6,806 matches
-
greu că au îmbătrânit; bărbații de asemeni. Oamenii mediocri pot spune uneori lucruri nostime, niciodată interesante. Primul amor nu e amorul adevărat. Numai ticăloșia are nevoie de protectori. Calitățile femeilor durează cât le iubim. Teme-te de timid. Confunzi ades bunătatea cu slăbiciunea. Cui pe cui scoate; boala dragostei cu dragoste se vindecă. Unele femei intelectuale își schimbă opiniile odată cu amanții. Ojog, în August trecut, s-a supărat ca va fi iarnă timpurie și cumplită. "Au plecat brusc rândunelele". Însă rândunelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de locurile cunoscute. A rătăcit astfel o vreme, hrănindu-se cu fructele pădurii și dormind la rădăcina copacilor, până când, într-o zi, ajuns în mijlocul pădurii a dat de o căsuță în care locuia un pustnic. Bătrânul l-a găzduit cu bunătate și i-a devenit sfătuitor. Dovedindu-se istețimea copilului, l-a îndemnat să se întoarcă în lume, profețindu-i un mare viitor. Ajuns domn și, după o luptă cu turcii, fiind înfrânt, Ștefan rătăci iar prin acea pădure, unde avea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare primejdie și la mare strânsoare, din pricina turcilor nespus de cruzi”. Au jefuit în părțile ardelenești și au de gând să facă și mai multă pagubă. „Pentru aceea, cu mare dor și dragoste te rugăm pe Măria Ta ca să faci bunătate să te apropii de această țară, spre a o feri de acei turci nespus de cruzi”. Muntenii refugiați în Ardeal mărturiseau că ei au fost supuși cu sila ca să asculte de turci. „Pentru care, scriu brașovenii, și acei credincioși (muntenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
privirii în interiorul depozitar al adevărurilor esențiale. Ruga către instanța supremă catalizează metamorfoza și aici, semn că fata are un canal de comu¬nicare deschis cu sacrul: „...începând să se închine iarăși, se rugă lu Dumnezeu să-și arate îndurarea și bunătatea cu dânsa, prefăcând-o în păsărică. Domnul își aduse aminte de lunga ei răbdare, de vorba cumpănită, de purtarea-i supusă și nepregetătoare. Cum isprăvi ruga, se pomeni schimbată-n pasăre. Și zvârr spre curteampărătească”. Prefacerea în ființa uraniană deschide
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mea, că nu avea copii. Și nu m-a mai ținut, că au venit 2 nepoate de-a ei, ca să învețe la școala în Fălticeni. Și m-am dus în gazdă la Dumitru Mihailescu, fost sergent major. Om de mare bunătate. Pe Doamna lui o chema Eugenia, era și frumoasă și de treabă. Iar pe mama ei o chema Doamna Olimpiada. Deși era bătrână, era tot frumoasă și foarte bună, dar tot supărată că-i murise soțul ei și ea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu treaba asta. El cam bea, Dumnezeu să-l ierte. Și mi-a dat bani de înscriere Saie Marcus, un evreu ce sta într-o casă de-a noastră și ținea crâșmă și dugheană. El era un om de mare bunătate și mare omenie, iar soția lui, Sura, era o Doamnă de mare frumuseță și foarte bună la inimă. Tare se mai îndămânau oamenii cu ei ! Și nouă, Saie Marcus și cu doamna Sura, ne-au făcut numai bine și nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
încrestat și mânios. În vremea aceea era la Mobilizare Dl Maior Solomon un foarte frumos și mergea ca o păsărică și cu un suflet foarte bun. Locotenent l-am avut pe Dl Lt. Alex. Voinescu cu suflet de înger. Numai bunătate și voie bună. Și într-una mă întreba ce profesori am avut la școala normală și spuneam: la Istorie pe Dl Ion Mitru, la Geografie pe Petru Cujbă, la chimie pe Dl Petru Bogdan [55]. Și el îmi spunea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la sută. Iar câți am plantat primăvara s-au prins numai pe jumătate. În 1908 m-am dus la hram la Rădășeni de Sf. Mercore. Și m-am oprit la preotul Neculai Iordăchescu, un preot și el și preoteasa numai bunătate. Și acolo a venit brigadirul Silvic de la Găinești județul Suceava cu Doamna și cu o cumnată a lor, sora Doamnei brigadirului și o chema Domnișoara Aneta Grigorescu. Dar ori era frumoasă ori nu era. Și a venit un scripcar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zis moașa Vochița Zăhărescu, la 14 Noiembrie 1911. A născut un băiat voinic și frumos. Am scris la Boboești și a venit socru-miu și cu soacra mea cu sania că era drum bun de sanie, și au adus diferite bunătăți: zahar, cafea,undelemn,lămâi, portocale, rachiu, vin, pâne, până și un pachețel de ciocolată băietului. Nașul Neculai Stoleriu a botezat băiatul și i-a pus numele Bogdan. Bogdan care acum are 60 de ani și trăiește. A fost ofițer, Locotenent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și muzică și eram cu mintea și cu ochii la cei cari dansau, nu la ce spunea inginerul horticol. * A.Cantacuzino-Pașcanu a fost căsătorit cu o fiică din familia Calimach din Botoșani viță de domn. Dna asta era de o bunătate fără margini. Înainte de sărbătorile Crăciunului sau Paștelor, ea pleca c-un om de la casă la casă și intra prin casă și vedea câți copii sunt și ce le trebuie de îmbrăcat și la băeți și la fete și de încălțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tot în casele lui. Eu am stat la gazdă la Edmund Vișec mecanic la fabrica de dubit piei a unui evreu foarte bogat Perlbergher. Pe soția lui o chema Ana-Maria. Și Edmund Vișec și Maria erau niște oameni de o bunătate rară. Stăteau pe strada fabricilor la nr.10, o stradă paralelă cu gârla ce mergea la fabrica de hârtie a lui Porumbariu. Și am stat din Septembrie 1916 și până în august 1917, când eu cu secția I, am fost trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a fost un odor de gospodină, de hărnicie și cumințenie. Și el mâncând niște conserve de Paște s-a intoxicat și i s-au umflat picioarele foarte tare și a murit intoxicat, el care a fost un om de mare bunătate și mare modestie. Și așa s-a stins familia lui Edmund Vișec și a Mariei, doi soți care ne-au primit și omenit cu mare bunătate în casa lor. Bunul Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte tare și a murit intoxicat, el care a fost un om de mare bunătate și mare modestie. Și așa s-a stins familia lui Edmund Vișec și a Mariei, doi soți care ne-au primit și omenit cu mare bunătate în casa lor. Bunul Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică ! Azi 28 iulie 1972, Bogata Vențel Zingher În gospodăria lui Vențel Zingher a fost popota ofițerilor coloanei noastre. El era mare fabricant de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
comercială în Iași. Și din anul 1919 a fost numit director de fabrică de la Suha Mălini și de acolo la Găinești Râșca. Peste 40 de ani a fost director de fabrici de cherestea. A fost un om foarte bun, dar bunătatea lui a fost răsplătită cu rău. Și Costică Maxim a decedat la 14 februarie 1967 după o lungă și grea suferință. A avut cancer la limbă, nu putea mânca nici vorbi, scăzuse la 30 Kg din 80 Kg. Așa scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a străbătut mii de km pe jos și parcă ar fi ieșit acum din curtea casei la o plimbare prin localitate. între timp se apropie de locul pentru uscat lenjeria un tânăr, robust, brunet cu ochi ce-ți vorbesc de bunătate și iubire. Degajat spune că acum este la al treilea camino, singur, căci în primele două, însoțitorii au capitulat de la început iar acum nu a găsit pe nimeni să-l însoțească. Mă gândesc că nu este singurul care merge așa
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
discutat mult cu un pelerin despre relația noastră cu Dumnezeu, despre modul cum Dumnezeu ni se manifestă ca Persoană, ce fel de credință avem, unde putem vedea prezența Lui. îmi spunea: ,, Oare în zâmbetul inocent al copilului, în manifestările spontane de bunătate ale atâtor oameni, în glasul conștiinței noastre, nu trebuie să vedem manifestări ale lui Dumnezeu?” I-am răspuns afirmativ, dar eu insistam asupra unei întrebări: ,,Cum trăim credința noastră în mod personal, în raport cu Dumnezeu, Persoană, cu Persoana lui Isus Cristos
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
