7,208 matches
-
momentul următor se Însenină din nou și nu-mi dădeam seama ce fusese În capul meu curmându-i bucuria de a mă revedea În felul ăla prostesc, dacă am vrut să-l Încerc sau pur și simplu nu mai aveam chef de el. Ba tocmai că Începusem parcă să mă molipsesc de Încrederea lui copilărească În promisiunile unui viitor pe care nu mă-nduram să-l văd al lui. L-aș fi vrut mai Înrăit cumva, iar ce-mi spunea Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ia mai mult pe nimic. Aia e, vere, că-i dă mâna să-i cumpere pe toți en gros. Parcă i-aș fi dat dreptate părințelului că-i bine, văzându-l pe Laur atât de pus pe ședere și cu chef de vorbă În așteptarea celui care spusese că-i rupe picioarele dacă dă de el pe-aici. Pe măsuța de fier de lângă godin erau câteva S-uri și romburi din fier-beton Încropind un fragment de grilaj prăfuit, pe care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se mențină În floarea vârstei. — Heil Hitler! tună văr-miu bătând din călcâie și salutând cu brațul ridicat și palma Întinsă. Moarte țiganilor și hoților și barbarilor! Fără Îndoială că-i face plăcere, deși se vede că n-are nici un chef de Laur, și numaidecât Îl ia În primire Andrei cu să trăiești, moș Victore, cum a fost la nuntă? La care el făcu semn din mână c-a fost așa și-așa. Contemplă dus pe gânduri S-urile și romburile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nuntă? La care el făcu semn din mână c-a fost așa și-așa. Contemplă dus pe gânduri S-urile și romburile strâmbe de pe masă și grămada de țevi de sub masă, și mi-e că nici d-ăsta n-are chef. — Niște rom, vrei? Îl Îmbie Andrei. Nu, nu vroia. Atuncea o bere, bre, mai am o sticlă de-aseară, am păstrat-o printre fiare la rece, special pentru matale... — Apă, ceru moș Victor. — Apă-i din destul, face Laur. Apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu grilajul. Aproape că-l terminasem când s-au Întors ei după vreo două ore. Deși aș fi putut recunoaște cu Întârziere că nu prea era În regulă ce făcusem, părințelul nu socoti de prisos să-mi spună că la cheful de muncă pe care-l am, ar trebui să-mi caut de lucru prin hale. Erau amândoi mai Înfierbântați și mai puși pe sfadă decât Îi găsisem de dimineață. Mai luaseră desigur ceva pe drum, peste romul ăla de la prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Relule, e păcat de Dumnezeu să te gândești la nenorociri, și-i și mai mare păcat să le spui. Expediția la Timișoara și prin Împrejurimi nu numai că-i Întărise Încrederea În reușita planului nostru de evadare, dar Îi deșteptase cheful de treabă și dibăcia mecanicului auto care fusese În vreo viață anterioară și de care avea atâta nevoie Buceagul lui moș Victor. Se gândise cum să ne mișcăm, mai altfel, desigur, și uite că găsise răspuns și soluție și mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Unitate. — Deci Cosmescu... — Lasă-l dracu’ p-ăla. S-a-ntâmplat treaba cu cartofii, c-altfel nu venea el. Știi bine că sâmbăta și duminica e pustiu mereu, de fiecare dată noi rămâneam stăpâni. Încă suntem stăpâni, și deja aveam chef să-i cânt În strună. — Suntem stăpâni și vom fi, părințele. Atâta că-mi pare rău de Laur că vrea să facă pe prostu’, că habar n-are de-așa ceva, că nici n-a trecut prin Unitate când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-n regulă, vere. Făcu văru’ Laur teatru la microfon cu mine. I-am tras un șut În fund, mai reținut, nu ca să dea cu nasu’ de dalele astea frumoase ale caldarâmului, ci doar cât să-l mențină vioi și cu chef de mers. E ca și-o baie și un spălător imens piața asta tapetată cu dale galbene peste tot. Pe aici n-am trecut niciodată. Bine c-am apucat, da, e ceva frumos de văzut pentru turistul care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știi că am ajuns În Unitate a doua zi după prânz? M-a adus el cu mașina. M-a lăsat pe la Cablu. A zis că nu mai intră În Unitate ca să nu dea ochii cu tac-su, că n-are chef de el, da’ p-ormă am văzut io cât