7,167 matches
-
preceptul respectiv l-am urmat cu scrupulozitate, căci în fiecare zi m-am sculat și m-am culcat; dar în firea mea există o undă de ascetism și săptămână de săptămână mi-am supus carnea unor mortificări încă și mai aspre. Nu am omis niciodată să citesc suplimentul literar al ziarului The Times. Este o disciplină salutară să ții seama de marele număr de cărți publicate, de speranțele frumoase pe care autorii le leagă de simpla lor tipărire și soarta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mă duceam din când în când la dejunuri agreabile în apartamentul ei, precum și la ceaiuri mult mai impresionante. Am început să ne simpatizăm. Eram foarte tânăr și poate că-i plăcea ideea de a-mi călăuzi pașii virginali pe calea aspră a literelor. Iar pentru mine era plăcut să am pe cineva la care să mă pot duce cu micile mele necazuri fiind sigur că voi găsi o ureche atentă și un sfat rezonabil. Dna Strickland avea un adevărat dar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
drum plin de peripeții. Mi se părea că există ceva alarmant în delicii atât de ușor de obținut. În adâncul inimii mele se afla dorința de a duce o viață mai plină de primejdii. Nu eram nepregătit să înfrunt colțurile aspre ale stâncilor și nici apele puțin adânci și înșelătoare dacă puteam să obțin măcar o schimbare - o schimbare și emoțiile neprevăzutului. VIII Recitind lucrurile pe care le-am scris despre cei din familia Strickland îmi dau seama că par destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura prea mare, buzele greoaie și senzuale. Nu, era imposibil să-l etichetez exact. — Și nu te mai întorci la soție? l-am întrebat în cele din urmă. Niciodată. — Să știi că ea e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în jilțul de onoare. În cele din urmă, ca un curtean care se gudură pe lângă sceptrul regal ce-i atinge umărul, omul obișnuit se mândrește cu sensibilitatea conștiinței sale. Apoi nu găsește cuvinte destul de aspre pentru cel ce nu recunoaște domnia acesteia. Căci, devenit acum un membru al societății, el își dă seama destul de exact că împotriva lui e neputincios. Când am văzut că Strickland este cu adevărat nepăsător față de blamul pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am de gând să stau o vreme la Paris și că mi-am luat un apartament, mi-a făcut reproșuri aspre că nu l-am încunoștiințat. Mi-ar fi găsit el un apartament și mi-ar fi împrumutat mobilă - chiar spuneam adevărul că am dat bani ca s-o cumpăr? - și m-ar fi ajutat el cu mutatul. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
amintesc cum prevăzuse dezastrul. Probabil că într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită. Era o detașare în ochii lui și o senzualitate care i se citea pe buze. Era mare și puternic. Îți dădea impresia unei pasiuni neîmblânzite. Și poate că ea mai simțea la el și elementul sinistru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă urmeze în aceeași meserie. Stroeve oftă puțin și rămase tăcut. Gândurile îi zăboveau printre imaginile a ceea ce ar fi putut să fie viața lui și siguranța acestui trai pe care-l refuzase îi umplea sufletul de dor. — Lumea e aspră și crudă. Suntem aici fără să știe vreunul dintre noi de ce, și mergem fără să știm încotro. Trebuie să fim foarte smeriți. Trebuie să vedem frumusețea liniștii. Trebuie să trecem atât de neobservați prin viață încât Soarta să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de spus în expresia izbitoare pe care să și-o amintească ascultătorul. N-avea apetență pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă forța doar prin caracterul ei neobișnuit. Ar înceta să-i amuze pe oameni dacă ar fi practicată în mod obișnuit. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
polarizau toate gîndurilc în jurul meu, făceau să-i umple viața de mine, s-o alimenteze necontenit cu gândurile mele, să-i trezească nădejdi, dorințe, visuri. Ascultam cum umbla prin odaie, trântind orice găsea. O chemă pe Rița și o certă aspru (probabil fără nici un motiv) pentru că servitoarea ieșind afară, exclamă: ― Azi nu e în toane bune domnișoara... He-he! așa te vreau, fetițo! Dumnezeule, ce bine îmi părea, așa de bine! Binecuvântam gândul care mă îndemnase să-mi petrec noaptea la chef
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mele. ― Bună ziua, draga mea... N-am îndrăznit să-i spun Aimée din capul locului. Ea s-a tras brusc înapoi, slobozind un țipăt. Ce însemna asta? Se speriase de mine? ― Ce cauți aici? m-a întrebat după aceea cu voce aspră, care nu era a ei. ― Ce caut? am bâiguit privind-o lung ca pe o străină. Doamne, n-o mai cunoșteam. Avea fața palidă, suptă, parcă zăcuse luni întregi în spital, luptând cu moartea. În jurul ochilor se iviseră cearcăne vinete
