9,447 matches
-
da. eu i-am oferit un inel, ea a plîns. Cred că am băut puțin prea mult după aceea, dimineața cînd m-am trezit toată casa era răvășită, toate rochiile matildei erau sfîșiate, paharele sparte, fotografiile rupte. aveam un gust amar în gură, nu mai puteam respira, fața de masă era ciuruită de arsuri. nu știu ce s-a întîmplat între noi. Dar știu că, dintr-o dată, ceva s-a rupt între mine și această tînără femeie care lipsește prea mult, mult prea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
biografiile respectivilor, rezumînd de asemenea, în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau acasă, vizitatorilor li se propunea și să guste din cîte o dulceață de nuci verzi sau de cireșe amare. În această atmosferă puțin suprarealistă, într-o românie în care istoria părea din nou pusă în mișcare, într-un București trezit din amorțeală, noua reuniune anuală a pasionaților de începuturi de roman fu, pe departe, cea mai intensă și benefică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cine ? Domnul Busbib își șterse frutea de sudoare (da, începuse să transpire din cauza concentrării) și își mai turnă cîteva picături de cafea, așa rece cum era. De data aceasta bău lichidul fără să-l mai îndulcească, avea nevoie de ceva amar în gură pentru a putea continua să reflecteze la problemele umanității. CInCIsPreZeCe : Dispariția biodiversității. Da, da, da. omenirea era oarbă, stupidă, indiferentă în fața acestui fenomen - dispariția unor specii întregi de plante și animale. Brusc, creierul domnului Busbib reacționă actualizîndu-i o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ar putea părea - cel puțin pentru unii - aproape o jignire. Dacă stăm bine și ne gândim, e nevoie de mult curaj ca să vorbim de fecunditate în timp ce riscăm să trecem printr-o grea sterilitate, o sterilitate ce ar putea fi destul de amară. În Evanghelia după Matei, după ce Învățătorul vorbește despre problema repudierii, ridicată de farisei, Domnul Isus se întoarce la o imagine foarte sugestivă și, adresându-se ucenicilor săi, se exprimă astfel: Nu ați citit că, de la început, Creatorul i-a făcut
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
apropia(i. Prima vizit( v( las( sentimentul c( (n situa(ia (n care ve(i reveni singuri, lucrurile se vor derula mai bine (...)"11. (ntîlnirea cu Cel(lalt poate fi a(adar una obi(nuit(, poate s( lase un gust amar sau, dimpotriv(, poate fi o experien(( tulbur(toare (i terifiant( ce te poate atrage (i respinge deopotriv(. Cercet(rile (ntreprinse (n societ((ile tradi(ionale sau "primitive" abund( de astfel de exemple. Aici (ntîlnirea celuilalt e departe de a sta
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
pe posacul tânăr cu alcool camforat pe la tâmple și pe piept, și hipocondriacul începu să se lase convins. Titi redeveni din nou comunicativ și asiduu la industriile lui. Totuși, într-altă zi declară la toți, dezolat și cu un zâmbet amar în colțul gurii - efect al unei lecturi întîmplătoare de cărți de chiromanție -, că el n-avea să trăiască mult, fiindcă linia vieții îi era scurtă și n-avea decât un inel în jurul pulsului. A fost de trebuință ca Aglae și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De ce nu mai poate? Ce s-a întîmplat? - Zice că vorbește lumea! se dezvinovăți Costache. Apoi insinuă: Du-te dumneata sus! Pascalopol zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu vrea să-l mai primească. Se plimbă în lungul și latul odăii. - Dar, omule, implora el pe Costache, de ce s-o fi supărat domnișoara Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la început cu observația directă. Prudent, profesorul nu trăda intențiile mai savante ale lui Felix. Acum internul, dezarmat, căuta să demoralizeze pe Felix în alt chip. - Și ce vrei dumneata să faci? Să studiezi un caz? - Da! - Eh, făcu internul, amar ca de lungi dezamăgiri, se vedecă ești novice! Câte n-am vrut eu să fac?! Da' ce? Ai aici material interesant, ai laborator? Și crezi că maestrul o să te felicite? Nu cunoști oamenii, monșer! Poți să cazi jos de oboseală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înalt grad. Nu, n-avea să se mai ducă la Georgeta. Chiar dacă Otilia îl uitase, își datora lui însuși un act de purificare. Trebuia să se dovedească în stare de statornicie și devotament, așa încît, trădat de Otilia, să aibă amara satisfacție de a fi mai presus de ea. Stănică vestise, solemn, că, grație protecțiilor, va fi numit spre toamnă în magistratură, deocamdată pe undeva prin provincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini și mizerii și voia să scape de familie. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plin de interes pentru Pascalopol, Felix întrebă: - Din cât vă cunosc, mi-am dat seama că sunteți afectuos,că iubiți copiii. De ce, atunci, măcar pentru asta, nu v-ați căsătorit din nou? Pascalopol privi pe Felix cu un zâmbet blând, amar, ca și când ar fi ghicit o cursă din partea tânărului. În chip de apărare, Otilia îl îmbrățișă de-a binelea, cu speteaza scaunului cu tot. - Iubite domnule Felix, să vezi pentru ce nu. Sensibilitatea exagerată e legată de unele neajunsuri. Un om
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o tonă de tablă și ne-am trezit mai netezi și mai curați decât un cur de copil... ...Dar coropișnițe, viermișori, gândăcei, nu pentru că ar fi ea candrie - tot turuia fără să știm de ce Bruță - ne trimite fermecătoarea, de atâta amar de ani, să-i procurăm... comentă Gabi cel Norocos. 52 DANIEL BĂNULESCU Un al treilea a primit darul să-i facă să se miște, să scoată limba și să alerge pe toți gudulanii care-au fost prinși într-o fotografie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ia, atâta, pe arătură... Păi, d-aia te duci tu la "Local", ca să te rânjești cum toți bețivii se pipăie cu mă-ta?! Și chiar de te rânjești... Rînjește-te!... Dar să nu fii în stare să nimerești tu, acolo, atâta amar de vreme, vreo singură stricăciune de rimă?! - Ce vorbești?! - Asta nu e poezie. Asta e ștersătură la fund!... Orice cântecel poartă vulcanizată, la turul pantalonilor lui, cîte-o rimă... Rima e un soi de chiloțel. N-ai slip, n-o întinzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rândul său, controversabil... Viitorul profet al Artei ce-l... trâmbițez eu, va fi, desigur, una după alta: Strălucitor. Desăvârșit. Modest. Fantast. Ininteligibil în ușurința sa. Posibil de a fi tras, de către critica rigidă și acefală, din vremea sa, prin țărâna amară a batjocurii... Puțini vor înțelege că darul cu care va fi... marcat acel domn... va produce o mutație... finală în lumea sleită a creatorilor de Artă... Omului despre care vorbesc i se va oferi darul de a crea Artă așa cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi va trimite, drept ajutor, în gamelă, va semăna cu un țârâit de urină într-un lighean ciuruit. - Ce autorități? Astea d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu un ofițer de Securitate și, prin negura timpului, nu mai apărea deloc clar, la ei, în familie, către ce-l mânase pe bunic, către împropietărire, reîmpropietărire sau cooperativizare. - Ba nu. Către spiritualizare! îi căzuse nepotului Doru fisa, după atâta amar de ani de zile. Pentru că, imediat ce-ai trecut pe spiritualizare, te-ai și ars! cugeta pentru sine Sinistratul, contemplând cozile la alimente ce se formau de cu seara (în cea mai deplină beznă, pe zeci de mii de scăunele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patru litere se numeau Tetragrama și erau acum pronunțate ba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova. 362 DANIEL BĂNULESCU Din baie, Sinistratul își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul șifonierului, care se umflase și se curbase de atâta amar de nuferi și de apă de lac. Și își și comunică părerea cu glas tare. Nu, fu contrazis de afară. Șifonierul ieșea din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om prea desprins de bunurile materiale. Fusese ghid în străinătate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jumatea aia reglementată, pe care-o poruncesc ei. Furnizez la agent termic în prostie! glăsui îndrăgitul Varodin, instalator la punctul termic al cartierului, bărbat de nădejde, bine legat, castaniu, tăcut, cu trăsături armonioase. Niciodată nu mai rostise în public atâta amar de cuvinte. Acum se trezise, dîndu-și drumul la fălci, mai dihai pentru a risipi stinghereala sa și a gloatelor, nimeni nemaiîncumetîndu-se să mai tragă pe gură vreun fleac, de un număr impresionant de