7,134 matches
-
regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.232 locuitori, în proporții mari români (moldoveni) și ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Eschipolos era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%), rusă (%) și bulgară (%). În perioada interbelică, populația românească era majoritară în acest sat. Deși proiectul "Ghidul școlilor românești de pretutindeni", alcătuit de Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României în 2007, menționa că la Eschipolos se afla
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În sat s-au așezat apoi cazaci de la gurile Dunării și țărani iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale din Rusia. În urma Tratatului de la Paris din 1856
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 932 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Baccialia era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%), rusă (%) și bulgară (%).
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
Deljiler (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Este cel mai populat sat din raion. Satul este situat la o altitudine de 42 metri, în partea de nord-vest a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 10 km vest de centrul raional Tatarbunar și la 25
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Deljiler a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari pe locul fostei tabere tătărești. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Deljiler a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari pe locul fostei tabere tătărești. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Deljiler a rămas pe
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Deljiler face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 4.071 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Deljiler se ocupă în principal cu agricultura și viticultura. Pe lângă terenurile agricole, satul mai dispune de 280 de hectare de podgorii și 110 de hectare de livezi de pomi fructiferi. În sat mai funcționează o fermă de îngrășare
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tropoclo a fost fondat în anul 1829 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătarilor. Mai târziu, s-au stabilit aici soldații lăsați la vatră, precum și așa-
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tropoclo a fost fondat în anul 1829 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătarilor. Mai târziu, s-au stabilit aici soldații lăsați la vatră, precum și așa-numiții "marinari liberi". În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.068 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Trapivka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), romani (%) și bulgară (%). Locuitorii satului Tropoclo se ocupă în principal cu agricultura.
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Zolocari a fost fondat în anul 1812 de către cazacii transdanubieni pe locul unei tabere militare turcești. Mai târziu, în 1818, s-au stabilit aici țărani iobagi
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cișme făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Cișmele a fost fondat în anul 1818 de către cazacii de la gurile Dunării. Mai târziu, s-au stabilit aici țărani iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.883 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Cișmele era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%) și bulgară (%). Locuitorii satului Cișmele se ocupă în principal cu agricultura. În sat mai funcționează o fermă de creștere a vitelor, concepută pentru a produce 1.000 tone de carne pe an, și un combinat viticol.
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
Localitățile componente ale actualului raion Tatarbunar au făcut parte din Ocolul Chiliei al Ținutului Ismail și din Ocolul Achermanului al Ținutului Bender. După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari și găgăuzi din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. Pe lângă aceștia, au mai venit aici țărani iobagi ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din Rusia, precum și cazaci din trupele de la gurile Dunării. În dorința de a
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1817 s-au stabilit în sat cazaci din trupele rusești cantonate la gurile Dunării. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
46 miliarde euro. În anul 2009, importurile României din Ungaria au fost de 3,3 miliarde euro (8,4% din totalul importurilor). Valoare schimburi comerciale (milioane euro): În iulie 2011 erau înregistrate în România 1.353 societăți comerciale cu capital bulgar, reprezentând 0,77% din numărul total de companii cu participare străină la capitalul social. Valoarea totală a capitalului investit a fost de 47,54 milioane euro (locul 34 în clasamentul pe țări). Bulgaria a exportat în România, în primele 11
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Bulboaca făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1814 s-au stabilit aici 154 familii de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării . În 1816 s-au stabilit în sat 71 de familii de găgăuzi. După unele informații, în 1818 în Bulboaca trăiau 489 de persoane (109 familii), iar în 1820 504 de locuitori (107 familii) . În urma Tratatului
Bulboaca, Reni () [Corola-website/Science/317900_a_319229]
-
din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În 1858, autoritățile moldovenești autorizează deschiderea în sat a unei școli primare cu predare în limba bulgară . În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). Între anii 1861-1862, 255 de familii de bulgari au părăsit satul și s-au
Bulboaca, Reni () [Corola-website/Science/317900_a_319229]
-
parte din raionul Reni al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.643 locuitori, preponderent găgăuzi. Pe lângă aceștia, mai există și comunități reduse numeric de bulgari și moldoveni (români). Localnicii vorbesc limba găgăuză, dar și limbile română, bulgară și rusă. În anul 1945 au fost înființate în sat două colhozuri - "Scânteia" și "Victoria". În august 1948, a fost inaugurat un al treilea colhoz - "28 iunie". În 1952, toate cele trei ferme au fost reunite într-un colhoz cu
Bulboaca, Reni () [Corola-website/Science/317900_a_319229]
-
din 1996) sunt organizate spectacole muzicale cu cântece din perioada anilor '70-'80-'90 și melodii contemporane de muzică pop. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Bulboaca era vorbitoare de găgăuză (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), ucraineană (%), bulgară (%) și română În 1905 populația satului era de 665 de persoane, apoi în 1910 crescuse la 2.608 persoane. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.250 locuitori din sat, 2.941 erau găgăuzi (90.49
Bulboaca, Reni () [Corola-website/Science/317900_a_319229]
-
572 locuitori, preponderent moldoveni (români). Școala din sat este o școală mixtă cu predare în limbile română și rusă . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Satu-Nou era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), ucraineană (%) și bulgară (%).
Satu-Nou, Reni () [Corola-website/Science/317898_a_319227]
-
Caragacii-Vechi, întâlnit și sub formele Caragaci și Nahirne (în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Reni din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, pe malul estic al Lacului Cahul, în partea centrală a raionului Reni. El se află la o distanță de 10 km est de centrul raional Reni. Până în anul 1947 satul a
Caragacii-Vechi, Reni () [Corola-website/Science/317926_a_319255]
-
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Caragacii-Vechi (Cara-Gaciu) făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Cu timpul, compoziția etnică a localității s-a schimbat, bulgarii devenind majoritari în localitate. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei
Caragacii-Vechi, Reni () [Corola-website/Science/317926_a_319255]
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Caragacii-Vechi face parte din raionul Reni al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.611 locuitori, preponderent bulgari. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Caragacii-Vechi era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%), ucraineană (%) și găgăuză (%).
Caragacii-Vechi, Reni () [Corola-website/Science/317926_a_319255]
-
41.646 ha (suprafața de teren arabil fiind de 34.008 ha). Clima raionului Reni este temperat-continentală. Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de română (%), rusă (%), ucraineană (%), găgăuză (%) și bulgară (%). La recensământul din 1989, raionul Reni avea 44.500 locuitori. Conform recensământului efectuat de autoritățile ucrainene în anul 2001, populația raionului Reni era de 39.903 locuitori, fiind împărțită în următoarele grupuri etnice: De asemenea, 51.32% din populația raionului
Raionul Reni () [Corola-website/Science/317942_a_319271]