat la Alexinatz, cuartierul general al corpului de armată comandat de generalul Cernaieff. La 19 iunie/1 iulie s-a publicat la 5 oare sara manifestul de război și s-au afișat pe zidurile caselor din Belgrad. Mase de popor s-au adunat înaintea placatelor. Manifestul e intitulat "Cătră iubitul meu popor". 23 iunie 1876] ANGLIA ["DUPĂ CUM AM ANUNȚAT... "] După cum am anunțat acum câteva zile, fortul care predominează trecăto[a]rea de la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o viziune globală. Faptul acesta îmi apare cu atât mai evident cu cât dezvoltarea cercetărilor noastre comparative, întâlnirile și experiențele noastre internaționale mă conving zi de zi tot mai mult că uneori se justifică pe deplin să vedem în preocuparea afișată pentru violența în mediul școlar o exagerare mediatică, o preocupare securitară excesivă și un profit carierist. "Provocarea mondială" a violenței în școală înseamnă și provocarea de a pune un strop de rațiune și de etică într-o dezbatere prinsă în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
război (fără a socoti revoluțiile), 80% sunt civili. Dimpotrivă, 80% dintre morții primului război mondial purtau uniformă. Ceea ce odinioară însemna efect colateral, mijloc secundar, greșeală sau crimă de război atacarea celor umili trece în prim-plan, ca și cum, pentru a-ți afișa victoria, trebuie să nimicești fizic, cultural și spiritual populațiile". Carnet de presă Rolul jucat de mass media în elaborarea violenței în școală ca subiect de îngrijorare rămâne în mare măsură de analizat. În acest scop, voi folosi mai întâi un
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în peste jumătate din cazuri, insultătorii sunt adulți din școală. De altfel, un director denunța înmulțirea violențelor verbale la învățători. Frecvența pedepselor corporale și colective ridică probleme de drept la nivelul textelor naționale și internaționale. Majoritatea directorilor de școli își afișează voința de a aplica directivele oficiale în această privință. Realitatea nu răspunde întotdeauna intențiilor. Regulamentul școlar e bine cunoscut, dar mulți se feresc să vorbească despre el, fără îndoială, de teamă să nu aibă necazuri cu superiorii. În această privință
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
legătură disproporționat de strînsă cu practica politicii externe sovietice. Reinterpretînd legile marxismului, teoria sovietică își propune să interpreteze trecutul, să ghideze deciziile prezente și să prevadă viitorul. Cu toate acestea, dacă comportamentul politic extern înregistra eșecuri sau sistemul internațional nu afișa caracteristicile așteptate, nu era acuzată politica, ci era ajustată teoria. Într-o lume a adevărului, teoria și practica trebuie să fie în armonie. Deși analiștii sovietici au depus un mare efort pentru a respinge teoriile occidentale (ca și cum marxismul n-ar
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
erau fie fecioare, fie soții sau văduve. Femeile, în concepția medievală, nu erau privite ca fiind credibile, ba chiar devin deposedate de orice valoare reală, în primul rând pe criteriul apartenenței la sexul slab și al sexualității pe care o afișează.77 În societatea patriarhală, așa cum ea este surprinsă în operele lui Giovanni Boccaccio și ale lui Geoffrey Chaucer, soțul era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demonstrează cel de-al cincilea mariaj, în care a primit 378 David S. Reed, art. cit., p. 75. (trad. n.) 379 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 287. 380 Ibidem. 381 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 114 permisiunea de a-și afișa superioritatea după bunul plac, dar și povestirea ei, unde cavalerul oferă proaspetei soții autoritatea în spațiul domestic, abandonându-se în seama înțelepciunii feminine, „Mă las la voia hotărârii tale/ Alege tu cum crezi că-i mai cu cale/ Mai de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de nici un comentariu, deoarece deviza ei în viață este mai mult decât elocventă: „Amor vincit omnia” 483 . Portretul stareței, care reliefează preocuparea personajului pentru tot ceea ce este amănunt, cochetărie, emoție, ne-o înfățișează ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o ocupație ce a devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda zilei și cu o eleganță căutată, modificându-și portul monahal: „Văzui la el pe mâneci cusătură/ Cu găitan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a se plimba singure. Povestea Meguliei Dotata, o fată din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric că nimic nu mai poate fi făcut, deoarece timpurile deveneau din ce în ce mai prielnice femeilor, era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Nutrește o fidelitate mai ales față de principiile statului roman, nu doar una conjugală. Naratorul încheie povestirea făcând trimitere la „tirania” masculină, și nu se referă la actul violului comis abuziv asupra unei femei cinstite, ci la ipocrizia generală, ca cea afișată de Tarquin sau de cei aflați în preajma Lucreției.700 Din perspectiva creștinismului, Lucreția nu mai poate fi însă receptată pozitiv, deși suntem conștienți că personajul aparține lumii păgâne. Fericitul Augustin o acuză de prea multă mândrie sau orgoliu. Lucreția devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care se dăruie cu pasiune bărbaților îndrăgiți, nu sunt de fapt atrase de virilitate sau de ineditul alterității, ci de aspectul temporar sau aparent de feminizare al acestora, de pasivitatea, frumusețea, vulnerabilitatea și dependența pe care aceste personaje masculine o afișează. Eroul trebuie să fie infidel pentru a-și dovedi bărbăția, natura distinctă.719 Imaginea negativă a taților autoritari, dominatori, vine să creeze o antiteză cu ceea ce reprezintă personajul feminin și să-i sporească astfel aprecierile în rândul celor care vor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
superficial pare a avea nevoie de un protector. Cresida lui Chaucer nu este atât de ipocrită și nici la fel de îndrăzneață. Chiar îndrăgostită de Troil, are permanent în gând statutul propriu și nu acționează. Pandar este cel care reușește, cu viclenie, afișând dragoste și devoțiune, să-i câștige încrederea și astfel să o conducă, să o arunce efectiv în această poveste de dragoste mai mult regizată cu dibăcie, decât trăită cu pasiune. Pandar, în calitate de unchi, și nu de verișor, ca în poemul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]