6,661 matches
-
Li s-a spus că norma este de cinci rânduri de vie culese, după care elevii pot pleca acasă. Elevii au lucrat la întrecere. Struguri prea mulți n-au adunat, dar rândurile planificate au fost culese de majoritatea elevilor până la amiază. S-au minunat profesorii care-i supravegheau. După plecarea elevilor și a profesorilor, fratele Dinu, brigadierul, a dezlegat misterul. Elevii care rămâneau în urmă cu culesul, lăsau doi trei butuci neculeși și astfel se țineau de cei care erau fruntași
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. Îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: „Nu te teme, nu-i nimic, nu te teme”. Într-o vară, într-o duminică după amiază, părinții mei erau în vizită la nașul Stan Crăciun, iar eu mă jucam afară cu alți copii, întrecându-ne care trece mai repede printr-un gard de sârmă ghimpată. După multe reprize, după multe treceri, am reușit și eu să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
speriat că vine lupul să mă mănânce. Am fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a avea șase ani, am făcut o boacănă sinistră.Tata era și vânător amator. Acasă, arma lui sta agățată într-un cui, cu țeava în sus, cu „chedica” pusă, încărcată, în camera în care locuiam toți. Într-o zi, pe la amiază, mămica ne-a culcat, pe mine și pe sora Nica și s-a dus afară la treabă. Eu, fără somn, m-am dat jos din pat și am mers direct la arma lui tata și am apăsat puternic pe trăgaci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și vedeam că nimeni nu este venit. M-am plictisit așteptând, și așa îmbrăcat ca pentru școală, am plecat la via lui nașu să mănânc struguri și apoi să vin la școală. La vie am uitat de școală și pe la amiază, cînd mă întorceam acasă cu îmbrăcămintea pătată de struguri negri, când treceam prin fața școlii cu gândul să nu mă vadă cei veniți la școală, mi-a ieșit în cale un om care m-a luat în brațe, cu sila, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o distanță de doi kilometri. Iarna era foarte greu de mers la școală. Vântul, viscolul, frigul și frica de lupi, ne îngrozeau. Pentru că trebuia să fim prezenți și dimineața și după masă, ne luam cu noi, în ghiozdan, mâncare pentru amiază și mergeam pe jos la școală. Era un singur învățător pentru cele patru clase, și nu se asemăna cu cei din Ciupercari. Era un om tânăr, vânător pasionat și fără interes pentru învățarea copiilor. Noi școlarii îi tăiam lemne, îi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
băiat oacheș, venit din Dobrogea. Era inteligent, cu o foarte bună memorie, silitor și extrem de disciplinat. Era mai în vîrstă decît noi, colegii lui. Înainte de a veni la seminar făcuse două clase la școala de cântăreți bisericești. Într-o după amiază, îmi curgea nasul de guturai, mi- am suflat nasul între degete, (nu în batistă) și ceea ce a rezultat am aruncat în scuipătoarea care era în colțul clasei. Colegul Vasile Bălan mi-a făcut observație și mie mi s-a părut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
gândul că va fi declarat conducătorul Mișcării Legionare. De asemenea am participat la serbarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, de la Iași și la reînhumarea lui Corneliu Zelea Codreanu. În același an, pe la sfârșitul lunii octombrie, într-o sâmbătă pe la amiază, mi s-a ordonat de către centrul F.D.C. Buzău să particip, cu tot efectivul, la un marș de noapte. Am alergat la cancelaria seminarului ca să anunț conducerea despre acest ordin și să cer voie pentru părăsirea internatului pe timpul cât va
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dar cu câteva zile înainte de a pleca trenul din Brăila „a căzut Berlinul” și s-a anulat plecarea. Ca elev plutonier major, încadrat la Regimentul 35 Infanterie Cetarea Albă, cu sediul în Brăila, în ziua de 8 mai 1945, după amiază, am fost convocat- ca toți gradații- la biroul mobilizării, și s-a organizat serbarea victoriei pentru a doua zi. Acolo am văzut primele tablouri și chipul lui Stalin puse în rame. Am reușit să sustrag un astfel de tablou cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949, mergeam lunea la Mănăstirea Dragomirna, unde era amplasată Școala de Cântăreți, pe jos, predam până joi și mă întorceam la Suceava joia după amiază. AMENINȚAT CU DIVORȚUL. În acest interval de timp, relațiile dintre mine și Marta s-au tot răcit. Chiar și în duminica în care s-a născut Cristina eram „certați”. Târziu, mult prea târziu, am aflat că securitatea a făcut presiuni
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fidelă a ceea ce a fost în sufletul meu, transcriu aici câteva pagini scrise sub apăsarea sufletească de atunci. ÎNSEMNĂRI ZILNICE Volovăț, 24 aprilie 1950. În Duminica Tomii am slujit Sfânta Liturghie și am predicat în biserica din Volovăț. După amiază au venit la biserică „ostașii Domnului”. Am făcut vecernia și după aceea, o rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos. Cei prezenți au suspinat și au vărsat lacrimi în timpul acestei rugăciuni. Oameni cu sete de trăire duhovnicească. Dar ce folos? Ei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a participa la jertfa euharistică. Ne-am despărțit cu rugăciunea Tatăl nostru, dar ei au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Maicii Domnului. Nu știu nici cine a fost, nici când a intrat și nici când a plecat. Am plecat din biserică spunându-mi: „Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă”. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fost învățată să fugă de mine.!? Am vărsat lacrimi amare. Era numai soacră-mea acasă. Am lăsat scrisoarea și mi-am exprimat dorința să vorbesc cu Marta. Târziu, cu silă și cu milă, mi s-a încuviințat să vin după amiază la ora 4(16). Când am venit am bătut la ușă. S-a întrebat: Cine-i. Am răspuns. Nu mi s-a răspuns nici poftim, nici pleacă. Am rămas la ușa casei mele așteptând. Am fost primit. Marta se grăbea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