de tare se ferea de moșu' pe treaba asta și d-aia Îi era și frică să ne vedem atât de des cât ar fi vrut... — Mi-e că nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi făcu semn că s-a săturat. Parcă i se tăiase și cheful de vorbă odată cu foamea. Îmi Întinse lingura, sughiță și râgâi prelung, și numai bine, vere, că până termină ei, termini și tu fiertura. Era un fel de mâncare de cartofi scăzută, cu multă ceapă prăjită În ea. Se răcise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cartofi scăzută, cu multă ceapă prăjită În ea. Se răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită cam cruciș tot Învârtindu-se prin țarcul ei printre noi, goală pușcă și parcă i-ar fi pierit tot cheful. Ce naiba nu priise? Tăcea Încruntată acum, nu mai gemea și nu mai mugea și nu mai dădea din mâini. Cam dădusem buzna și profitasem, ăsta-i adevărul. Picasem nu prea bine acolo-n agoniseala ei, măcar că Andrei i-l salvase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să nu dea foc la saltele, vere, și să ardem aici ca șobolanii până-și face muta de lucru la bucătărie cu fierturile. Era și ăsta un dar al ei. Făcea niște fierturi care te săturau și-ți țineau treaz cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar fi irosit altminteri măturând și făcând ordine prin țarcul sau grajdul ăla. În rest, abia de reușea să se spele ea la chiuveta aia din bucătărie care țârâia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
N-aveam motive să ne temem. Doar că iar li se făcuse garoilor ălora de sus să-l bușească pe brotacul Steluței. De astă dată Însă, poate unde se simțise mai În siguranță cu bărbatu-său lângă ea, Îi venise chef și mutei de scandal. — S-au luat și părinții după copii și s-au cam dat cu capetele de ciment. Steluța, ce mai, a dat cu mama ălora de ciment și p-ormă au sărit și bărbații. Abia i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să ne Împuște. Și totuși Hansi nu era Laur sau Pepino, și nici Andrei și nici Relu. Era un specimen diferit Întrucâtva, atât prin fizicul său, cât și prin ceea ce știa și putea să facă, și deja i se luase cheful de pălăvrăgeală. Întinse mâna lui enormă, care ar fi putut cuprinde dovleacul meu de căpățână ca pe o minge de handbal. - Puneți banii repede aici, și s-o luăm din loc cât mai e timp. - N-avem bani, Hansi, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce-a mai rămas din ele... Mă ridicasem și-mi strânse umărul: Cu toți teroriștii lui, nu-l mai scapă nici dracu’. Or să-l prindă. Se lăsase Întunericul și În pofida Împușcăturilor era destulă aglomerație prin Împrejurimile gării. Aveam alt chef acum. Poporu-i sătul și se-ndeamnă la drum. Vedeam lumea puțin speriată, sau doar ceva mai grăbită ca altădată, părând să se obișnuiască din mers cu programul de Revoluție. Tragerile astea de noapte sunt ca un trafic rutier ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o la cale și a făcut-o, iar pe Laur l-a luat după ea gândindu-se că ar avea mai multe șanse cu el să ajungă cât mai departe și să nu le luăm urma. Totuși Laur n-avea chef de ea, lui i se făcuse să-și ia lumea În cap de unul singur, și dacă a rugat-o să-i dea niște bani, i s-a făcut milă... Nu l-aș fi bănuit pe Laur până Într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
loc anevoie prin mulțimea bulucindu-se În toate părțile. Unii fugeau curioși Într-acolo, Încrucișându-se și ciocnindu-se cu cei care o luau speriați În sens invers. Toată vânzoleala și zarva aia Îmi Înpăianjeneau vederea și nu mai aveam chef și nici putere să fug. Înțepenisem acolo pe ciment, În țarcul-camping care aproape că se golise. Rămăsese doar cineva cu o pătură În cap, la un pas de stânga mea, așezat cu spatele proptit de zid și cu picioarele lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca un vierme speriat de lumină și ascunzându-se-n sine. De amar de vreme nu mă mai simt În stare s-o proptesc cu mâinile pe pereți, ca să-mi Înfig colții În ceafa ei de