67,494 matches
-
este introdus în Doctrina substanței după o prealabilă prezentare a surselor filozofiei camilpetresciene: Descartes, Hegel, Bergson, Husserl și Kant sunt predecesorii de care Camil e legat prin tributul de a le fi împrumutat ideile. Pe de altă parte, dacă ne amintim cît de prolix și de confuz e Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
Tudorel Urian În volumul său din 1983, Alchimia existenței, Alexandru Paleologu are un scurt text confesiv, O revistă și un profesor, în care își amintește cu dureroasă nostalgie de fostul său profesor de fizică și chimie de la Liceul "Spiru Haret", Artur Voitinovici. Acest profesor (al cărui nume nu a trecut decât prin acest text în afara cercului de absolvenți, din perioada interbelică, ai liceului) este, omul
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
Haret", Artur Voitinovici. Acest profesor (al cărui nume nu a trecut decât prin acest text în afara cercului de absolvenți, din perioada interbelică, ai liceului) este, omul care, în mod indirect, a trasat destinul științific al lui Mircea Eliade. Pentru că, își amintește Alexandru Paleologu, de numele lui Mircea Eliade a luat cunoștință din revista liceului, "Vlăstarul", primită cu ocazia serbării de sfârșit de an, în 1932, unde viitorul savant publicase un articol despre alchimie, foarte erudit și oarecum în răspăr cu punctele
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
al religiilor scrisese acel articol, după o vară de intensă documentare, pentru a-i da o replică profesorului Voitinovici, cel care îl lăsase corigent la chimie. Paleologu însuși l-a avut ca profesor de chimie pe Artur Voitinovici și își amintește că deși nu a înțeles niciodată mare lucru din acest obiect a primit întotdeauna notă de trecere pentru că scria la "Vlăstarul" și, cum "chimist n-are să ajungă, poate ajunge scriitor". Mai târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
niciodată mare lucru din acest obiect a primit întotdeauna notă de trecere pentru că scria la "Vlăstarul" și, cum "chimist n-are să ajungă, poate ajunge scriitor". Mai târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe Calea Victoriei și Alexandru Paleologu își amintește cum îl privea serile, prin vitrina luminată, trebăluind printre borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
întâlni pe afiș. El primește însă și o altă rezonanță dacă ne gândim că autorul Scrisorii pierdute e astăzi o pasăre oarecum rară în repertorii. Un motiv pentru care nu pot iarăși să nu recurg la o altă paranteză. Îmi amintesc că prin anii '80 ai secolului trecut pe parcursul a două stagiuni am văzut cinci-șase spectacole cu O noapte furtunoasă. Și nu s-au asemănat unul cu altul nici ca formă și nici ca temă. Lumi diferite, universuri diferite, rostiri de
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
Marina Constantinescu Bach, Bach, Bach, Bach! Muzica este dincolo de viață și de moarte. Spiritul este înnobilat de sunete și purtat spre divinitate, spre esența însăși a existenței. Fără muzică nimic nu e fiindcă totul este ea, muzica. Vă amintiți? Sub mii de forme, asta a crezut și a spus o viață întreagă . Pentru asta s-a luptat, pentru asta s-a lăsat devorat de nimicnicia cotidiană, pentru asta a trăit exemplar, pentru asta a militat fără să ostenească. Niciodată
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
mâna Siguranței, sub o strictă supraveghere. Avea, cu alte cuvinte, un regim de ostatic, ceea ce o face să se teamă de fiul ei, să-și ascundă manuscrisele (jurnalul, memoriile și alte acte), să le adăpostească la Legația Britanică. Dramatica situație amintește, vai, de opozanții din timpul comunismului care-și îngropau însemnările acuzatoare de frica Securității. Și așa, se pare, că unele caiete, sever critice la adresa lui, au fost distruse de Carol al II-lea, Regina ținându-și jurnalul până în anul morții, 1938
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
multă bunăvoință, Regina Maria a fost salutată la Elysée de președintele Raymond Poincaré, prieten apropiat al României, susținător al unirii teritoriilor românești cu patria-mamă în 1918, publicând și o lucrare cu tema - Probleme românești ale prezentului. în afară de francezi (să-l amintim și pe Aristide Briand, care "i-a fost de folos lui Brătianu și a știut să asculte doleanțele noastre"), Regina îi cunoaște la Paris pe premierul britanic Lloyd George și pe ministrul de Externe J. Balfour. Emoția care o cuprinse
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