așteptat până a intrat în casă, m- am sculat și m-am dus la părintele Alexandru Ruja la mănăstire. Luni 28 august 1950. Mi-am luat fratele și unele lucruri pe care le mai aveam „acasă”și-am plecat. După amiază am dat „soției mele”mult râvnitul consimțământ pentru divorț. ÎNMORMÂNTAT DE VIU” Un om a fost îngropat de viu, fiind în stare de moarte aparentă, dar ucigașii au crezut că victima chiar este moartă. „Decedatul” și-a revenit după ce groapa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mândriți de hotărîrea pe care ați luat-o, iar dacă va fi rău să nu învinuiți pe cei care v-au îndemnat să vă înscrieți”. Desigur, mesajul meu a ajuns și la urechile activiștilor de partid. În aceiași Duminică, după amiază, zi frumoasă de vară, un om a fost trimis să mă cheme, în sat, pe ulița cea mare, de activiștii pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lămuriți. Am mers, dar în loc să-i însoțesc, unul dintre ei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
siguranță care se întâmplase în buzunarele hainelor, a făcut inventar, mi-a cerut să-l semnez, lucrurile confiscate le-a încuiat în dulapul de fier din cameră, și a plecat încuind ușa în urma lui. Nu știu cât timp a trecut, poate era amiază, poate că era spre seară, când a venit un ofițer tânăr, frumos la chip și frumos îmbrăcat în uniformă nouă și mi-a spus că ”azi nu sunteți programat pentru masă și trebuie să vă cumpărăm ceva din oraș, iar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
introdus în porție”. Am înțeles că arestul meu este un fel de închisoare pe durată lungă, dacă trebuie să fiu „introdus în porție”. Am rugat să-mi aducă pâine și brânză, alimente cumpărate din banii care fuseseră inventariați. Tot după amiază, spre seară, au venit trei ofițeri de securitate, cel mai mare în grad era îmbrăcat în civil și era cu fața ciupită de vărsat. S-au așezat pe scaune la masă, iar eu am fost poftit pe scaunul din fața lor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deschisă care încă doare. Evenimentele din ’89 o găsesc pe femeie complet nepregătită, valul de ură și de răutate o spulberă. Deși alungată din funcție de niște persoane aflate la limita moralității, reușește să părăsească în viață acea comună în după amiaza zilei de 23 decembrie 1989. Nu scriam niciodată această carte dacă nu aș fi aflat de pe diferite situri de socializare părerile unor tineri născuți prin anii 1985-1990 despre acele timpuri pe care nu le-au trăit. Lipsiți acum la 23
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spus: Apucați-vă de cules voi, dacă nu ați putut să-i puneți pe țărani! Nu terminați azi, veniți și mâine! Mulțumiți de felul cum rezolvaseră problema, s-au urcat în mașină și au plecat. Am cules porumb până după amiază, dar nu s-a terminat. A doua zi de dimineață, am plecat din nou toți din primărie la cules de porumb. Pe o vreme câinoasă, mai în căruță, mai pe jos, am ajuns în două ore la locul cu pricina
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sud de Aconcagua"! Cu Aconcagua aveam să ne mai salutăm în repetate rânduri, în drumurile noastre spre țară, în cele din Uruguay spre Chile, din Chile spre Peru, spre Mexic sau Cuba. Am aterizat, la final de călătorie, pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
gazdei, s au purtat discuții, după care a mai cântat câte ceva din opera „Don Giovani”, anunțâdu-ne că din stagiunea din toamnă va cânta la Opera Română din București și speră că va face turnee în străinătate. A fost o după amiază plăcută, iar la despărțire urări de multe succese, cele cuvenite mamei lor! Țăranii, conform tradiției, își cărau ce aveau pe ogor pe vreme bună și apoi își vedeau de însămânțat grâul, iar dacă nu reușeau, lăsau pe primăvară să însămânțeze
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au botezat Moș Gerilă. La școală directorii, inspectorii și activiștii de partid țineau instructaje speciale cu cadrele didactice în privința educării elevilor. Și cu toate măsurile luate de partid, hlipicenarii n-au renunțat la obiceiuri, făcându-le și mai frumoase. Pe la amiaza zilei de 31 decembrie a fiecărui an, în fața primăriei se adunau formațiile, care cu „capre”, care cu „urși”, ”căiuți”, urători, semănători, chiar colinde laice compuse de autori anonimi, în care se proslăvea partidul comunist, ca în felul acesta să se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost aproape de amiază, după ce a plecat trenul ce venise de la Iași și mergea la Dorohoi, printre oamenii ce foloseau acea cărarea era și un bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte: rubașcă, pantaloni ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
gazdei, s au purtat discuții, după care a mai cântat câte ceva din opera „Don Giovani”, anunțâdu-ne că din stagiunea din toamnă va cânta la Opera Română din București și speră că va face turnee în străinătate. A fost o după amiază plăcută, iar la despărțire urări de multe succese, cele cuvenite mamei lor! Țăranii, conform tradiției, își cărau ce aveau pe ogor pe vreme bună și apoi își vedeau de însămânțat grâul, iar dacă nu reușeau, lăsau pe primăvară să însămânțeze
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]