6,798 matches
-
în locuri deschise, cum sunt liliecii cu potcoavă, care își învelesc c corpul cu patagiu, agățându-se de substrat doar cu gh ghearele de la picioare. Speciile precum Myotis myotis, M. blythii și M. daubentonii aleg tot spații deschise, dar se agață de regul de regulă de perete și cu gheara primului deget al aripilor. Adesea, lilieci caută nișe și adâncituri în pereți, în care se fixează cu ușurință. În schimb, Myotis nattereri, M. bechsteinii ș.a. pătrund în crăpături, iar speciile genului
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
că erorile istorice ale intelectualilor provin din intenții bune, materializate prost, datorită unei superiorități de gândire autoasumată, dar adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is not wisdom" ["Intelect nu înseamnă înțelepciune"]23. Așadar, melancolicii europeni dau greș atunci când se agață de utopii. Cu toate acestea, intelectualii lui Sowell nu corespund modelului cărturarului desprins de lume în cadru contemplativ, ci sunt indivizi conectați la viața activă prin intermediul ocupației, al profesiei, chiar dacă aceasta este sau poate fi una neremunerată. Intelectualul, din această
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
suferință indiferent de neam sau religie. Iudeii niciodată nu au avut asemenea practici sau milostenii între ei sau față de Neamuri. Dar cînd i-a luat pe fanaticii zeloți sminteala înălțării de sine și dorința de a conduce imperiul roman, au agățat această podoabă la trăncăneala lor slută pentru că suna foarte bine și era cunoscută de ceva lume din imperiul roman la acea vreme. Domițian(81-96) îi i-a la socotit pe ivriții din jurul său infiltrați în cercul puterii imperiale, pentru practicarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care îl însoțea, se luptă apoi cu animalul în mai multe momente. Printr-un vicleșug prinde taurul de coarne și reușește să se urce în spatele lui alergîndu-l pînă a obosit chiar dacă a fost dat jos din spinare, el tot se agăța pînă l-a dovedit. Apoi l-a prins de picioarele din spate, l-a luat în spinare și l-a adus în peștera sa care îi era sălaș. Aici primește de la Sfîntul Soare porunca de a sacrifica taurul pentru renaște-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
doarmă prea mult"89. Timp, istorie și cădere Criza fundamentelor Ca gînditor privat în spațiul ideatic al fragmentului, Cioran n-a avut nicicînd o viziune sistemică și sistematică asupra timpului. "Timpul îmi este inaccesibil. Neputînd să-i urmez cadența, mă agăț de el sau îl contemplu, dar nu mă aflu niciodată în el: nu este elementul meu"90. Iar gîndurile sau meditațiile lui Cioran despre timp nu au atît de mult încărcătură filosofică, ci exprimă mai degrabă sensuri psihologice, antropologice, socio-istorice
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
că, foarte probabil, dacă regimul comunist ar fi supraviețuit, evoluția ascendentă a Elenei Ceaușescu ar fi continuat, ceea ce ar justifica impresia colectivă a unui rol nefast. Dar ea își păstra funcția de director al Institutului de cercetări chimice și se agăța și de poziția de savantă. Cu ocazia vizitelor oficiale în străinătate dorea să primească mereu distincții și onoruri universitare 17. În acest fel, ea nu părea să aspire la poziția de lider stalinist a lui Nicolae Ceaușescu, ci la păstrarea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
parte din modelul sovietic exportat și în țara noastră. 7. Femeia în România comunistă Dușmanul de clasă al feminismului, desemnat de pe poziții marxiste, era societatea patriarhală 70. Acest tip de societate era foarte prezent în România. Populația majoritar țărănească se agăța de valorile tradiționale, care impuneau femeii un rol secundar în afara familiei. Familia tradițională a fost atacată în multiple feluri, dar soluția din Rusia sovietică, cea a eliminării fizice a bărbaților a avut probabil o pondere mai mică71. Destul de repede, a
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
scosese nici un sunet! Protestele sale sunt palide, intuiește inutilitatea de a te opune brutalității oarbe. Rezolvă incidentul prin apelul la intervenția unui alt intelectual ce se adaptase sistemului și acum avea autoritate. Așa încearcă să se salveze mai tot timpul, agățându-se de vechile relații ale vechii lumi rusești normale. - Cine nu înțelege, plătește. Nerjin Gleb, personajul cărții în discuție, cum sugeram, este un tânăr rus, absolvent de Matematică, un intelectual pasionat de cunoașterea teoretică, aproape fără deprinderi practice. Are doar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru a scăpa de fostul ei iubit. Oamenii intră în iubire cu tot trecutul lor, cu întregul lor lanț determinant, cu educația lor, cu amprenta mediului lor familial din prima copilărie. Marga este fiica unui comunist cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
