7,090 matches
-
mulțumesc lui Lascha Bakradse pentru munca sa de attendent pe parcursul călătoriei. Mă roagă să-i spun sincer, acum, la final, cum s-a descurcat. „Excelent. Te-ai mișcat încet, dar destul de eficient. Bine că am avut înțelepciunea să nu ne certăm.“ Râdem și promitem să ne vedem și în Georgia sau în Moldova. Gazdele oferă un spectacol cu travestiți, ceva comic, la care reacționează doar cei aflați mai aproape de actori, restul nu aud nimic, pentru că fiecare trăiește spectacolul despărțirii și lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
context creștin-european, fondul de care vorbeam mai sus. Problema reală sunt cele două milioane de islamici din Turcia, care nu sunt numai turci, sunt și kurzi printre ei, însă germanii nu realizează această diferență. Ei încă se miră că „turcii” se ceartă între ei. Astea sunt doar câteva detalii care arată că germanii n-au sensibilitate pentru minorități. Ei au fost, mai sunt încă crescuți și educați ca o societate omogenă. Fiind așa, ei nu pot înțelege nici identitatea mea. Pentru ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
organizat împreună cu directorul Vieții românești, marele critic Șerban Cioculescu, o masă rotundă tot în jurul Franciscăi, lansându-mi astfel cartea de debut cu brio. Deoarece, după trei ani de la acea primăvară a lui ’58 când mi se pare că l-a certat pe Nichita că mă adusese „în grup”, după trei ani de insistențe ale poetului, dar și după ce a citit prima variantă a romanului meu de debut, atitudinea lui s-a schimbat brusc, mi-a prezis un viitor „măreț” în proza
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe un gigant de expresia sa cea mai intimă, mai expresivă, este un proces de calomniere, de fapt: - Iată cum arată regele gol!, se bucură și rânjesc „noii apărători ai dreptății și valorii”, și atunci Eminescu este un ins dezordonat, certat cu studiile și cu curățenia, alcoolic, Bacovia, un biet cretin ce bea vin ieftin și scârțâie la vioară acolo, în mahalaua sa, Arghezi, un cămătar al diatribelor sale, Nichita, un „colaborator” al comuniștilor, al ideilor și artei lor. Ca să încheiem
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a făcut-o, dar, într-un schimb de scrisori pe care revista Contemporanul - Ideea europeană le-a publicat de curând, vechiul critic și istoric literar (notabile cărțile lui târzii despre Literatura română între războaie sau Expresionismul românesc în literaturăă îl ceartă, din Berlin, unde se află, pe vechiul său amic S. Damian, aflat la Heidelberg, că acesta „răscolește trecutul” și-și asumă unele vini literare. (În ultima discuție pe care am avut-o cu bunul prieten al Ninei Cassian, în primii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
celor două morminte Medicis, al lui Lorenzo magnificul și al fratelui său, Giuliano, cu cele două grupuri de statui culcate, ziua și noaptea și aurora și crepusculul, ieșite și ele din dalta celui cu care, de vreo patru secole, „se ceartă” cei mai mari și mai îndrăzneți sculptori ai lumii, de pe toate continentele - Buonarroti! Tot Macovescu m-a dus cu mașina la Napoli, unde am vizitat faimosul muzeu de artă și etnologie și apoi, închiriind un helicoper, am zburat în insula
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ultim și puțin hazardat punct de vedere, deși, trebuie s-o recunosc, prin abilitatea și tenacitatea sa populistă, Ceaușescu a reușit să-și creeze și o astfel de imagine, a „bunului împărat”, harnic și patriot, zi și noapte pe șantiere, certându-i pe „profitori” și pe intelectualii „paraziți”, în luptă cu o lume întreagă, cu „balaurul occidental” etc. etc. Nu, adevăratele motive nu ale „lașității” noastre, cât ale unei reale paralizii a elitei din orice domeniu, nu numai politic, trebuie poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
casa Tatălui Ceresc. Trei islamuri, șase sau șapte iudaisme, vreo zece creștinisme. Și atunci e normal să aibă loc și certuri de familie, mai ales când toți sunt înghesuiți într-un același spațiu închis. La Sfântul Mormânt, fețele bisericești se ceartă din cauza facturilor de electricitate și a mirosurilor de bucătărie mai mult decât pe seama dogmei. Oamenii lui Dumnezeu rămân niște oameni. Important este ca ei să graviteze în jurul aceluiași soare. 2) Dacă Isus a propovăduit atât de mult iubirea, aceasta tocmai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Afrodita se apleacă, îl ridică și vede scris pe el: "Celei mai frumoase". Se scoală de la masă și alte două frumuseți, Hera și Atena, și tustrele se străduiesc să și-l adjudece, fiecare considerându-se mai îndreptățită ca celelalte două. Ceartă. Problemă. Dornic să salvgardeze armonia de rigoare printre zei, Zeus hotărăște atunci să ia ca arbitru al situației un flăcău chipeș care păzea turmele pe o colină lângă Troia. El trebuie să decidă care dintre cele trei e mai îndreptățită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
