6,191 matches
-
Society, un grup de producători, inventatori și filozofi naturali care se întâlneau lunar pentru a discuta munca lor. Nucleul grupului era compus din persoane ca producătorul Matthew Boulton, chimistul și geologul James Keir, inventatorul și inginerul James Watt și botanistul, chimistul și geologul William Withering. Priestley a fost întrebat dacă vrea să facă parte din această societate unică și a contribuit mult la munca membrilor săi. Ca un rezultat al mediului intelectual stimulant, el a publicat câteva lucrări științifice importante, printre
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
chimie” a lui Lavoisier — ca de exemplu refuzul de accepta legea conservării masei - și determinarea sa de a crede într-o teorie mai puțin satisfăcătoarea a lăsat perplex mulți savanți. Schofield a explicat astfel: „Priestley nu a fost niciodată un chimist; într-un sens modern sau chiar Lavoisian, el nu a fost niciodată nici măcar om de știință. El a fost un filozof natural, interesat de economia naturii și obsedat de o idee a unității, în teologie și în natură.” Istoricul de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
însuși pretindea în ultimul volum al "Experiments and Observations" că cele mai valoroase lucrări ale sale au fost cele teologice deoarece acestea erau „superioare prin demnitate și importanță”. În ciuda faptelor că Priestley a fost ocupat apărând teoria flogisticului de către „noii chimiști”, tot ce acesta a publicat în Birmingham a fost de natură teologică. În 1782, el a publicat al patrulea volum din "Institutes", intitulat "An History of the Corruptions of Christianity", în care este descris faptul că el credea că învățătura
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Marea Britanie „au considerat oamenii din experimentele lor cu nu mai mult decât fac șoarecii într-o pompă de aer”. De asemenea, Burke a asociat principiile republicane cu alchimia și aerul imaterial, batjocorind activitatea științifică a lui Priestley și a altor chimiști francezi. El a făcut mai mult în lucrările sale următoare, anume despre conexiunile dintre „Gunpowder Joe”, știință și Antoine Lavoisier-care a îmbunătățit praful de pușcă pentru francezi în războiul împotriva Marii Britanii. Paradoxal, fiind un politician laic, Burke a fost contrar
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
face „descoperiri care contribue la bunăstarea omenirii”. Principalele laboratoare de chimie ale studenților de la „Universitatea din Leeds” au fost renovate în cadrul unui plan de renovări de 4 milioane de lire din 2006 și redenumite „Laboratoarele Priestley” în onoarea sa de chimist remarcabil din Leeds. Cea mai exhaustivă biografie a lui Joseph Priestley este cea scrisă de Robert Schofield în două volume; mai pot fi găsite și alte câteva lucrări și tratate, oarecum mai vechi: Gibbs, Holt and Thorpe. Graham și Smith
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
și sub numele de "Briciul național") devenise simbolul cauzei revoluției, datorată unui șir se execuții publice, regele , Marie Antoinette, Girondinii, (de fapt, "Louis Philippe II, Duce de Orléans") și Madame Roland, precum și mulți alții, printre care se poate număra și chimistul și savantul Antoine Lavoisier. În timpul anului 1794, Franța revoluționară s-a confruntat cu o multitudine de inamici interni și externi. În interior, întrega nobilime franceză a devenit un inamic imediat al Revoluției, întrucât își pierduse toate privilegiile, plus pericolul de
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
fost uciși în anii 1944-45 un unchi, frate al mamei, și cumnatul său, soțul surorii sale Emmy. Abia după prăbușirea comunismului în Ungaria în 1989, Teller a făcut mai multe vizite în țara lui de origine. Teller a devenit inginer chimist, absolvind Institutul de Tehnologie Karlsruhe și a obținut doctoratul în fizică sub îndrumarea lui Werner Heisenberg la Universitatea Leipzig. Lucrarea sa de doctorat a fost una dintre primele tratări coerente din mecanica cuantică a ionului de hidrogen molecular. Când era
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
doctrina științifică a lui [[Jan Baptista van Helmont|van Helmont]]. În [[1714]], Dimitrie Cantemir este ales membru al [[Academia din Berlin|Academiei din Berlin]], fiind primul român membru al unei academii de științe străine. [[Matematică]]: [[Astronomie]]: În [[1890]], din inițiativa chimistului [[Constantin Istrati]], se creează la [[București]] "Societatea Română pentru Științe" [[Matematică]]: În [[1902]], "Societatea Română pentru Științe" devine "Asociația română pentru înaintarea și răspândirea științelor". În [[1904]] [[Emil Racoviță]] pune bazele [[biospeologie]]i. În [[1918]] [[Gogu Constantinescu]] pune bazele unei
