7,010 matches
-
energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice. Substratul d incomplet este o caracteristică comună tuturor elementelor din seria actinidelor. Structura proprie a învelișului electronic al atomului Ac determină în mare parte proprietățile fizico-chimice ale speciei atomice. Asemănarea din punct de vedere al arajării electronilor în păturile electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic "pământuri rare". Electronii 6d și 7s
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic "pământuri rare". Electronii 6d și 7s aranjați în structura caracteristică actiniului sunt responsabili de majoritatea proprietăților chimice ale speciei atomice. Actiniul este găsit în cantități mici în minereurile de uraniu, însă de obicei este fabricat, în cantități de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului Ra cu neutroni moderați (termalizați sau încetiniți) într-un reactor nuclear, reacția nucleară având loc după schema
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
Ac chimic pur intră în stare de echilibru cu produșii săi rezultați din procesul de dezintegrare la sfârșitul a 185 de zile, iar apoi se descompune în perioada de 21,773 ani. Izotopii actiniului sunt cuprinși în intervalul de mase atomice de la 206 unități atomice de masă (Ac) la 236 u.a.m. Izotopii actiniului sunt prezentați în tabelul de mai jos: Este de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul, făcându-l valoros ca sursă energetică datorită neutronilor. În combinație
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
în stare de echilibru cu produșii săi rezultați din procesul de dezintegrare la sfârșitul a 185 de zile, iar apoi se descompune în perioada de 21,773 ani. Izotopii actiniului sunt cuprinși în intervalul de mase atomice de la 206 unități atomice de masă (Ac) la 236 u.a.m. Izotopii actiniului sunt prezentați în tabelul de mai jos: Este de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul, făcându-l valoros ca sursă energetică datorită neutronilor. În combinație cu beriliul, este utilizat
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule elementare: În anii 1900 fizicienii cercetau conductibilitatea electrică în gaze. Observând
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
ul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul Au și numărul atomic 79. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe, obiecte de artă, monede etc. Datorită proprietăților sale este considerat (alături de argint) singura formă reală de bani. ul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind răspândit
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
29 august 1949, numai la patru ani după bombardamentele nucleare de la Hiroșma și Nagasaki, spre surpriza totală a numeroși responsabili occidentali care se așteptau ca monopolul nuclear american să dureze mai multă vreme. S-a dovedit mai apoi că proiectul atomic sovietic a primit numeroase informații datorate spionajului asupra proiectului atomic american - Proiectul Manhattan din timpul războiului, prima bombă sovietică fiind în mare parte o copie a bombei americane „Fat Man”. De la sfârșitul deceniului al șaselea, armata sovietică s-a concentrat
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
de la Hiroșma și Nagasaki, spre surpriza totală a numeroși responsabili occidentali care se așteptau ca monopolul nuclear american să dureze mai multă vreme. S-a dovedit mai apoi că proiectul atomic sovietic a primit numeroase informații datorate spionajului asupra proiectului atomic american - Proiectul Manhattan din timpul războiului, prima bombă sovietică fiind în mare parte o copie a bombei americane „Fat Man”. De la sfârșitul deceniului al șaselea, armata sovietică s-a concentrat pe câștigarea parității cu americanii în ceea ce privește armele nucleare. Deși sovieticii
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
deceniului al șaselea, armata sovietică s-a concentrat pe câștigarea parității cu americanii în ceea ce privește armele nucleare. Deși sovieticii au propus mai multe planuri pentru dezarmarea nucleară, ei nu au încetat nicio clipă procesul de dezvoltare și amplasare a noi arme atomice. De-abia în deceniul al șaptelea, SUA și URSS au ajuns la un acord pentru oprirea amplasării de arme nucleare în Antarctica și pentru oprirea testării armelor nucleare în atmosferă, spațiul cosmic și sub apă. Până la sfârșitul deceniului al șaptelea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
