6,191 matches
-
fost puse în 1936 și până toamna s-a și acoperit. La realizarea ei a participat tot poporul obârșean, care s-a organizat în echipe („caprării”), cărând nisipul și piatra, lucrând zi și noapte cu brațele, spatele, cu caii și căruțele. Toți au fost mânați de dorința de a vedea zidurile bisericii înălțându-se solid spre cer. În vremurile de astăzi construcția poate părea un lucru obișnuit, dar pentru acele timpuri, când localitatea era aroape izolată, era un proiect îndrăzneț. Antreprenorul
Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Obârșia-Cloșani () [Corola-website/Science/320514_a_321843]
-
au fost protejate cu sisteme elaborate de încuietori și bolțuri. Chiar și cel mai mari "horreum"uri au avut de obicei două sau trei uși de acces, care au fost de multe ori destul de înguste pentru a nu permite intrarea căruțelor. Sarcina dificilă de a transporta bunuri în, din și în jurul horreum-urilor a fost cel mai probabil efectuată doar prin muncă manuală. Este de presupus că cele mai mari "horreum"uri vor fi avut astfel un personal alcătuit dintr-un număr
Horreum () [Corola-website/Science/320742_a_322071]
-
fără cuvintele care îndemnau la violență. Au fost distribuite peste 20.000 de copii ale manifestului revizuit. Mitingul a început pașnic sub o ploaie ușoară de primăvară în seara zilei de 4 mai. August Spies a vorbit mulțimii de pe o căruță deschisă aflată pe strada Des Plaines în timp ce un număr mare de polițiști priveau din apropiere. Conform depozițiilor martorilor, Spies a început prin a spune că mitingul nu are scopul de a incita la violență. Istoricul Paul Avrich îl citează pe
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
Sr., care se oprise și el să vadă ce se întâmplă, a plecat acasă mai devreme. Samuel Fielden, ultimul orator, își termina cuvântarea pe la ora 10:30 când poliția a cerut împrăștierea demonstranților și s-a îndreptat în formație către căruța de pe care se țineau discursurile. Către linia de polițiști s-a aruncat atunci o bombă artizanală care a explodat, ucigându-l pe polițistul Mathias J. Degan. Poliția a deschis imediat focul. Unii muncitori erau înarmați, dar relatările martorilor nu sunt
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
surpriza să afle că mare parte din documentele primare legate de incident (în afara materialelor privind procesul) nu mai erau în Chicago, ci fuseseră transferate în Berlinul de Est, pe atunci parte din RDG-ul comunist. În 1992, locul unde stătea căruța oratorilor a fost marcat de o plăcuță de bronz în trotuar, pe care scrie: La 14 septembrie 2004, Daley și liderii sindicali printre care și președintele sindicatului polițiștilor din Chicago a dezvelit un monument al artistului localnic Mary Brogger, o
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
de o plăcuță de bronz în trotuar, pe care scrie: La 14 septembrie 2004, Daley și liderii sindicali printre care și președintele sindicatului polițiștilor din Chicago a dezvelit un monument al artistului localnic Mary Brogger, o sculptură de a unei căruțe de pe care liderii sindicali au cerut ziua de muncă de opt ore în piața Haymarket. Sculptura de bronz, despre care se dorește a fi elementul central al unui viitor „Parc al Muncii”, dorește să simbolizeze atât mitingul din piața Haymarket
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
parcul Tei se află o statuie din piatră care îl reprezintă pe Caragiale șezând și ținând un baston în mâna dreaptă (autor necunoscut). Mai recent, din 19 decembrie 2010, o statuie a lui Caragiale șade privind lung la Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București, operă a sculptorului Ioan Bolborea. Bustul lui I. L. Caragiale din Parcul Alexandru Ioan Cuza (fost I.O.R.) din București. Sculptor: Ionel Stoicescu. Practic, bustul este o reproducere după o parte din statuia lui I. L.Caragiale
Statuia lui I. L. Caragiale din București () [Corola-website/Science/320963_a_322292]
-
Dunărea. Împăratul le-a ieșit în întâmpinare și, pe o câmpie din Tracia, între adversari s-a încins o luptă crâncenă. Caii ușori ai nomazilor îi salvau pe aceștia de lăncile lungi ale kataphrakților, pecenegii și-au împrejmuit tabăra cu căruțe și se refugiau fulgerător în spatele lor, îndată ce Ioan, în fruntea cavaleriei grele a romeilor, îndrepta lovitura asupra dușmanilor. Cavalerii și-au irosit forțele timp îndelungat, fără vreun rezultat vizibil, până când, în cele din urmă, pedestrimea varegă a sfărâmat căruțele cu
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