30 pagini) din care 26 pagini numerotate de autor. O pagină datată: 10 noiembrie 1948. Impresii Uniunea Sovietică. XVI Carnet bloc-notes (8 x 13 cm.) cu coperte verzi (cerneală albastră și roșie, creion negru). 34 pagini numerotate de autor; dată certă 10 XI 1948 (la pag. 20). XVII Carnet dictando (cerneală și creion). 34 pagini (15 x 21 cm.) numerotate de autor, unele din 1948, altele din 1955. Note despre Cehoslovacia, aforisme franceze, date cu caracter istoric, versuri populare. XVIII Carnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din rod dulceț. Marea-i nespus de frumoasă. La nord, de-un verde închis. Acolo subt stâncă bat și mugesc valuri. Delfini se joacă în mare număr în jurul promontoriului întovărășiți de zboruri de pescari, care într-una țipă și se ceartă. La întoarcere pe câmpul bolovănos, zboruri nenumărate de libelule calul dracului minuscule biplane. Popândăi traversează într-una drumul. Apoi privesc cu curiozitate din urmă. O măgăriță care fată un epure! Magari din când în când, cuminți. Stă cu fața încolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
calului... Și dragosti are în orice clipă, în orice loc, ca fluturul din floare în floare. Își trăiește viața în plin și e fericit... Pețitori la fata tovarășului lui Bogdan, cu toate obiceiurile locale... Ea-i respinge, face pozne, se ceartă cu părinții căci atunci înțelege că iubește pe tovarășul lui Bogdan... Al treilea, într-o luptă, alături de tovarășul lui Bogdan, e lovit de moarte. Călărește până la Bogdan; îi spune că o singură femee i s-a împotrivit; că aceia i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
temuse de un atac turcesc în vara trecută (1467), deși Moldova își îndeplinise obligația asumată de a trimite cei 2.000 de galbeni la Constantinopol. Era o risipă inutilă de bani și, probabil, pe această temă Ștefan cel Mare se certase la București, în 1456, cu logofătul Mihu, care ducea primele pungi cu bani și se închina turcului. Fiind o personalitate foarte puternică și înțelegând care va fi desfășurarea ulterioară a evenimentelor, Ștefan a încercat, începând cu anul 1473, să preîntâmpine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
accesul fiilor săi din două direcții opuse. Cea dintâi justificare ține de latura afectiv umană și urmărește păstrarea tinerilor în etapa infantilă, dependenți de mediul familial și lipsiți de responsabilitate socială. Aici poate fi încadrat feciorul din colinde, care își ceartă mama înainte de incursiunea mitică. A doua explicație pentru coerciția părintească ține de circumscrierea în sacru prin interzicerea lui, știindu-se că psihologia inversă este cea mai eficientă în cazul copiilor. Năvodarul experimentat Vioară nu reușește, în baladă, să-l oprească
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la bătrâneță să ajungă să nu poată merge. Am fost de aceeași etate amândoi. El doarme somnul cel de veci în cimitirul bisericii din satul Boboești unde o viață întreagă a fost învățător. În toată viața noastră, nu ne-am certat niciodată. La căsătoria mea cu Eugenia el m-a lăudat: "Rădășanu a fost foarte bun elev în Școala Normală ". Maria soția lui are vârsta mea adică 86 de ani. Am fost sănătos în clasa I-a până la Patronul Școalei Normale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a plecat acasă și pe mine m-a lăsat acolo. Ziua ne-am dus la preotul Mihai Vasiliu om frumos asemenea și preoteasa Aglaia de frumuseță rară și fără nici un creț pe față. Și am văzut pe Eugenia, care o certase soacră mea că o lumânare i-a picurat o bluză. Și ea era f. supărată și abia a vorbit numai f. puțin cu mine. Și acum văd că am făcut f. rău că nu am luat-o în căsătorie atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-o la maior și i-am spus. Și apoi i s-a dat și ei 250 lei pe lună din solda lui de 250 lei. Corpaci nu îngrijea de cai și a fost dat afară de la coloană. Eu m-am certat cu el, că de ce nu caută de cai, și maiorul ținea cu el până ce a văzut ce sculă îi Corpaci. Pe doctor îl chema Columb Neculai, era din Galați și era de treabă. Corpaci a fost la secția II. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mi-a luat mânuța și mi-a purtat stilul pe fața lucioasă a tăbliței. Deodată m-am luminat. Treiul meu era la fel cu al Domnișoarei. Lelea Anuța care Își dorea un băiat și mă iubea foarte mult i-a certat pe Tata și pe Mama că nu m-au ajutat. Eu le mulțumesc și le sunt recunoscător și astăzi pentru lecția de viață pe care mi-au dat-o. Mi-am ascultat În continuare toți Învățătorii și profesorii și-am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
