7,814 matches
-
că descoperise că mama ei, la fel ca tatăl ei, cedase (deși, din ce-mi spune, această dependență extraordinară de a răzui cartonașe durează de ceva vreme, astfel că schimbarea din viața mea nu prea poate fi responsabilă de ea). Bietul copil - doi părinți care o iau complet razna simultan -, aproape că-mi pare rău pentru ea. Totuși, din păcate, toate sentimentele mele sunt deja rezervate, deci o pot compătimi doar la nivel intelectual, în loc să simt ceva direct. Dar asta explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
poate spune chiar că sunt atrăgători, la un nivel redus -, dar de data aceasta culoarea lor chiar drăguță se pierduse cu totul în roșeața lucitoare a feței ei mari și transpirate. Îmi e rușine să spun că în vreme ce așteptam ca biata fată să-și facă manevrele ca să se poată scula de pe scaun, am descoperit că nu îmi pare cu totul rău că avea să fie absentă în următoarele câteva săptămâni. Judy S unt destul de mândră de mine pentru că de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nebunele, în modul acela facil în care o fac, dar trebuie să recunosc că unele erau chiar amuzante - mai ales când făceau speculații pe marginea pozițiilor: de exemplu, cine stă deasupra. Sheila era ucigător de comică atunci când a spus că bietul moș Thornton ar fi strivit de tot, dacă lui Stacey i-ar trece vreodată prin cap să preia inițiativa, ca să zic așa. Oare... Charlie C e fată scumpă e! Știa că sunt trist și mi s-a dăruit exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
australian în Tailanda? întrebă Adriana perplexă. — Îi punem la Asia sau la Australia, sau doar sexul trebuie să aibă loc pe continentul respectiv? Emmy se încruntă. — Chiar nu știu, nu m-am gândit la asta. S-o mai lăsăm pe biata fată în pace, spuse Leigh uitându-se la Adriana. Cred că ar trebui să conteze naționalitatea sau locația. Dumnezeule, e și așa destul că are de gând să încerce. Sunt de acord, spuse Adriana. Și, ca dovadă de bunăvoință, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și film din California, și în prezent era unul dintre cei mai căutați regizori de la Hollywood. Adrianei îi făcuse o deosebită plăcere să își imagineze surprinderea prietenelor ei când, după numai câteva luni, își va anunța logodna. Iar maică-sa! Biata femeie ar leșina, era sigură. Numai gândurile astea îi dădeau tăria de a respinge oferta plăcută a bărbatului care stătea lângă ea. — Păi, atunci, presupun că nu ne rămâne decât să ne vedem în New York, spuse Dean plin ifose și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dragule. Regret să te informez că nu e cineva interesant cum ar fi un iubit secret. Nu e decât maică-mea care mă sună. — Deci recunoști că există un iubit secret? Ea râse veselă și decise să-l lase pe bietul om în pace; în plus, nici nu mai era o provocare. — Nu există niciun iubit secret. Doar o mamă braziliană, de cincizeci de ani, care vrea să-mi spună cu orice preț că am fost o fiică rea în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Coborâ vocea și-și acoperi gura cu mâna. Mă întâlnesc cu un bărbat. Un bărbat foarte eligibil. Coborâ vocea și mai mult, aproape șoptit. Asta nu e o cheltuială, e o investiție. Ei, cu asta păru s-o liniștească pe biata femeie. Adrianei i se părea umilitor că se află la cheremul părinților ei deoarece apartamentul era al lor. Puteau veni oricând, fără s-o anunțe, și să stea cât pofteau. Puteau să-i ceară socoteală pentru fiecare dolar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei plăteau facturile. Iar ea, femeie de treizeci de ani, era obligată să se justifice pentru Toby. Îi părea bine că nu mai era nimeni de față. — Oare? întrebă maică-sa. Și cine, mă rog, este acest domn? — Oh, un biet regizor. Îl cunoști pe Toby Baron, nu? Adriana o auzi pe maică-sa exclamând cu surprindere și simți că înnebunește de plăcere. — Tobias Baron? Nu el a câștigat Oscarul? — Chiar el. A mai primit și două nominalizări. Da, e probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Domnul Eisner îi spusese exact aceleași cuvinte cu o seară înainte în ceea ce se dorea probabil a fi o discuție pregătitoare de încurajare, dar