cu căruțe și se refugiau fulgerător în spatele lor, îndată ce Ioan, în fruntea cavaleriei grele a romeilor, îndrepta lovitura asupra dușmanilor. Cavalerii și-au irosit forțele timp îndelungat, fără vreun rezultat vizibil, până când, în cele din urmă, pedestrimea varegă a sfărâmat căruțele cu securile. Tabăra nomazilor a fost cucerită, majoritatea acestora au căzut în luptă, iar cei rămași, împreună cu femeile și copii, au fost luați prizonieri. Aceasta a fost ultima incursiune a pecenegilor. Ioan Comnenul a înlăturat acest pericol pentru totdeauna, iar
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
ajuns din urmă nu departe de teritoriul cneazului Halici și i-au zdrobit. Călăreții stepelor au primit o lecție bună și de acum încolo, numai zvonul că se apropie armata lui Manuel îi silea pe cumani să-și întoarcă îndărăt căruțele și să dispară în stepele fără de margini din jurul Mării Azov, iar, după 1160, incursiunile lor au încetat cu totul. Cruciada a doua, care se punea tocmai atunci la cale, l-a împiedicat pe împăratul bizantin să lichideze amenințarea cumană care
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Starțev și câțiva muncitori bolșevici s-au dus la școala Napolnaia. Le-au luat prizonierilor toți banii rămași și i-au anunțat că vor fi mutați peste noapte la fabrica Siniacihenski. În miez de noapte, prizonierii au fost duși cu căruța înspre satul Siniaciha. La 18 kilometri de Alapaevsk, unde era o mină de fier abandonată, cu o groapă adâncă de 20 de metri și parțial inundată, s-au oprit. Potrivit unuia dintre asasini, pe nume Vasili Riabov, cekiștii i-au
Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna () [Corola-website/Science/315330_a_316659]
-
20 min de mers pe acest podiș înalt și monoton ajungem într-o să largă, la o ramificație de drumuri (2120 m), de unde apar în fața Valea Jepilor, iar dincolo de vale, Caraimanul și Crucea Eroilor. Ramificație spre Babele. Urmăm la stanga drumul de căruță în urcuș ușor și ieșim repede pe coama Babele — Jepi, care desparte bazinul Văii Izvorul Dorului de cel al Văii Jepilor. Drumul se îndreaptă către nord, întretaie această coama și descrie apoi o curbă largă spre stânga, orientându-se către
Cabana Babele () [Corola-website/Science/317398_a_318727]
-
de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar - în unele sate - în căruțe, fiind duși până la gara de trenuri. În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii - aparte
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
metereze, iar porțile erau ferecate din interior cu drugi sau bârne. Interiorul era format dintr-o curte interioară ("șandramaua"), aflată sub un acoperiș sprijinit pe grinzi groase de stejar și prevăzută cu două porți mari. Aici erau adăpostiți călătorii și căruțele cu mărfuri ale negustorilor, care intrau seara pe una din porți și plecau a doua zi pe cealaltă. De o parte și de alta a curții interioare se aflau câteva încăperi rezervate cârciumii, bucătăriei și locuinței călătorilor de vază. Pe
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]
-
organizat o expoziție permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea; în holul de intrare sunt expuse piese de harnașament (șei, tarnițe, curele, hamuri) și obiecte legate de transport și vânătoare. Este expusă o căruță, un mic atelier de fierărie cu nicovală, ciocane, clești. În camerele de la parter sunt reconstituite mai multe încăperi ale unui han medieval: Pivnița are două încăperi legate între ele printr-un culoar boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
Wilcox. În autobiografia sa, Tom Watson Jr. scria: "„Într-o zi, tata a intrat într-o cârciumă de la drum să sărbătorească o vânzare și a băut prea mult. Când barul s-a închis, a constatat că tot atelajul lui — cal, căruță, și eșantioane — fusese furat. Wheeler and Wilcox l-au concediat și i-au imputat proprietatea pierdută. Bineînțeles, s-a auzit de asta, și tata și-a mai găsit un serviciu stabil abia după un an de zile.”" Watson avea apoi
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
dat, fântâna a fost dezafectată, perdeaua de apă și celelalte elemente decorative au fost îndepărtate iar pe locul bazinului a fost amenajată o platformă pentru susținerea de spectacole în aer liber. Inițial, pe acest amplasament s-a intenționat amplasarea monumentului „Căruța cu paiațe”, dar, la presiunea Ministerului Culturii, aceasta a fost montată peste drum, în fața Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”. Apoi, în 2007, pentru această locație, Administrația Lacuri Parcuri și Agrement București anunțase o Licitatie Publică pentru "Ansamblu fântână "Lira Esedra