devenise Înfloritoare și "mârțoaga" aproape câștigase cursa, din punct de vedere social, situația mea devenise mai proastă decât la Început. Fetița crescuse, condițiile de locuit erau tot mai necorespunzătoare. Adresele făcute la Spațiul Locativ erau urmate de răspunsul unor funcționari certați cu civilizația: Alți tovarăși locuiesc În condiții mai proaste! Deși mi s-au făcut propuneri să părăsesc Învățământul și chiar Capitala, deși mi-am depus de două ori dosarul de transfer la Institutul de cercetări chimico farmaceutice și la Institutul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
care a fost urmat de altele similare În 1981, 1991 și 2001. Am participat direct la redactarea primelor trei volume căutând să subliniez contribuțiile noastre la progresul medicinii veterinare românești. Cele patru volume oglindesc toată activitatea noastră. Când doi se ceartă, al treilea câștigă Așa cum am menționat anterior, În anul 1965 a ajuns la conducerea Institutului Agronomic din Iași, prof. dr. docent Mihai Răvăruț, biolog, botanist. Între rector și decanul Facultății de Medicină Veterinară a Început În scurt timp, o luptă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de-a lungul timpului și-au găsit loc în proză, în poezie au fost ignorate sau tratate cu sictir. Unde te situezi în cadrul generației 80? Cu cine te simți în dialog direct sau indirect, cu cine comunici, cu cine te cerți? Care sunt păcatele capitale ale literaturii române actuale? Sincer, singurul dialog sincer pe care pot să-l duc până la capăt este cu mine însumi, oricât ai dori nu-ți poți dezveli sufletul pe de-ntregul nici în fața părinților, cu atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
l-a scris sub presiunea timpului, sub insistențele editorului etc. Ei bine, omul m-a sunat și mi-a mulțumit pentru cronică, am simțit (sau mi s-a părut!) o undă de amărăciune în vocea lui, dar nu m-a certat pentru că nu i-aș fi înțeles romanul și altele. Eu însumi sunt din categoria mâzgălitorilor de hârtie care consideră că cititorii și criticii au totdeauna dreptate, chiar și când n-au dreptate sau sunt de rea credință. În concluzie, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dinescu (pe care îl pupați cu toții, unde?, asta nu mai pot să știu!), până la răposatul securist Mircea Zaciu..., de la distinsa doamnă turnătoare Georgeta Dimisianu, la distinsul domn turnător Șt. Aug. Doinaș... Restul, sunt legiune... Eu, personal, pe vremuri, m-am certat cu tovarășa Suzana Gîdea și cu tovarășul Mihai Dulea chiar în birourile lor... Din 1989, până în 2000, nici măcar nu am mai trecut pe la Ministerul Culturii, iar la Uniunea Scriitorilor am revenit chemat de Laurențiu Ulici după ce, în 1993 am primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cetitului de cărți, mai întâi de la biblioteca de cartier, apoi cumpărate de la anticariat, iar ei se uitau la mine așa, cu un fel de uimire, ca la o mierlă albă, dar nu mă luau, Doamne ferește, peste picior, mai degrabă mă certau când exageram cu statul la jocul de fotbal prin gropile periferiei clujene unde locuiam. Andrei Bodiu spune despre tine că ești un nostalgic! Care e ținta nostalgiei tale? După ce ești nostalgic? Un om care se raportează la "mainimic" e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noi și cărora le datorăm imens din perspectiva a ceea ce am devenit. Ion Pop, deși departe, deși nu mă cunoștea direct, a scris prefața volumului meu de debut, Viața fără nume. Regretatul Marian Papahagi era cel care ne învăța, corecta, certa, lăuda, încuraja, sfătuia în chestiunile redacționale. Eu eram secretar de redacție și încercam să învăț cum funcționează o revistă, de la Marian, dar și de la colegii cei mari din redacție și de la Filologie, Al. Cistelecan, Al. Th. Ionescu, Nicolae Oprea, Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]