6,318 matches
-
câteva sticle cu vin și s-au lipit cu masa de cea a starostelui. Asta așteptau și caramangiii. Petreceau și muierile, n-aveau ce zice. Le amețise codoșul. Se băga în sufletul lor și le zicea: - Oliu, ce gură ai! Arătările chicoteau. - Taci, că te-aude dumnealui. -Ce dacă? Nevestele nu mai auziseră astfel de vorbe de ani de zile. Închideau ochii și ascultau muzica, oftau și nu mai știau de ele. 201 Paraschiv ținea în brațe pe una slabă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de iepure și cu carâmbii Înconjurați pe dinafară de trei degete cu atlas roșu, o cămașă de flanelă roșie strânsă la gât cu o legătură largă de mătase albă cu funde foarte mari; În cap, cu o căciulă scoțiană....” 1. Arătarea aceasta bizară, Înconjurată de oglinzi, perii de cap, pomezi și parfumuri, e Terez Gogor. În curând apar Alexandru Paloti și Colan, creditorul armatei de crai care se Întâlnesc seară de seară la Forian. Mai exact, În casa coconului Tache Forian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În stare, Începu să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîndva, Împiedicînd-o să se dăruiască În Întregime, deși Îi iubise nebunește pe Rodrigo de San Antonio, Germán de Arriaga și chiar pe Diego Ojeda. Iar acum se afla acolo, supusă În cele din urmă unui bărbat - era oare bărbat acea arătare? -, ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tare. Un bătrân răspunse: - Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are - acum în minte? - Ea gîndește-acum la mine. - Ha! acesta-i mai cuminte! Și să cânte strana prinde: - Este tare, este tare, Și cuminte, și cuminte Ș-arătos la arătare. Scărpinîndu-se la ceafă, Împăratul c-o garafă A venit și c-un singeap Și împlîndu-l, zice: Ia fă De mi-l toarnă peste cap! Și acu să-mi faci hatârul Să-mi iei fata-n însoțire, Știu că ai să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ici o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea-i Ș-au topit a lor lumină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Numai lacul o privește, Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcîiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit? Dar deși pe noaptea toată Peste lanuri luna tace, Arătarea-i luminată Nici o umbră ea nu face, Cu - ntuneric nu încarcă; Întinzând piciorul, parcă Lacul cel de farmec prins, Cu-a lui vârf întîi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De oglinda cea măreață. El din trestii o privește, Nici se mișcă,... - ncremenește L-arătarea ei cea crudă. Și când lacul părăsește Pe-al ei corp ea tot nu-i udă. 79 {EminescuOpVI 80} Ea s-a dus. Dar el rămas-a În adânc rănit de dânsa, Uită lumea, uită casa, Îmblă drumurile - ntinsă. Ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta Domnița după ele, Uitîndu-se norilor Calea sburătorilor. Părul galben abia creț Peste împle sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare Cine cată-n ochi-i moare. Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atrasă, 128 {EminescuOpVI 129} Pîn-ce cade-n a lui braț De-o privește cu nesaț. Păru-i galben abia creț Peste tîmple-i stă razleț, Dîndu-i multe frumuseți Și trecând pe după tâmple Umerii cu aur împle, Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. - O, copilă, chipul tău De-mi-l bunul Dumnezeu, Chipul tău cel ismenit Ce pare că-i zugrăvit; Draga mea, nu te - ndura De la mine a sbura, Ori de-i merge de la mine Ia-mi și sufletul cu tine, Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
teorie, ci în ce-am văzut eu la om, nasul de care spuneți. Și à propos de nas, am văzut odată, la un dineu, un turc cu nas de carton care era așezat nu peste, ci în locul celui obișnuit. O arătare curioasă, pe onoarea mea. Dacă nasul meu n-o fi și el de carton, acest om nu seamănă cu un simplu gazetar: când îl pui lângă Procopiu, de pildă, vezi imediat de ce. Nu seamănă nici cu hoții și escrocii pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi îngreunat rodirea timpurie. Acum stau mulțumiți și privesc cum livada înflorită mai ieri, azi își pârguiește poamele la soare. Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și căciuli, cu rochii și batice asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