care lui Leigh i s-a părut o lecție condescendentă dată de un profesionist desăvârșit unui biet amator. Russell o sărută pe frunte, își trase pe el o pereche de boxeri și se duse la baie. După ce deschise dușul să curgă apă fierbinte, se îndreptă spre bucătărie, închizând ușa de la baie în urma lui. Acolo, cât aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-mi spună deschis ce părere are. Ea reproduse discursul pe care el îl rostise în biroul lui Henry când s-au întâlnit prima dată. Jesse aprinse o țigară și spuse: — A fost numai o fanfaronadă. Abureli. Sunt ca un biet copil care abia face față unei critici constructive, darămite unei critici de-a dreptul necruțătoare. Leigh puse palmele pe masă și zâmbi. — Ei bine, Jesse Chapman, în privința asta ești asemenea oricărui alt scriitor pe care îl cunosc. Până acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mare decât Penthouse A? Ia să auzim, Adi. — Mă gândeam că poate ai vrea să, ăăă, mi-l împrumuți pe Otis un an de zile? Oh, Emmy, știu că e animăluțul tău preferat și că e o nebunie să târăsc biata pasăre prin toată țara, dar ne-am apropiat atât de mult în ultimele săptămâni! Nu știu de ce — și te rog să nu râzi de mine — cred că îmi poartă noroc. Viața mea s-a schimbat în bine de când îl am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care le făcea În copilărie. Pe vremea aceea Compania TAROM efectua zboruri de agrement deasupra orașului. Era mic și tatăl lui Îl tot mințea că pe front fusese pilot. În aviația de vânătoare, dar el nu fusese decât un biet mitralior de bord pe un bombardier care nu bombardase niciodată nimic. De aia zbura acum, ca să se defuleze. Se Întâmpla uneori să-l ia și pe el. Era vară. Căldura mare usca dudele care se storceau pe asfalt și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vreme și spuse pardon, apoi Începu să morfolească măruntaiele motocicletei, privind din când În când la casa strâmbă de sub crengile oțetarilor, care stăteau gata să-i apuce cu cioturile lor acoperișul de tablă, Îmbolnăvită de rugină. Ce să-i faci bietului om? Izbuti doar să-i spună tăios: „Știu că te cheamă Sachelarie și lumea Îți spune Mișu. Am locuit În casa asta acum treizeci de ani! L-am cunoscut pe Sandu, am cunoscut-o și pe madam Ursu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trei sute de kilograme. Era bun Katanski ăsta, era aprig și nu știa ce-i aia iertare, fusese judecător În viața civilă și, când un soldat i-a apărut În față ținând În brațe o mașină de cusut, urmat de o biată femeie păgubită de mașina care Îi punea mămăliga pe masă, ei și copiilor ei, l-a Împușcat fără nici o ezitare și a luat el mașina de cusut. Avură timp să-și povestească multe și să se Îmbete zdravăn cu muscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În noapte, alte trenuri aleargă neobosite spre alte destinații. Se cam fură În țara asta, și se fură bine. Trenurile pustii, În noapte. Gândurile „lupului” bătrân Înainte de a sări la beregata călătorului mergând undeva, departe. Amintirile lui de când era un biet pui de lup. Ceva confuz, un amestec de mirosuri calde și schelălăituri. Călătorul nu doarme. I se Întâmplă mereu când merge undeva, departe. Moțăie cu ochii Închiși. Se gândește: „Nu s-a născut omul care să păcălească un lup bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Chagall, de un tablou anume: Entre chien et loup. E ca și cum aș fi un poet, care cumpără În loc să-și vândă timidele, frumoasele, nemăsuratele cuvinte. E ca și cum aș fi mereu de vânzare. O, Doamne, ce bine ar fi să fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face noapte. Aștepți să se usuce bine acuarela. Înfățișând un amurg peste acoperișuri, la Sibiu. Un amurg gri, cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