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
extrem de scăzută și suprafață specifică foarte mare. În cazul aerogelurilor de SiO se poate ajunge ca aerul să ocupe mai mult de 98% din volumul aerogelului iar suprafața specifică să depășească 1000mg . ul a fost pentru prima oară obținut de chimistul american Steven S. Kistler , în 1931. El prepară un hidrogel de SiO (hidrogelul este un gel ce conține apă) utilizând reacția dintre silicatul de sodiu și acidul clorhidric. Reacția este prezentată mai jos: Obținerea hidrogelului de SiO este urmată de
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
exploatarea uriașei capacități a aerogelului de a absoarbe metale grele, de tipul mercurului, din mediul acvatic. Particule de aerogel răspândite pe râuri și lacuri ar avea capacitatea de a atrage metalele grele din ape și, deci, de a curăța mediul. Chimistul american Mercouri Lonatzidis a dovedit acest lucru, demonstrând că particulele de aerogel au adus o soluție infectată cu mercur, de la 645 părți mercur la un milion părți apă, la doar 0.04 părți mercur pentru un milion părți de apă
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
Procesat prin metode speciale, aerogelul poate fi utilizat și pentru desalinizarea apei de mare. Dacă mai adăugăm că este un bun conductor de electricitate și că este capabil să înmagazineze energie solară precum celulele fotovoltaice, înțelegem că aerogelul se prezintă chimiștilor și inginerilor precum un material al viitorului. Densitatea sa este de 800 de ori mai mică decât cea a unei bucăți de sticlă de aceeași mărime. Aerul repartizat în pori invizibili cu ochiul liber, dar ponderalitatea extrem de redusă sau un
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
Maestrul Zamfirescu s-a născut la 3 mai 1936, la Ploiești, fiind al doilea copil (după fratele său Adrian) al Mariei și al inginerului chimist Mihai Zamfirescu. În 1954 absolvă Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești (fostul liceu Sfinții Petru și Pavel). Este respins de câteva ori la concursurile de admitere la facultate și se vede obligat să se angajeze că muncitor drumar necalificat, apoi
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
Michel Eugène Chevreul (n. 31 august 1786 - d. 9 aprilie 1889) a fost un chimist francez, cunoscut mai ales pentru studiul acizilor grași și aplicațiilor acestora în artă și știință. I se atribuie descoperirea acidului margaric (în 1813), cu rol important în obținerea margarinei și crearea primului tip de săpun, realizat din grăsimi animale. În ceea ce privește
Michel Eugene Chevreul () [Corola-website/Science/320227_a_321556]
-
și Diane (Susan Walters), actuală respectiv fostă parteneră a lui Jack. Diane a înscenat un incendiu, dând vina pe Phyllis pentru acesta. Relațiile celor două cu Jack se răcesc, dar se trezesc mai apoi luptându-se pentru un alt bărbat, chimistul Damon Porter. După plecarea acestuia, Diane decide să se întoarcă în Toronto. În 2009 Patty Williams se întoarce deoarece Victor i-a plătit o operație estetică pentru a arăta exact ca psihiatrul ei, Emily Peterson. Victor a folosit-o pentru
Diane Jenkins () [Corola-website/Science/321012_a_322341]
-
1737 - 1798) este primul care studiază efectul fiziologic al curentului electric. Compatriotul său Alessandro Volta (1745 - 1827) realizează prima pilă electrică. În 1800, William Nicholson (1753 - 1815) și Anthony Carlisle (1768 - 1842) descoperă electroliza, descompunând apa în hidrogen și oxigen. Chimistul englez Sir Humphry Davy studiază efectele chimice ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reușește să separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
descompunând apa în hidrogen și oxigen. Chimistul englez Sir Humphry Davy studiază efectele chimice ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reușește să separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851) prezice existența fenomenelor electromagnetice descoperind relația dintre electricitate și magnetism. Acesta a observat că în jurul unui conductor parcurs de curent electric se creează un câmp magnetic. Fizicianul estonian Thomas Johann Seebeck descoperă în 1821
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