erau privite în occident ca o oficializare a conceptului „de distrugere mutuală asigurată” (sau de „intimidare reciprocă”). Atât SUA cât și URSS își recunoșteau vulnerabilitatea reciprocă la distrugerea cu arme nucleare, indiferent care era puterea care ar fi declanșat războiul atomic. Un al doilea tratat SALT (SALT II) a fost semnat în iunie 1979 la Viena. Printre alte prevederi, tratatul stabilea limitele superioare ale stocurilor de rachete baistice cu lansare de pe sol sau de pe submarine. SALT II nu a fost niciodat
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice. Cea mai mare parte a arsenalului nuclear al fostei URSS a fost moștenită de Rusia. O parte redusă a stocului de arme nucleare a fost obținută de Ucraina, Belarus și Kazahstan, dar toate armele atomice au fost trasferate în Rusia până în 1996. Uzbekistanul, o fostă republică sovitică pe teritoriul căreia au staționat rachete nucleare, a fost lipsită în momentul proclamării independenței de astfel de arme și a ales să semneze Tratatul de neproliferare a armelor
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
procesului). Io joacă un rol important în menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai mare decât Luna. Are
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
cuprinsă între 1 și 2 km și o lățime între 40 și 60 km. Io are o atmosferă extrem de subțire, conținând în principal dioxid de sulf (), și în cantități mici monoxid de sulf (), clorură de sodiu () și sulf și oxigen atomic. Radiațiile golesc atmosfera în mod constant. Sursa cea mai importantă de este vulcanismul, care pompează în mediu 10 kg de dioxid de sulf în atmosfera lui Io pe secundă, deși o mare parte din acesta se condensează înapoi la suprafață
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
l este elementul chimic cu numarul atomic 2 și este reprezentat prin simbolul He. Este un gaz monoatomic inert, incolor, inodor, insipid, ce este primul în grupă să în tabelul periodic al elementelor. Are cel mai scăzut punct de fierbere și cel mai scăzut punct de topire
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de către Lockyer și fizicianul britanic William Crookes. A fost izolat independent din cleveit în același an de către chimiștii Per Teodor Cleve și Abraham Langlet în Uppsala, Sweden, care au colectat destul gaz, suficient cât să poată determina cu acuratețe masă atomică a acestuia. Heliul a fost de asemenea izolat de către geochimistul american William Francis Hillebrand înaintea descoperirii lui Ramsay, când acesta observase niște linii spectrale neobișnuite în timp ce studia o mostră din uraninit. Totuși, Hillebrand a atribuit aceste linii azotului. Scrisoarea să
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
cel mai scăzut de topire, respectiv de fierbere, dintre toate elementele chimice cunoscute. Într-un mod similar, stabilitatea energetică particulară a nucleului de heliului-4, produs de efecte similare, se ia în calcul pentru producerea mai ușoară a heliului-4 în reacțiile atomice incluzând atât elemente cu emisii de particule grele, și fuziunea. Stabilitatea of heliului-4 este motivul pentru care hidrogenul este convertit în heliu-4 (exceptând deuteriul sau heliul-3 sau elemente chimice mai grele) în Soare. Este deasemenea responsabil pentru faptul că particulele
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
care hidrogenul este convertit în heliu-4 (exceptând deuteriul sau heliul-3 sau elemente chimice mai grele) în Soare. Este deasemenea responsabil pentru faptul că particulele alfa sunt pe departe cel mai comun tip de particule barionice care sunt eliminate din nucleii atomici, deci descompunerea particulelor alfa este mult mai comună decât descompunerea oricăror altor particule. Stabilitatea neobișnuită a nucleului de heliului-4 este deasemenea importantă în cosmologie — această explică faptul că în primele minute de dupa Big Bang, cănd grămadă de protoni și neutroni
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