bestie. Nu mai am chef și nici putere. Nici nu mă pot urni din fotoliu, În timp ce ea ezită să-și facă de lucru cu mine, iar Într-un târziu Îmi spune că-s prea bătrân. Repetă asta și a treia oară spuse că suntem amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pregătea În fiecare noapte. Zi de zi eu și Laur vindeam o sută de pahare, aproape că nu-mi venea să cred tot Închinându-mă și rugându-mă să țină Dumnezueu vreme bună. Neli ieșea pe plajă doar când avea chef, cel mult o dată pe săptămână, dar nu ne dădea mâna s-o silim și s-o zorim de vreme ce se descurca excelent ca bucătăreasă și soție pentru mine și Laur, și ca infirmieră pentru Zlate, care uitase să ne mai ceară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și o noptieră Între ele, iar fiertura de cartofi din castronul de pe masă prinsese pojghiță. Am dat cu lingura În ea. Se pietrificase. Iarăși trebuia să fug. Am să rămân pe loc de data asta. La dracu’! Nu mai am chef și nici putere să fug. Șuierul viscolului de afară era un fundal al orăcăielilor și râgâielilor din camera alăturată. - Nelooooo! - Du-te, Nelo, am spus. Până să apuc să văd ce are de gând Neli și dacă o mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unei poieni. Culegea viorele și crini albi și le strângea într-un fel de șorțuleț pe care-l purta dinainte. M-am gândit că fiica lui Jupiter și a lui Ceres trebuie să fi fost aidoma ei. Mi-a venit chef s-o răpesc și s-o duc cu mine într-o lume subpământeană. Pneuma De câtva timp, simt un fel de pneuma dându-mi târcoale. Nu știu ce-o fi vrând de la mine. Probabil așteaptă să-mi eliberez sufletul ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
douăzeci de ani și mai bine, dar și în comunism, lucrau și aveau cariere, consideră că dimensiunea publică a vieții lor este mai interesantă sau mai importantă. Pur și simplu nu mai au timp, poate chiar nu mai au nici chef de o relație stabilă cu un partener care, din punctul lor de vedere în acest caz, le-ar complica traiectoria existențială, axată pe carieră. Iată o posibilă explicație, dar nici pe departe singura. În cazurile în care totuși există o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pentru a gusta vinul din recolta precedentă. Odată ce era apreciată calitatea vinului, podgorenii îl turnau în burdufuri pentru a-l duce la piață și a-l vinde în ziua următoare, numită a "cănilor", când vierii sărbătoreau vânzarea vinului prin niște chefuri imense și prin concursuri de băut unde participanții trebuiau să bea cât mai repede vinul din căni. Câștigătorul primea o cunună de frunze și un burduf de vin. În sfârșit, ziua "oalelor" era consacrată cultului morților. În fiecare cămin, se
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
bețivanilor. Petrecerea se latinizează, însoțitoarea elegantă (hetaira) a celui care participa la un banchet grecesc cedează locul "celei care își scoate câștigul din corpul ei" (meretrix). La Roma, ritualului îi urmează chiolhanul. Banchetul "à la romaine" (cena) ținea atât de "cheful" rabelaisian, cât și de "chermeza" flamandă. Petrecerile exagerate se vor instituționaliza în timpul lui Nero, Caracalla și mai ales Tiberiu (supranumit "Biberon" de către tovarășii săi), care, sub imperiul băuturii, mergea până la a recompensa isprăvile bahice prin atribuirea de funcții publice importante
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
să reproducă fără dificultate cele mai grele pasaje, În stiluri diferite de muzică și adaptându-le din mers pentru un instrument sau altul. Avea un repertoriu amplu, de la doine și hore la baladele istorice și haiducești atât de apreciate la chefuri, și la un inventar cuprinzător de cântece de petrecere. Repertoriul bazat pe cântecele cu influență orientală, foarte apreciat dar care avea să treacă În desuetudine În saloanele boierești spre mijlocul veacului, nu constituia nici un fel de piedică În asimilarea noii
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]