plăcintele sale cu carne spulberînd concurența care utiliza un material mai prost, carnea de pisică. Există o clară notă estetizant-oniric-funambulescă tipică pentru Burton cu care acesta își înzestrează mînuitorul de brici și un anumit gust macabru dezvoltat cu finețe care amintește întrucîtva de Delicatessen (1991) al lui Marc Caro și Jean-Pierre Jeunet însă scenele alunecă spre un grotesc fermecător, spre un arabesc a la Edgar Poe în acompaniamentul recitalurilor performate de eroi. Cu coafura flamboaiantă și privirea faustică, asemeni unui poet
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
tartar sau într-o specialitate românească care poartă numele sugestiv de "sîngerete". Cît despre sînge, Shakespeare l-ar fi gustat, el însuși îl livra în cantități mari în Lady Macbeth, nu de altceva, dar uneori versulețele au puțină patină care amintesc de bătrînul Will și teatrul elisabetan. Scenele de coșmar devin atît de frecvente, încît îndrăgostiții abia mai pot respira între două jeturi de sînge, aceasta pe măsură ce noua Morticia devine o bucătăreasă formidabilă. Scena alegerii bucatelor privind la concetățeni prin geamul
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Cronicarul s-a oprit asupra remarcabilului eseu semnat de Ion Papuc, intitulat "Eminescu dinspre viitor", o meditație pe marginea posterității poetului. Redăm un scurt fragment: Vom înțelege mai bine dilema în capcana căreia se află prins poetul dacă ne vom aminti, așa cum s-a imaginat, că, îndată după deces, trupul i-a fost supus unei disecții anatomo-patologice, cu care ocazie creierul a fost extras de la locul lui, din cutia craniană, cîntărit și apoi uitat pe pervazul unui geam, la îndemîna unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
teatru, lui Eugene Scribe, lui Ernest Legouvé, sau libretistului italian. Opera a fost compusă în primii ani ai secolului trecut, imediat după moartea lui Verdi și după premiera operei Tosca, de Puccini. Linia melodică larg desfășurată a unora dintre arii amintește de conductul vocalității de tip verdian; dar dinamica replicilor, caracterul alert al acțiunii, verva orchestrală, fac trimitere la mobilitatea atât de spectaculoasă a situațiilor muzical-dramatice proprii teatrului muzical la Puccini. Cu mai bine de șapte decenii în urmă, opera "Adriana
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
acolo, bunicul mi-a răspuns că e o tricicletă pentru mine, iar eu am insistat, într-o românească stâlcită: ,,Putu mine?!?!?! Putu mine?!?!?!" Până la stingerea ei, mama a evocat momentul acesta cu multă dragoste și cu haz. Și îmi mai amintesc încă un dar: pomul de Crăciun pe care l-am avut cu un an înainte de moartea tatei. Era împodobit cu mașini de pompieri, lanterne, pistoale, daimoni; era cel mai mare brad pe care l-am avut vreodată, un brad cum
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
îi era închisă și nu lăsa pre moldoveni nicăiuri din târgu să iasă afară... Suspiciunea vine din Crivăț. Acest intelectual luminat vede acum în jurul său numai urzeli dușmănoase. Nu s-a scris încă un roman al acestei perioade ce ne amintește de marii kominterniști ai mișcărilor comuniste din Europa, adăpostiți cu toții în celebrul hotel moscovit unde se încuiau, ferindu-se unii de alții; cei ce scăpau din lagăre sau de plutonul de execuție. Neculce este singurul personaj din toată galeria de
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
viață... Sub brațul întins al lui Columb, se desfășoară portul. N-am rămas decât puțin, el fiind la fel ca toate porturile. Mai mult decât o atenție pasageră merită însă aici clădirea "Căpităniei Portului Barcelona": impunător edificiu de secol 19, amintind cu o demnitate ușor vetustă de altă lume și alte vremuri, când locul era intens animat de călătorii cu vapoarele care veneau și plecau necontenit și nu de turiștii care sosesc acum cu avioanele. E ceva solemn și melancolic, de
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
această precizare de la pagina 89: "Ar trebui să mă apuc să citesc povestea, să văd câte se brodesc ca acolo. Mi-a citit-o maică-mea când eram mic, dar e o viață de atunci, am uitat tot. Ce-mi amintesc e că-l călăreau pe bietul Greuceanu până-l cocoșau". În altă situație, polițistul Greuceanu devine conștient de similitudinile dintre destinul său și cel al personajului de basm din felul în care presa se raportează la faptele sale. Se destăinuie
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
