9,188 matches
-
GOLIT DE ORICE SENTIMENT, MARIN PĂRĂSI SALA DE CONSILIU. 2 STĂTEA LÂNGĂ PARAPETUL CLĂDIRII CENTRALE A CONDUCĂTORILOR DE GRUP ȘI AȘTEPTA SĂ-I FIE ADUS AVIONUL. AERUL ERA PROASPĂT ȘI RĂCOROS; ZIUA PROMITEA SĂ FIE ÎNCÂNTĂTOARE. REMARCĂ FAPTUL, DAR ÎL ALUNGĂ CURÂND DIN MINTE. AVEA O SENZAȚIE DE GOL ÎN STOMAC. SE ÎNTREBA, PUȚIN NEDUMERIT, ÎN CE FEL ÎI VA RELATA CELE ÎNTÂMPLATE LUI WADE TRASK. MARIN ÎȘI STRÂNSE BUZELE CU HOTĂRÂRE. NU ERA NICI O ÎNDOIALĂ CĂ EL TREBUIA SĂ FIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
FINALĂ, LABORATORUL URMA SĂ FIE PRELUAT TEMPORAR DE CĂTRE STAT. VOR ACȚIONA REPEDE, CA MĂSURĂ DE PROTECȚIE. CONFISCAREA NU PERICLITA DREPTUL DE PROPRIETATE AL LUI TRASK, DAR DAVID MARIN NU TREBUIA SĂ FIE GĂSIT ACOLO. MARIN EZITĂ O CLIPĂ, APOI ÎȘI ALUNGĂ NELINIȘTEA. AVEA DATORIA SĂ I SE DOVEDEASCĂ PRIETEN PÂNĂ LA CAPĂT. \ SUNT ACOLO ÎN ZECE MINUTE, RĂSPUNSE EL SIMPLU. LEGĂTURA SE ÎNTRERUPSE CU UN ȚĂCĂNIT. MARIN SE LĂSĂ PE SPATE, CU UN VAG SENTIMENT DE NEMULȚUMIRE. PENTRU PRIMA DATĂ ÎN CARIERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎN ZECE MINUTE, RĂSPUNSE EL SIMPLU. LEGĂTURA SE ÎNTRERUPSE CU UN ȚĂCĂNIT. MARIN SE LĂSĂ PE SPATE, CU UN VAG SENTIMENT DE NEMULȚUMIRE. PENTRU PRIMA DATĂ ÎN CARIERA LUI AVEA CONVINGEREA TULBURĂTOARE CĂ FĂCEA O GREȘEALĂ. În cele din urmă, alungă senzația de neliniște. Și abia acum realiză pe deplin ce urma să i se întâmple lui Wade Trask. Pedeapsa cu moartea avea să fie executată oficial de către Tilden Arallo, conducătorul grupului 814. Până atunci, teoretic, Trask putea să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
FĂCUT ESTE SĂ VORBEȘTI, IAR NOI VOM FACE CE SPUI. CEL ÎNTINS PE PAT ÎI ARUNCĂ O PRIVIRE PLINĂ DE URĂ. ȘTII CE TREBUIE FĂCUT! AJUTĂ-MĂ! El, oricine ar fi fost, vorbea din nou: \ Nu lăsa frica să-ți alunge înțelepciunea. Spune-mi de ce ești bolnav și explică-mi ce să fac. Muribundul gemea: \ DAR PENTRU ASTA EXISTĂ DOCTORI! DE UNDE SĂ ȘTIU DE CE SUNT BOLNAV?! Iar Trask zicea: \ Spune-mi, altfel vei muri. SCENA DISPĂRU CA ÎN CEAȚĂ. NU EXISTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CLIPĂ, ÎNAINTE SĂ VĂ ALĂTURAȚI INVITAȚILOR. O GĂSIȚI LA PISCINĂ. Marin mulțumi cu un semn din cap, fiind incapabil să scoată vreun sunet. Îndreptându-se spre locul indicat, se gândi: Se întâmplă ceva". Era prima lor întâlnire de la... Tresări și alungă acest gând. Apoi se întrebă: Oare aș putea să o conving să ne vedem undeva?" DELINDY IEȘISE DIN APĂ ȘI ACUM STĂTEA LA SOARE. ERA SINGURĂ ȘI OFEREA OCHIULUI UN SPECTACOL ÎNCÂNTĂTOR. JUDECÂND DUPĂ SURÂSUL EI STRĂLUCITOR, PĂREA FERICITĂ CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
va coborî în adâncuri va întreprinde o cercetare completă și rapidă, atât cât îi va permite timpul. De îndată ce... Asta era problema: să intre, să ajungă jos. Oprindu-se la umbra unui arbust, se simți copleșit de neputință. Cu un efort, alungă îndoielile care îl chinuiau. Acum nu se mai putea întoarce. În această noapte i se oferea ocazia să afle dacă în Adăposturi era ascuns Creierul și nu trebuia să o piardă. Încercă să își localizeze poziția în raport cu grădinile. Cunoscând bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
De fapt nu era exclusă, își dădu el seama, nici o a patra ipoteză. Delindy interpreta doar rolul unui pion în jocul Creierului, făcând inconștient ceea ce îi cerea acea inteligență artificială și ca o completare a existenței ei conștiente. Tulburat, Marin alungă gândul. Nu pentru că era absurd sau himeric, ci pur și simplu fiindcă era bizar și de necontrolat. Nu la asta trebuia să se gândească acum, în dimineața celei de a treia zile, când avea atât de multe de făcut. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ACEASTĂ SOLUȚIE, CARE AVEA UN NEAJUNS FATAL. AR FI ÎNSEMNAT SĂ TRANSMITĂ UNEI ALTE PERSOANE MOȘTENIREA MORȚII PE CARE O ADUCEA CORPUL LUI TRASK. LIPSIT DE DATELE DE CARE DISPUSESE MARIN LA ÎNCEPUT, UN STRĂIN AR FI SFÂRȘIT ÎN NEBUNIE. ALUNGĂ DEFINITIV PLANURILE, SENTIMENTELE, HOTĂRÂREA, SLĂBICIUNEA ȘI SENZAȚIA DE PRESIUNE PE CARE O SIMȚEA. "TREBUIE SĂ ÎL TREZESC PE TRASK, SE GÂNDI EL. E NEVOIE DE ÎNCĂ O MINTE PENTRU A DEZLEGA MISTERUL." Nu credea că Trask îi putea furniza o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DISPREȚUITOARE. Domnule Trask, nici noi nu înțelegem multe lucruri. De exemplu: Ce s-a întâmplat cu vechiul și dragul nostru prieten David Marin? Marin deschise gura să răspundă, apoi o închise la loc. Clătină ușor din cap, ca pentru a alunga ceața care îi învăluia creierul. Presentimentul lui de mai înainte fusese adevărat, deși nu-și închipuise că lucrurile vor lua această întorsătură. Criza izbucnise, iar el nu era pregătit. MARELE JUDECĂTOR VORBI DIN NOU, AMENINȚĂTOR. \ TE ASIGUR CĂ VEI AVEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
avea nevoie decât de un singur lucru: de ură. Doar ura, în toată violența ei, putea întări mușchii și nervii unei ființe vii, făcând-o să reziste torturii. Nu mai avea timp de logică sau de gânduri binevoitoare; acestea fuseseră alungate la limita extremă a conștiinței. Se auzi un zgomot la ușă. Carroll se îndreptă într-acolo și discută timp de câteva minute cu cineva pe care Marin nu îl putea vedea. Apoi ușa se închise, iar Carroll veni înapoi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o privire sălbatică și arătând spre trupul inert al Marelui Judecător, vei merge la Convertizor. Marin își dădu seama că formidabilul Podrage îl studia. ― Ce-ai de gând, David? îl întrebă acesta în final. Comentariile arătau că primul șoc trecuse. ― Alungați-vă temerile, domnilor. Nu e un coup d'état. Dar vă solicit atenția deplină în timp ce vă voi explica despre ce este vorba. În tăcere, fiecare își reluă locul în jurul mesei. Deodată se auzi un zgomot: în loc să se așeze, Yarini își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
timpurile trecute, ea, și mai mult decât ciuma, holera își întinde stăpânirea pe toate țărmurile, înfruntă toate climele și se gioacă de toate pregătirile. Paza sau nepaza, răceala sau căldura, dieta sau nevala [nestăpînirea, năvala] n-o chiamă, dar nici o alungă. Vine, se duce cu pricină și fără pricină, se întoarce neașteptat, sboară sau clocește, ... când ea-și alege prada..., când o ia de avalma. "Moldova au văzut holera de două ori și n-o mai uită... Ea, care a uitat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și opinia că, "în timp de holeră, e bine să afumi casele cu acest spin, căci astfel tot răul se depărtează de dânsele și holera nici nu se poate apropia". De holeră se mai afuma cu iarbă-mare. Altminteri, molima era alungată, informează Artur Gorovei, și înfigînd în parii gardului tidve de cai albi. Când izbucnea holera se afuma cu fălci de cal alb. În județul Suceava, la coleră (diareea gravă) se ungea tot trupul cu usturoi pisat și se înghițeau trei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-l fugări, fă ce-ți spune sufletul și să nu-ți pară rău. Nu te uita că nu te așteaptă, că știe el ce are de făcut. I-auzi ce mai veselesc muierile astea. Lasă că așa e bine, mai alungă urâtul. Saveta apăru în ușa bucătării ca o umbră. Ochii ei erau stinși, iar fața de trandafir era pălită. Trupul i se împuținase, își strângea brâul mai tare, iar camașa stătea pe ea ca pe gard. Femeile s-au oprit
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o zi istovitoare, somnul seamănă cu moartea. Avea dreptate băiatul lui când voia să se facă învățător, cei care țin discursuri despre munca manuală nu știu ce spun. Când Yvars se îndreptă din șale, ca să mai răsufle puțin și să-și mai alunge gândurile negre, soneria se auzi din nou. Suna prelung, dar într-un chip atât de ciudat, cu pauze scurte și cu reluări poruncitoare, încât muncitorii se opriră din lucru. Ballester o ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