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trebuia să fac, eram prea înfierbîntat, cu temperatură mare. Poate mă gândeam să conving pe Mihaela de a renunța la o căsătorie nepotrivită de care s-ar fi căit toată viața; mai sigur însă că i-aș fi făcut mustrări aspre, chiar numai pentru faptul că socotise posibilă o căsătorie cu altcineva. Aș fi întărîtat-o desigur mai rău cu intervenția mea nesăbuită, tocmai când aveam mai multă nevoie s-o recâștig pentru mine. Și, iată, întîmplarea făcu să urc cu un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cap. Băiete, căsătoria nu e dragoste, s-o știi de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut o morală aspră și cât se poate de paternă. Îl ascultam posomorât și când sfârși (și era sigur că mă convinsese) i-am retezat-o brusc. ― Ei bine, sânt hotărât să mă însor! ― Dacă ești așa de hotărât, ce rost mai avea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
I-am explicat că e vorba de un caz special, soția mea a fost accidentată, nu știu în ce stare se află, trebuie s-o văd neapărat... Ce importanță are că-i așa de tîrziu? ― Nu se poate, avem dispozițiuni aspre. Vreți să mă dea afară? Văzând că rezistă pe poziție, am schimbat tactica. ― Cum să te dea afară dacă am bilet de intrare? ― Să-l văd... I-am strecurat o hârtie de o sută. Ochii cerberului sclipiră și împotrivirea se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, om ridicat din umeri zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, numai o singură dată în viață? Destinul a vrut să-mi dea o lecție aspră; m-a ales tocmai pe mine ca să confirm realitatea unei povești, s-o depășesc chiar. Nu mă plîng! O vreme am fost atât de fericită, încît socot că nu m-am achitat față de fericire cu prețul tuturor suferințelor pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Din păcate nu erau decât figuri necunoscute. Ne-am așezat la o masă unul lângă celălalt. El a început, exuberant, o conversație simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit de insistența mea, apoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i-a prins pe toți și i-a închis într-un adânc unde lucrează doar pentru el. Cine reușește să evadeze, când este prins, e dat de mâncare lupilor cu șapte capete care-i ține într-o stare de înfometare aspră ca atunci când le dă ceva de mâncare, să nu mai bea și apă. -Și eu ce amestec am, că acel rege, peste faptul că este hapsân, este zgârcit și crud? a întrebat craiul. -Este de datoria crailor să facă bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
poate trasa pentru totdeauna o crăpătură în relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité(Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. ) este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar un prost!, își zise sieși cu jale odată, lăcrimând și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât asta, este că sunt în stare să realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un caracter axiomatic. Dar, cu toate că le spusese hotărât, o făcuse, totuși, blând și cu bunătate în glas, iar micile inflexiuni avute de el pe alocuri dovedeau încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă și îngenunchează! Totuși, conversația celor doi se sfârși aici. Însă starea mintală a Mariei, cu toate că nu arareori era ademenită în astfel de dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
triste urmări nu numai pentru el în sine, ci și pentru imaginea lui în ochii celorlalți; fiindcă, atunci când se cunoaște că ești în conflict deschis cu un om, moartea acelui om îi va determina pe toți ceilalți să-și întoarcă aspra privire acuzatoare, prima dată, direct asupra ta. Astfel, curând după aflarea veștii decesului, multă lume, în frunte chiar cu propria-i soră, tăbărâseră repede peste el și porniseră să-l lovească nemilos cu biciul dureros al condamnării. Acuzându-l că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nefiresc, cu mâinile sub biroul său, ca să nu i le vadă, pe cât se poate, nimeni. La drept vorbind, avea toate motivele s-o facă, dat fiind că brațele ei, lungi, rigide și subțiri, se încheiau cu două palme mari și aspre, ce parcă aduceau mai mult a niște crengi de copac, decât a niște mădulare de om. Aceste brațe, se pare, sufereau groaznic de vitiligo - cum i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și arătau mult prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]