hidrogen (pentru aceasta, se produce mai mult heliu), dar suficient de fierbinți pentru a arde heliul. Astfel de stele masive sunt rare și, prin urmare, toate celelalte elemente chimice de dupa hidrogen și heliu cântăresc numai 2% din masa de materie atomică a Universului. Heliu-4, prin contrast, constituie aproximativ 23% din materia universului obișnuit, aproape toată materia obișnuită care nu este hidrogen. Există opt izotopi cunoscuți de heliu, dar numai heliu-3 și heliu-4 sunt izotopi stabili. În atmosferă Pământului, există un atom
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
cel mai scăzut de topire, respectiv de fierbere, dintre toate elementele chimice cunoscute. Într-un mod similar, stabilitatea energetică particulară a nucleului de heliului-4, produs de efecte similare, se ia în calcul pentru producerea mai ușoară a heliului-4 în reacțiile atomice incluzând atât elemente cu emisii de particule grele, și fuziunea. Stabilitatea of heliului-4 este motivul pentru care hidrogenul este convertit în heliu-4 (exceptând deuteriul sau heliul-3 sau elemente chimice mai grele) în Soare. Este deasemenea responsabil pentru faptul că particulele
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
care hidrogenul este convertit în heliu-4 (exceptând deuteriul sau heliul-3 sau elemente chimice mai grele) în Soare. Este deasemenea responsabil pentru faptul că particulele alfa sunt pe departe cel mai comun tip de particule barionice care sunt eliminate din nucleii atomici, deci descompunerea particulelor alfa este mult mai comună decât descompunerea oricăror altor particule. Stabilitatea neobișnuită a nucleului de heliului-4 este deasemenea importantă în cosmologie — această explică faptul că în primele minute de dupa Big Bang, cănd grămadă de protoni și neutroni
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
decât cea a apei, care este doar o pătrime din valoarea așteptată de fizica clasică . Mecanica cuantică este necesară pentru a explica această proprietate și, astfel, ambele tipuri de heliu lichid sunt numite "fluide cuantice", ceea ce înseamnă că afișam proprietățile atomice pe o scară macroscopica. Acest lucru poate fi un efect al punctului de fierbere foarte apropiat de zero absolut, prevenind mișcarea aleatorie moleculară (energia termică) de la mascarea proprietăților atomice. Heliul lichid la temperaturi sub punctul lui lambda point începe să
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
heliu lichid sunt numite "fluide cuantice", ceea ce înseamnă că afișam proprietățile atomice pe o scară macroscopica. Acest lucru poate fi un efect al punctului de fierbere foarte apropiat de zero absolut, prevenind mișcarea aleatorie moleculară (energia termică) de la mascarea proprietăților atomice. Heliul lichid la temperaturi sub punctul lui lambda point începe să se conpoarte foarte ciudat și ajunge într-o stare numită "starea a 2-a a heliului". Fierberea Heliului în starea a 2-a nu este posibilă din cauza conductibilității ei
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
inițial pe post de combustibil mai ușor decât aerul, aceasta întrebuințare cunoscând o dezvoltare importantă în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial la sudarea în arc electric. Spectrometrul de masă cu heliu a fost o parte importantă în proiectarea bombei atomice din Proiectul Manhattan. Guvernul Statelor Unite a înființat rezervă națională de heliu în 1925 în orașul Amarillo din statul Texas, având ca scop aprovizionarea aeronavelor militar în timpul războielor și aeronavelor comerciale pe timp de pace. Din cauza embargoului militar american împotriva Germaniei
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de asemenea, și denumiri uzuale ale acizilor. Formula generala a acizilor monocarboxilici saturati este: CnH2nO2. Toți acizii prezentați anterior sunt monocarboxilici. formula 1; la temperatură înaltă; alcanul este unul superior și astfel rezultă un acid gras. Reacțiile au loc cu oxigen atomic, provenit din KMnO sau KCrO în HSO. formula 2; formula 3; formula 4; formula 5; Oxidarea la arene poate avea loc la catenă sau la nucleul benzenic. formula 6formula 7; formula 8 formula 9; în prezență de VO, la o temperatură de 500 °C; în acest caz, nucleul
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]