circumcizia pentru cel puțin o lună... Rupse o pain au chocolat În două și-i dădu o bucată lui Ben, care o refuză. Începuse să obosească. —E terminat de oboseală. Connor l-a ținut treaz și pe el toată noaptea, bietul gândăcel... Oricum, facem circumcizia săptămâna viitoare până la urmă. Și sigur că ești invitată. —Grozav, spuse Ruby. Îmi place la nebunie să văd cum i se taie o bucățică de penis unui bebeluș. —Ruby, ești evreică, n-ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și umerii de husa cu mărgele. Ah, ce bine e, spuse el făcând mișcări circulare și cu capul În timp ce vorbea. E atât de important să ai un sprijin lombar adecvat. Ruby se simți vinovată pentru că râsese În barbă mai devreme. Bietul băiat avea spatele-n piuneze. —Trebuie să fie oribil să ai mereu dureri de spate, spuse ea. — Nu mă doare spatele deloc. N-am nici o problemă cu spatele... Încă. Își flutură un deget prin fața ei. Dar, cum zic mereu: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa că el ar avea toată casa la dispoziție. Înțeleg, da’ ie o problemă. Știi, frate-miu ie bolnav și are azi operație grea. Nu-i bine. De trei ani stă cu testiculu’ pe lista de așteptare. —Doamne. De atâta vreme? Bietul om! Uite, Înțeleg că ai necazuri. Nu-ți mai bate capul cu mine. Mă mai descurc eu câteva zile cu toaleta. Sper că fratele tău o să fie bine. —Mulțam’. Uite, ar mai fi o posibilitate să trec pe la mata. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu te mai stresa. Acuma poți să te duci, te rog, să pui masa? Ridicând iar din umeri, Phil dispăru În sufragerie. —Știi, Îi spuse Ronnie lui Ruby, n-am putut să-mi iau gândul de la Claudia Planchette și de la biata ei fetiță. —Nici eu. Mă sperii când mă gândesc ce viață o fi având micuța. Mi-ar plăcea să cred că mititica de Claudia are probleme hormonale când e gravidă, dar mă Îndoiesc, zise Ronnie și Începu să Întindă frișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se hlizi la Încercarea lui de a imita accentul Cockney și i-a spus că vorbea exact ca Dick Van Dyke În Mary Poppins, dar fu obligată să fie de acord cu el În privința lui Henry. Să-l bage pe bietul băiat la Închisoare părea o mare porcărie. Imediat după asta, mușcă din propria ei Maid of Honour și crema se revărsă. Sam se aplecă până la ea și o șterse cu șervețelul lui. — Te iubesc, de-adevăratelea, râse el. —Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ascuns-o sub o pelerină, fixând-o într-un loc, în camera închisă a numelui său, ea și nimeni alta. — Italia, și mângâiam lemnul ușii. Se auzi un chelălăit, o gheară care zgâria și am recunoscut câinele. Începuse să mârâie, bietul animal orb, mizerabil ca stăpâna lui. Un mârâit înăbușit, de câine bătrân, care obosi imediat. Am zâmbit. Se va întoarce, dacă a lăsat câinele înseamnă că se întoarce, iar eu o voi aștepta. Voi face ce vreau cu corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a capitalei franceze (să ne gândim doar că Unamuno ajunge la Paris în 1924, anul publicării primului manifest suprarealist!), experiența singurătății în mijlocul furnicarului uman, întrebările privitoare la legitimitatea exilului, spaima lacerantă de a nu muri departe de Spania, de acea biată Spanie nebună de care nu se poate despărți cu niciun chip, cum nici Pirandello de mama sa cu mințile duse, tot acest climat de disperare și derută profundă evocă insistent circumstanțele unei crize sufletești mai vechi, cea din 1897, consemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pérez și moartea lui misterioasă, iar mie nu-mi rămâne decât să o scriu, pentru că dorințele domnului Unamuno sunt pentru mine ordine, în cea mai strictă accepție a cuvântului. Fără a fi ajuns eu însumi la culmea scepticismului hamletian al bietului meu prieten Pérez, care a sfârșit prin a se îndoi până și de propria-i existență, sunt cel puțin ferm convins că-mi lipsește ceea ce psihologii numesc voință liberă, deși, spre consolarea mea, cred că nici don Miguel nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e o portocală înainte de a fi mâncată! Situația se va schimba în cer când toată grija noastră se va reduce, sau mai bine zis se va lărgi la contemplarea lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor în El. Aici, în această biată existență, singura noastră ocupație este să ne folosim de Dumnezeu; căutăm să-L deschidem, ca pe-o umbrelă, ca să ne apere de tot soiul de rele.“ Zicând acestea, se aplecă să-și suflece pantalonii. Deschise în cele din urmă umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]