același ca pentru orice branulă de infuzie i.v.). Există mai multe tipuri de seturi de infuzie, adaptate necesităților fiecărui pacient (Fig. 3). Pompa de insulină poate fi purtată în buzunar (cămașă, pantalon), prinsă de curea sau la breteaua sutienului, agățată de gât etc. De asemenea, există dispozitive speciale de prindere de tipul huselor cu jartieră (Fig. 4). 3. Funcționarea pompei de insulină 3.1. Insulină folosită. Pentru tratamentul prin CSII cu ajutorul pompei de insulină pot fi folosite doar insuline cu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92259_a_92754]
-
e tocmai mediul de apariție a imaginilor: În cazul unei imagini, de vreme ce nici lucrul în virtutea căruia a luat ființă nu-i aparține ei însăși, ea - fiind doar năluca veșnic schimbătoare a unei alte realități - trebuie să ia naștere în altceva, agățându-se într-un fel ori în altul de existență, pentru că altminteri n-ar fi absolut nimic"16. Pe de o parte, imaginea prin care lucrul e adus la existență nu îl reprezintă pe acesta în realitatea lui conform adevărului, ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvânt. Sufletul își amenajează vitrinele în funcție de sezoanele așteptării, mereu deficitare în reîntoarceri, iar venerabilul luminariu al Europei nu se sfia să-și impună exigențele incorigibil de monarhic; duhurile-i ilustre patrulau vigilent. − În Paris simți că trăiești cu adevărat, se agăță Trees de-o evidență la îndemână, mai ales când te bucuri de răgazurile generoase ale vieții casnice. Dispoziția lui Martin fluctuează după cursul acțiunilor la bursă, dar e conștient de asta și mă protejează pe cât posibil. Spre rușinea mea, sunt
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ceilalți nu mai apucaseră însă să-l urmeze, căci casa veche cedase sub opintirile fiarei numai spume, iar acoperișul îi prinsese dedesubt, împingându-i în botul ei. Le auzise ultimele țipete prin țiglele de care se ținea, după care rămăsese agățat în mâini de paratrăsnetul casei câteva ore bune, până la venirea echipelor de salvare; nu putuseră să-i descleșteze degetele de pe oțelul cu care se solidarizase instinctiv, așa că-l luaseră în ambarcațiune cu tot cu țandăra de metal înnegrit smulsă cu ranga. Nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atunci! Chiar și după ce-și revenise, mult timp bucata de metal înnegrit rămăsese principalul lui suport în mijlocul lumii schimbătoare și pasarela între lumea interioară și exterior: dormea cu ea, o ținea lângă el pe masă când mânca, o târa agățată de o sfoară când mergea prin vreun parc, și ea zgâria discontinuu pământul în urma lui, săltând capricios în dreapta și-n stânga, pe vremea când el nu învățase încă să traseze linii cu creionul. Vara, la plajă, scormonea cu ea nisipul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru actele noastre, ci cel mult un însoțitor spectral al lor. De-a lungul trupului femeii înfășurat strâns în jurul lui, Rică nu găsi nici un alt mâner de prindere afară de o masivă brațară de aur la încheietura mâinii ei drepte. Se agață de ea cu disperarea înecatului furat de vârtej. Pe dedesubtul podoabei, pasiunea se dezlănțuise atât de torențial încât, comparativ, metalul prețios părea înțepenit într-un statism dătător de siguranță; febrila lui circulație prin lume conform așa-ziselor legi de fier
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Îngerilor, cum zice un poet catalan, personalizată: un monah, o santinelă, o păpușă, un cap de mort, un deget, un clopot. Wagner s-ar fi inspirat din Montserrat pentru Parsifal. turiștii urcă sus cu un trenuleț cu cremalieră care se agață de stânci, modern, elegant, sigur. În fața mea, un cuplu din Ucraina de Sud, atrași de faima acestui centru spiritual, intimidați de volubilitatea celor din jur. Un manuscris din secolul al xII-lea ne spune că aceste locuri erau foarte frecventate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu depășește, toți respectă regula, nimeni nu e nervos și nu claxonează, deși circulația e densă și agasantă. Nici un polițist care să supravegheze acest proces, În nici o zi. Oare unde sunt? În satul de sus, Cabrils, situat mai spre „munte”, agățat pe promotorii și stânci abrupte, la biblioteca localității, o sală enormă cu cărți, reviste și presa zilnică, vin să-mi satisfac viciul târziu, butonarea după mesaje și știri. În jur, copii (unii, preșcolari) și tineri, dar și vârstnici, ne salutăm