Fântâna Vioara Spartă () [Corola-website/Science/322417_a_323746]
-
pădurarul Neculai Peceneaga și haiducul Liță Florea, după cum constată criticul literar Ov.S. Crohmălniceanu. Aceștia cunosc profund codrul străvechi și sunt hotărâți să-l apere de ferăstraiele inginerului Bernard. Evenimente meteorologice stranii amână exploatarea forestieră, distrugând cabana inginerului și împiedicând circulația căruțelor, iar, când lucrările avansează, intervin oamenii codrului. Fugarul Liță Florea se strecoară nevăzut la colibele huțulilor pentru a le da foc și apare pe neașteptate la cotiturile potecilor pentru a-i jefui pe angajații exploatării. Nimeni nu-l cunoaște așa că
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
schimbat mult nici în prezent datorită faptului că în metodele tradiționale de tăbăcire se degajă mirosuri urâte. În jurul anului 2500 î.e.n. sumerienii au fost cei care au început să folosească prima dată pielea, pe care o utilizau la îmbrăcarea roților căruțelor. Cei care tăbăceau luau pieile le înmuiau în apă, aici îndepăratau resturile de carne și grăsimi de pe ele, apoi le muiau în urină pentru a muia blana și de a o face mai suavă după care o băgau în saramură
Tăbăcire () [Corola-website/Science/327473_a_328802]
-
salut. Aflând că băiețelul său ar fi de fapt copilul altuia, Zsigmond își izgonește de acasă soția și copilul pentru a nu îndura rușinea de a fi catalogat drept soțul unei curve. Katalin îl ia pe Orbán și pleacă cu căruța din satul Visrek, spunându-i băiatului că se vor duce la bunica lui, care locuia la Székelypatak și era grav bolnavă. Cei doi se îndreaptă spre Miercurea Iadului și înnoptează acolo, fiind găzduiți în șura unui gospodar localnic. În timp ce copilul
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
de Mitză (Agresiv), MefX, Motzu, Keri și Paul Iorga. Albumul este mixat în totalitate de Grasu XXL și Mitză (Agresiv) la Okapi Sound Studio și masterizat de Bunicu’ Magic. Produs și înregistrat la Okapi Sound Studio, „A 5a Roată La Căruță” reprezintă cel de-al treilea album solo Maximilian. Pe cele 14 piese disponibile pe noul material găsim colaborări cu Spike, Valentin Câmpeanu, Angeles, MefX, Nane, Ș.A.T.R.A. Benz, Grasu XXL și Zhao, precum și trei conversații telefonice cu familia (Intro, Interludiu și
Maximilian (rapper) () [Corola-website/Science/323808_a_325137]
-
Ion Creangă, a descris astfel această ceremonie: "„Ceremonia se făcu de către arhiereu în ziua a doua de Crăciun în biserica Sfânta Paraschiva din Târgul-Frumos, sub ochii târgoveților bucuroși de priveliște, precum ne putem închipui. Creangă se va fi dus cu căruța ori cu trăsura și se va fi întors așijderi, de astă dată diacon, drept care, cunoscându-i obiceiul, va fi încheiat sărbătoarea în petrecere cu băutură.”" Iconomul Neculai Dărângă, preot paroh între anii 1908-1944, este autorul primei (și până acum singurei
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
a deplasat direct către Stone Bridge. Neexperimentatele unități au întâmpinat imediat probleme de logistică. Divizia lui Tyler a blocat înaintarea coloanei principale pe drum. Unitățile din urmă au găsit că drumurile către Sudley Springs sunt nepracticabile, cel mult poteci de căruțe în unele locuri și au început să treacă Bull Run prin vad abia la 9:30 a.m. Oamenii lui Tyler au ajuns la Stone Bridge pe la orele 6 a.m. La 5:15 a.m., brigada lui Richardson a tras câteva salve
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
lui Howard. Beauregard a ordonat întregii linii să înainteze. Forța lui McDowell s-a prăbușit și a început să se retragă. Retragerea a fost relativ ordonată până la trecerea râului Bull Run, dar a fost prost gestionată de ofițerii unioniști. O căruță a unioniștilor a fost răsturnată de focul de artilerie pe un pod care trecea pârâul Cub Run și a declanșat panica în rândul forțelor lui McDowell. În timp ce soldații curgeau necontrolat către Centreville, aruncându-și armele și echipamentul, McDowell a ordonat
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
familiile lor, așteptându-se la o victorie ușoară a Uniunii, veniseră la picnic să se uite la luptă. Când armata unionistă a fost pusă pe fugă, drumurile spre Washington au fost blocate de civilii panicați care încercau să fugă cu căruțele. Cum armata lor combinată rămăsese și ea foarte dezorganizată, Beauregard și Johnston nu au putut profita prea mult de avantaj, în pofida cererilor președintelui confederat Jefferson Davis, care sosise pe câmpul de luptă să vadă cum se retrag unioniștii. O tentativă
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]