mici, "ca niște îngrămădiri de mosoare". "}ara marilor miragii". Împărăția șerpilor. "În definitiv, o asemenea călătorie nu este recomandată celor... slabi de înger." Neguțătorii, caravanierii, și drumurile lor. Moscul. Paradisul. După trei zile, locomotiva intră în Addis-Abeba ("Floarea Nouă". Îmi amintesc, în treacăt, că manualele noastre de geografie o traduceau prin floare rară). Cactusul înflorit "din capriciul unei femei împărătese", Taitu, care și-a dorit un cămin acolo. La hotel, odihna călătorului e tulburată de concertul leilor captivi în grădina palatului
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
orizont albastru, un albastru indistinct, de sus până jos, dintr-o parte în cealaltă, doar albastru, o imensitate albastră, un balans albastru. Aș minți dacă aș spune că m-am întrebat unde mă aflam, fiindcă, odată trecută toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se întâmplase: piața, zarva cu gărzile regale, aproape căderea mea în apă, vasul. Tinerii pot să nu aibă multe calități, dar un cap limpede au întotdeauna. Problema mea era alta: cum să ies de acolo? După câteva
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
tare, astfel, pe lîngă un personaj sau altul, prelungit de dublul său este consistent. Ideea regizorului se susține nu doar filosofic, să spunem. Ci și prin acea repetitivitate - de cuvinte sau chiar fraze - din textul lui Thomas Bernhard, despre care aminteam mai devreme. Numai Generalul este singur. Stăpîn total pe discursurile și demagogia lui, pe boli, pe mutilările de tot felul, pe handicapul emoțional pe care îl are. El nu poate fi salvat. Textul lui Bernhard este decupat cinematografic de regizor
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
al lui Nicolae Ceaușescu și cu un la fel de inevitabil citat mobilizator ("să lăsăm generațiilor viitoare, urmașilor urmașilor noștri, o viață liberă, înfloritoare, în viitor minunat, comunist"), "crăciun" era de altfel trecut la numele comune și definit, scurt, ca "sărbătoare creștină, amintind nașterea lui Hristos". Deși comerțul era exclusiv unul "de stat" și bineînțeles "socialist", în accepțiunea din Est a termenului "socialist", brazii de Crăciun, simbolul sărbătorii, cel mai evident, cel mai cunoscut și cu neputință de disimulat, se vindeau însă peste
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi seară de după căderea regimului, petrecută la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit sau mai degrabă nu, aceste fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul apărut în 1985. Bună parte din acțiunea de acolo se petrecea într-un azil de bătrîni izolat undeva pe malul mării, în vecinătatea unei mlaștini, a unor faleze de marmură și
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
piedică în calea lecturii marcat pleziriste. Atunci când, după turul de forță prin arhivele publicațiilor interbelice - Contimporanul lui Vinea fiind, cu temei, privilegiat -, Paul Cernat trece de la decupaje la defrișări critice, aerul dens al studiului devine oxigen curat și începe să amintească de cronicarul aplicat cu același nume (sunt remarcabile polemicile echilibrate cu tonul exaltat al lui Marin Sorescu, cu bonomia imprecisă a lui Nichita Stănescu sau cu prefețele delirant comparative și politic aservite ale lui Constantin Crișan). La fel se petrec
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
datele cunoscute, să rectifice pe cele perpetuate eronat, să scoată la lumină manuscrise inedite, scrisori, documente oficiale și particulare etc., toate acestea contribuind la definirea mai exactă a unei personalități creatoare, la înțelegerea mai aprofundată a operei sale. Să ne amintim numai faptul că, timp de peste două decenii, până la rușinoasă ei privatizare, Editura Minerva a publicat, în prestigioasa colecție de "Documente literare", un număr enorm de ediții cu texte inedite, realizate de competenți cercetători și girate de redactori de superior profesionalism
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
care cîntă un cîntecel și la ghetuța rămasă în iarbă și își desface centura ca apoi să aranjeze un tablou; privirile se evită, ele se întîlnesc în spațiul specular ca reflexe. Prezența morții și poezia ei stranie, absurdă mi-a amintit ca mod de realizare de filmul lui Jim Jarmusch, Dead Man (1995), mai flegmatic, dar nu mai puțin bizar, atipic. Povestea nu se încheie cu lichidarea lui Jesse James care face din cel care și-a adjudecat-o, Robert Ford
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]