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cartea de gospodărie. Ar fi o tâmpenie să plantăm alții. Tot suntem plecați în perioada de înflorire maximă. E mai ușor să lași lăstarii să răsară din rădăcinile vechi. Se găsesc spaliere din sârmă de oțel, ușor de montat, se agață în câteva minute. Să aflu dacă sunt galvanizate. (Risc de murdărire cu rugină.) 1 decembrie Gård propus post special de director! Încă neclar ce sarcini ar implica. Nici Gård însuși nu știe amănunte. Promite să se informeze. Evident e ceva
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
devină membri. Partidul era sistemul. Părăsindu-l, transmiteai un mesaj fără echivoc de refuzare a sistemului, intrai pe un drum fără întoarcere. Delimitându-te tranșant ori criticând o hotărâre, o teză a partidului, rămâneai încă pe un teren „perfectibil”. Te agățai, încă, de „comunismul cu față umană” al lui Alexander Dubcek ori de eurocomunismul unui Santiago Carillio. Este calea pe care a ales-o dl Breban și nu văd nimic imoral în ea. Ceea ce continuă să rămână imoral, și asta de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
aibă drept erou - de proză ori publicistică, nu contează - decât pe Nicolae Breban. O teribilă clonare lovește imaginile care ies de sub pana Domniei sale, încât, tot ce mișcă în pagină sunt doar niște grobei, purtând un radio cu tranzistori (marca Breban), agățat de gât (design Breban), la care radio cu tranzistori nu se prinde decât un singur post de radio - PRO Breban, care nu difuzează decât o singură melodie - Breban am fost, Breban sunt încă, și care nu acceptă decât o singură
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
printr-o conducere nouă, să renască din propria-i cenușă. Numai că a milita pentru promulgarea unei legi a lustrației, la 15 ani după decembrie ’89, mi se pare un efort la fel de sortit succesului ca încercarea înecatului de a se agăța de un pai. Cum și pe cine să mai lustrezi astăzi, după ce ei au lustrat ori lustruit memoria colectivă în asemenea hal încât mulți dintre cei care-i căutau în decembrie ’89 pentru a-i linșa astăzi îi aplaudă și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în numele căruia ciripește, cum au uitat canarii și celelalte „emanații ale societății civile” ajunse la Cotroceni în 1996 să-și aducă aminte de asta, fie și o singură dată, pe când erau la „cârma țării”? Timp de patru ani, acolo s-au agățat de gâturi (nu toate de bronz) colane. S-au înfipt în piepturi (nu toate tocmai brave) decorații; până și în pieptul unui gardian de pușcărie politică. De acolo s-au trimis felicitări cu ocazia unor zile de naștere, chiar și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
îngrozitoare, scrie Catherine Pozzi în jurnalul său, pe 14 martie 1897. Sunt cele care vin după-amiezile la patru, la șase sau la miezul nopții la Polul Nord (un patinoar artificial) să valseze pe muzica unei orchestre ca vai de capul ei, agățate de vreun pictor, artist, actor sau de un cabotin oarecare, căruia îi spun "tu" și pe care îl lasă să le sărute mâna mai sus de încheietură și să le facă pe la colțuri, între două pahare de absint, declarații meșteșugite
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care trece prin aceleași primejdii ale războiului și luptă și ea împotriva morții. Ea este în egală măsură o femeie, o ființă sexuată. Durerea fizică și tristețea dau naștere unor legături foarte puternice, foarte ambigue și foarte carnale. Soldații se agață uneori de infirmiere ca naufragiații de o bucată de lemn ce plutește pe apă. Așa se întâmplă și cu marinarul breton înfățișat de A. Leclerc în Infirmiera, o poezie de război despre o tânără care, după ce logodnicul său "își dăduse
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nașei" sale scrisori care între timp s-au pierdut, dar despre care putem bănui că erau nespus de tandre, duioase, încărcate de speranță, de deznădejde, mereu mai arzătoare, înflăcărate de spectrul morții omniprezente. Debarcat pe frontul din Dardanele, Basile își agață haina într-un gard de sârmă ghimpată, fiind cât pe-aci să fie străpuns de baioneta unui turc. Este salvat în ultima clipă de locotenentul său și, ca prin minune, scapă cu viață din acel adevărat carnaj. Tot ca prin
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]