ore. - Bine ai procedat, răspunse, de la locul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrie cu ușurință. Cu cea de față are deja două cărți publicate. Susținerea editorială îi vine de la Iași, patria de suflet a literaturii. Cel despre care vorbim e, cu alte cuvinte, acum, scriitor. Și nici nu a fost altceva, atâta amar de vreme. Iarăși boboci Ca de obicei un nor cenușiu, zdrențuit pe margini fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repetă la nesfârșit și în destinul oamenilor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fel șoptit tare: - Acum e periculos, nu vedeți că ne urmărește poliția peste tot! Și se uită complice la profesorii care erau înșirați la mese cu felurite hârțoage în față. L-a bufnit râsul și pe profesor, el a zâmbit amar, s-a mai destins atmosfera dar bacalaureatul se terminase. Mai era o lună până la admiterea în facultate! Profesorii sunt prizonierii notelor și de multe ori sunt influențați. La fizică și matematică a răspuns perfect, a făcut un exercițiu care în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Operă! Tânărul începe să se dezmorțească simțindu-i căldura din glas: - Pe astea nu le-am apucat, Doamne ce viață am dus și ce bătrân am ajuns! afirmă Bălăuță cuprins brusc de nostalgia trecutului, cu părerile de rău eterne și amare că viața se scurge independent de voința omului. Li se aduce ciorba. Vine și unchiul său care îi întreabă din priviri cum se înțeleg. Bălăuță este entuziasmat. Când îl privește pe flăcăul tăcut din fața lui simte iar aerul amețitor al
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
trebuie ocolite în receptivitățile tulburi care măresc până la leșin pretextele de înduioșare. Când vorbești despre teamă, despre teama însăși, în fața unei blonde spiritualizate de paloare și care-și apleacă ochii pentru a suplini prin gest mărturisirea, surâsul ei frânt și amar ți se rostogolește-n carne și-și prelungește prin ecouri chinul său imaterial. Surâsurile sânt o povară voluptuoasă pentru cel ce le împarte și pentru cel ce le primește. O inimă atinsă de delicatețe greu poate supraviețui unui surâs duios
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
râsul oamenilor triști, societatea supunea de mult la penalități mâhnirile. Până și grimasele agoniei nu sânt decât încercări nereușite de râs, care trădează însă natura echivocă a acestuia. Așa se explică de ce astfel de accese ne lasă un gol mai amar decât o beție sau o noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmează unui râs năvalnic, fără măsură și fără cruțare. Nimic nu degradează vitalitatea mai mult ca veselia, atunci când n-ai chemare și nu ești învechit în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a Romei, în maturitatea lor crepusculară, presupune o soartă rotunjită și o ispășire înaltă a unui exces unic. Un trecut de creație trebuie plătit prin suferințele vitalității și nimic nu-i mai impresionant ca o bătrânețe lucidă, deschisă unui vast amar. Sânt însă popoare care nu se duc la fund din excesul spiritului, sau care au atins culmi, dar și-au revenit. Olanda - a cărei pictură echivalează muzica germană - n-a degenarat în sănătate? După înălțimile ei istorice, i s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
erorii ființării. Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici vieții și nici morții. Amândouă sânt îngrozitoare. Voluptate nu există decât în acel dor..., în acea graniță de fioruri ce alcătuiește echivocul dulce și amar al muririi. De câte ori ridic ochii spre cer, nu pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi. De s-ar porni o cruciadă împotriva albastrului! Ce vijelios m-aș îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Melancolia e singurul sentiment care dă drept omului la majusculă. Din ațipirea simțurilor și privegherea cugetului își cristalizează ea aroma visătoare, fără de care n-am mai privi spre noi fără remușcarea de-a nu fi murit în Dumnezeu. Otrava deliciilor amare ale ființării ia glas în iadul muzical al sângelui, din aburii căruia se înalță miresmele ei funebre. Plictiseala care ne așteaptă în viitor ne îngrozește mai mult decât orice groază a clipei de față. Prezentul în sine ne dezvăluie viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]