tartric este unul din acizii importanți ce se găsesc în vin (în forma L(+)). Este un reducător destul de puternic. Tartratul mixt de potasiu și de sodiu este folosit în prepararea soluției Fehling. Acidul tartric a fost izolat prima dată de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1769. Chiralitatea acidului tartric a fost descoperită în 1832 de Jean Baptiste Biot, care a descoperit că acesta putea roti planul luminii polarizate. Louis Pasteur a continuat cercetările asupra chiralității acidului tartric, cercetând în 1847
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
Sainte-Assise, Le Raincy și Paris, cuplul primea nobili, intelectuali, oameni de știință, dramaturgi, cum ar fi ducesa de Lauzun, contesa de Egmont, marchizul de Lusignan, marchizul de Osmond, matematicianul d'Alembert, scriitorul german Melchior Grimm, matematicianul și astronomul Pierre-Simon Laplace, chimistul Claude Louis Berthollet, compozitorul Pierre-Alexandre Monsigny și dramaturgul Ludovic Carrogis Carmontelle. De asemenea, cuplul a dat reprezentări teatrale, dintre care unele au fost scrise de marchiza de Montesson. În februarie 1785, la insistențele regelui Ludovic al XVI-lea și cu
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
Potențialul chimic, simbolizat prin formula 1 (miu), este o cantitate descrisă prima dată de către inginerul, chimistul și fizicianul matematician Josiah Willard Gibbs în lucrarea Asupra echilibrului substanțelor eterogene. În termeni simpli, este analog potențialului electric și potențialului gravitațional, utilizând aceeași idee a câmpurilor de forță ca fiind cauza mișcării lucrurilor, fie sarcinile lor, masele, sau, în
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
fost publicată în numele Secretarului pentru Afaceri Externe, dar autorul real a fost Lordul Milner”. Unul dintre susținătorii cei mai importanți ai căminului evreiesc din Palestina a fost Chaim Weizmann, principalul purtător de cuvânt al sioniștilor britanici. Weizmann a fost un chimist care a conceput un proces de sinteză al acetonei prin fermentație. Acetona este un material necesar în industria militară pentru producerea corditei, un explosiv fără fum, folosit la fabricarea munițiilor. Germania deținea în acea vreme stocurile principale de acetat de
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Acestea au ieșit de proastă calitate, decoarece Christopher Colt credea că ideea este o nebunie și a angajat doar mecanici ieftini și nepricepuți. Una dintre arme a explodat la tragere, iar cealaltă nu trăgea deloc. Ulterior, după ce a aflat de la chimistul fabricii despre protoxidul de azot, Colt a luat pe drum un laborator portabil și și-a câștigat existența făcând demonstrații în Statele Unite și în Canada. În această vreme, s-a pregătit să înceapă construcția de arme cu armurieri pricepuți din
Samuel Colt () [Corola-website/Science/320895_a_322224]
-
Samuel Ruben (născut Charles Rubenstein, 5 noiembrie 1913 - d. 28 septembrie 1943) a fost un chimist american, cunoscut pentru descoperirea izotopului carbon-14 împreună cu Martin Kamen. Fiul lui Herschel și al Friedei Penn Rubenstein și-a scurtat numele în Ruben în 1930. Tânărul Sam s-a împrietenit cu vecinul Jack Dempsey și a activat în clubul local
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
Sam Ruben i-a dat tot carbonatul de bariu cu C-14 tânărului profesor de chimie Andrew Benson care și-a început lunga serie de experimente de fixare a CO pentru a determina calea carbonului în fotosinteză. Abia în 1949, chimistul Willard Libby a folosit-o pentru a inventa datarea cu carbon radioactiv. Ruben a fost recrutat pentru a face cercetări în scopul susținerii efortului de război în timpul celui de al Doilea Război Mondial, și a devenit interesat de mecanismul fosgenului
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
Wallace Hume Carothers () a fost un chimist și inventator american, cercetător în domeniul chimiei organice la DuPont, creditat cu inventarea nailonului. Carothers a fost șef de grup la laboratorul DuPont Experimental Station, de lângă Wilmington, Delaware, unde se făceau cercetări în domeniul polimerilor. Carothers a fost un chimist
Wallace CarOther () [Corola-website/Science/320915_a_322244]
-
chimist și inventator american, cercetător în domeniul chimiei organice la DuPont, creditat cu inventarea nailonului. Carothers a fost șef de grup la laboratorul DuPont Experimental Station, de lângă Wilmington, Delaware, unde se făceau cercetări în domeniul polimerilor. Carothers a fost un chimist strălucit care, pe lângă dezvoltarea nailonului, a pus și bazele studiilor ce au dus la inventarea neoprenului. După ce și-a luat doctoratul, a predat la mai multe universități înainte de a fi angajat de DuPont pentru cercetări fundamentale. S-a căsătorit cu
Wallace CarOther () [Corola-website/Science/320915_a_322244]