digurilor ce trebuiau construite, ca și cum munca pentru care venise aici nu era decât un pretext, prilejul unei surprize sau al unei întâlniri pe care nu și-o putea nici măcar închipui dar care-l aștepta, cu răbdare, la capătul lumii. Își alungă gândurile și se îndepărtă de grotă, fără ca nimeni din micul grup să-i fi aruncat vreo privire, îndreptându-se către ieșirea grădinii. Trebuia să se întoarcă la fluviu și să se apuce de lucru. Dar la poartă îl aștepta Socrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea: o dimineață în care tăcerea să fure roua de pe flori, picioarele să-i simtă mângâierea, singuratatea să fugă în cele patru puncte cardinale, alungată de foșnetul discret al gândului... Vino! Vino, îmbrățișeză-mă iubite, sărută-mă, voi fi din nou a ta! Ca pe-un copac cu ramuri dezmorțite, prinde-mă de mijloc, strâns, ca într-o za! Auzi cum plesnesc mugurii pe ramuri și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă la masă am să mă odihnesc puțin, să-mi alung gîndurile", își zise dânsul, căscând și închizînd ochii. Dar îndată gândurile se năpustiră asupra lui din toate ascunzișurile creierului, ca niște păsări hrăpărețe, și în urechi îi răsună cântecul ordonanței atât de limpede, parcă ar fi cântat sub fereastră. Atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primul moment Apostol s-a bucurat și, pentru că tocmai i se dăduse voie să vorbească puțin, își povestiră pățaniile. Varga îi explică amănunțit cum s-a desfășurat atacul rușilor, cum au pătruns până aproape de liniile artileriei și cum au fost alungați înapoi printr-un contraatac fulgerător. Totuși, în lupta aceasta, două regimente de infanterie au fost aproape complet nimicite, și chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales în cursul contraatacului, când a primit și el schija care era cât pe-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Până să se hotărască să deschidă gura, se auzi un ciocănit energic în ușă. Fata se ridică și șopti: ― A venit tata... Fără să mai aștepte îngăduință, un țăran trecu pragul. Bologa, înfuriat, se sculă în picioare, gata-gata să-l alunge. Paul Vidor însă se apropie jovial, cu mâna întinsă și-i ură bun sosit în casa lui. Avea fața osoasă, cu zbârcituri multe sub ochii căprui, în care juca deșteptăciune și șiretenie, și niște mustăți puțin cărunte, dar groase și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simțit privirea lui, Ilona avu o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit cu niște mlădieri mai blânde, poate de credință
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
I se clătina sufletul ca în bătaia unor vânturi neîmpăcate și în suflet i se răscoleau alte întrebări, mereu altele. Ieși în ulicioara gării și se pomeni deodată cu Ilona... În secunda când o văzu, gândurile i se risipiră, ca alungate de o putere irezistibilă, și în inimă îi rămase numai bucurie. ― Unde umbli pe aici, Ilona? îi zise el cu lăcomie, parcă ar fi vrut să-și verse tot sufletul în niște vorbe care altfel n-ar însemna nimic. Cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pesta!... Scuză-mă numai o secundă, Apostole... o secundă! Apostol șezu, în vreme ce Constantin Boteanu se repezi în casă, să vestească pe preoteasă că a primit un oaspe. Cerdacul se răsfăța în căldura blândă a dimineții. Pe masă, căteva muște se alungau împrejurul unei pete de cafea neagră. ― Deunăzi m-am supărat pe tine, părinte, zise Apostol către preotul care se întorcea mulțumit. Eram atât de amărât, poate mai amărât ca azi, și n-ai vrut deloc să mă înțelegi și nici măcar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Am simțit totdeauna că am nevoie de Dumnezeu și Dumnezeu m-a chinuit îngrozitor!... Am avut clipe când l-am simțit în inima mea și nu l-am putut păstra acolo! De ce, părinte, nu 1-am păstrat? De ce n-a alungat el îndoielile, toate, să nu se mai reîntoarcă niciodată?... Și fiindcă clipele acelea au fost nespus de fericite și pline de liniște, de aceea am alergat fără odihnă, blestemând și cercetând pretutindeni... Lupta aceasta mă sugrumă mereu și frică mi-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că osândiții vor fi executați într-adevăr mâine dimineață, înainte de răsăritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscuții lor, și au îngenuncheat și au plâns în fața generalului, să-i ierte, să-i fie milă... Aș! Generalul e foc și i-a alungat cu jandarmii. Pe urmă alta: azi-noapte au mai fost arestați încă patru oameni, tot din Făget și tot în zona frontului, iar mâine o să-i judece și pe aceștia. ― În sfârșit, se vede că generalul și-a pus în gând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]