care adăugau fiecare alte și alte detalii cât mai picante, însă scoase din ureche. Când zăpada era înaltă până dincolo de genunchi, veneau la rând schiurile. Ca și patinele, și le confecționa singur din doage de butoaie vechi. Un caraghios, o arătare rară, de râsul lumii, ar fi acum un copil cu asemenea bazaconii legate de picioare, însă în timpul războiului, când copiii erau numai în grija mamelor, deoarece bărbații lor își petreceau toate cele patru anotimpuri în tranșee, cine se mai gândea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
început să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și lungi, ... și atât. Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar și luneca într-altul plin de vise și arătări prăpăstioase... ca într-o lume cu închipuiri. Într-o clipă de răgaz, când moașa a mai slabit-o cu muncile, femeia a văzut totul, cu iuțeala gândului. ... Ziua aceea însorita și frumoasă, când pășise cu Anton pragul casei pentru prima
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de pe planetă, unde Cerurile trimiteau spiritele celor mai groaznici asasini, pruncucigași și violatori și unde sălășluiau sufletele chinuite ale celor ce întorseseră spatele dușmanului în timpul războaielor sfinte. Gacel Sayah învățase de mic să nu ia în serios spiritele, fantomele sau arătările, dar cunoștea alte „pământuri pustii“, mai puțin vestite și mai puțin teribile decât Tikdabra, și, prin urmare, își putea face o idee clară despre ce îi aștepta în zilele următoare. îl observă pe însoțitorul său. De fapt, îl studiase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
au arătat silitor folositoriu și bine chivirnisitoriu pân(ă) acum mănăstirii de aici Aron Vodă, care iaste metoh la Halchi, cum ne-am adeverit domniia me de la dumnealor boierii epitropi, ce sânt iscăliți la anaforaoa aceasta,... iată dar că după arătare și cerire dumilorsale boierilor epitropi, domniia me am făcut egumen la mănăstire Aron Vodă pe precuviosul arhimandrit chir Dometiian și i s-au dat mănăstire aceasta pe a sa purtare de grije... Pentru aceea poroncim domnie me voao, tuturor poslușnicilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
A mărit viteza și a ieșit din câmpul vizual, dispărând dintr-o mișcare iute, fulgerătoare, dincolo de colțul din dreapta jos al ecranului. M-am târât mai aproape, mai aproape, mai aproape, încercând să mai întrezăresc ceva sau să reconstitui din memorie arătarea din profunzimile vaste ale electricității statice, și apoi... 58801 Storr A Plombă de aur.....55876 Storr ochi O ochi 91916 Storr A.L, Bun ascultător......69741 ochi O ochi Storr L.O, „Totu-i în trecut....52927 Storr ochi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar fi trebuit să se afle ușa livingului și-am început să înot cu zel într-acolo. N-am ajuns departe. Ceva uriaș trecu în viteză prin apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc în jur fragmente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc în jur fragmente de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și mă trase la fund. Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scară. Și-atunci l-am văzut: în parte cu ochii sau cu ochiul minții. Și-n parte l-am auzit, amintirea unor sunete și cuvinte perfect formate. Concepte, idei, frânturi din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și era viu, arătarea era evident vie și înzestrată cu voință și forță de mișcare. Venind straniu [text lipsă] legături de lumină în memoria mea, înotând înverșunat în amonte, împotriva fluxului rapid și agitat al gândurilor mele. Ludovicianul, în viața mea prin orice mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului. k în adânc întind arătare cel mai ciudat întu nericul erau doctori i celălalt n strigă o i arătarea m lipitoare ă alge nămol uIte 0 @ M-am tras și mai în spate, spre marginea cercului de lumină. — Crabii conceptuali, meduzele, unii dintre peștii simpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]