localitate la un magazin, la un bar sau la un restaurant. O bere rece, o înghețată sau un pahar cu vin devin un deliciu. Și i-am observat pe pelerini cât de destinși și mulțumiți sunt în fața unor astfel de bunătăți. Unii se mulțumesc să mănânce un sandviș, în spaniolă bocadillos, alții merg la restaurant. Dar, atenție: în Spania, toți se respectă și nu poți servi prânzul după ora 13 sau 14, cel târziu. Orice restaurant, orice magazin se închide la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este plină. Pe fețele pelerinilor, obosite, citești o bucurie, o mulțumire, o credință simplă care vorbește în gesturile lor pioase. Rareori am văzut o pietate atât de evidentă, de expresivă. O asemăn cu cea a mamei mele, cu credința și bunătatea ei simplă, fără margini. Mulți, la împărtășanie îngenunchează înainte de a se împărtăși. Marea majoritate îl primesc pe Domnul pe limbă, nu în mână. Sunt mulți, foarte mulți tineri, iar credința lor este atât de evidentă. îl iubesc pe Dumnezeu și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fost că locuia într-o cameră din anexele ambasadei, vecin cu cei doi tehnicieni de la ARO și că mă invita să luăm prânzul împreună, unde își va putea dovedi talentele sale de bucătar. Deci, înțeleg că ne vom delecta cu bunătăți boliviene. Pentru mine va fi triplă plăcerea: să mă bucur de o prezență agreabilă; să mă îmbogățesc cu noutăți despre o țară deosebit de interesantă; să gust și să cunosc câte ceva despre arta culinară specifică unui popor care l-au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a spus el cu voce aspră. De asta Își cheltuiește tatăl tău banii? O să-l Întreb eu. Nu pot descrie situația În care m-am văzut. Am trăit toată vacanța cu frica de ce-o să urmeze, căci cunoșteam dragostea și bunătatea lui Tata, dar și severitatea, pentru care nu l-am acuzat decât În cazurile În care era determinată de lipsa țigărilor. În zilele respective nimic nu-i era pe voie și toți ne feream să-i stăm În cale. Cumătrul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
poate! Nu știe! N-a Învățat! Peste două săptămâni se poate prezenta din nou. Domnișoara Pavel, la fel de arțăgoasă, a venit și s-a aliat șefei de lucrări. Profesorul, care era În apropiere și a auzit cele Întâmplate, a intervenit cu bunătatea caracteristică dar și cu autoritatea șefului de disciplină: Domnișoară Găzdaru, domnul student are dreptate. Vă rog să-i permiteți repetarea recoltării probei. Am repetat-o, dar discuțiile contradictorii continuau În sala de lucrări și eram sigur că destinul examenului era
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
citea preparatele, arătându-ne și nouă leziunile constatate. Doamna biolog Ecaterina Vasiliu etala panglicile de parafină și colora preparatele Împreună cu domnișoara dr. Maria Pavel, prin cele mai diferite metode. Abia după integrarea În colectiv mi-am putut da seama de bunătatea celor două domnișoare. Severitatea cu studenții era determinată de dorința de a se impune comportamentului mai vulcanic al acestora și riscului ridicat de infecție a studenților În timpul lucrărilor practice. Domnișoara dr. Găzdaru s-a comportat cu mine ca o soră
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
asupra personalității prof. dr. Radu Vlădescu, membru de onoare al Academiei, schițată de studentul anului I de facultate. În relațiile cu cadrele didactice În general și cu cele tinere În special, prof. dr. Radu Vlădescu era de o colegialitate și bunătate fără egal. Analiza problema pusă, pe Îndelete, aducând din memorie sau din Însemnările depozitate În bibliotecă, numeroase elemente În sprijinul rezolvării ei. Era o față a marelui dascăl pe care studenții nu i-am cunoscuto și din păcate n-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fiind de sute de kilometrii, participarea mea la pregătiri a fost nulă. Totul sa făcut de către Părinții noștri și nunta s-a desfășurat după obiceiul locului. Eu am sosit doar În ajun, sâmbătă 25 ianuarie, când femeile de ajutor scoteau bunătățile tradiționale din cuptor, fiind Întâmpinat cu urările specifice momentului. Ziua următoare, duminică 26 ianuarie 1953, ora 14, tineretul și invitații mirelui s-au strâns la Casa Părintească, de unde după cererea de iertare făcută de vornicul nunții, unchiul Milian, alaiul s-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am părăsit Capitala și În dimineața zilei de 9 martie, decanul Facultății de Medicină Veterinară din Iași, conf. dr. George Drugociu, m-a prezentat rectorului Institutului Agronomic "Ion Ionescu de la Brad", prof. dr. ing. Constantin Pântea, un bătrânel de o bunătate rară, asemănător prof. dr. Mihail Mihăilescu, primul meu mentor, În București. După un călduros și vesel "Bun venit", a dat dispoziție Serviciului Personal să-mi facă adresa către Direcția Spațiului Locativ, pentru repartizarea unui apartament cu 2 camere În zona
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]