7,296 matches
-
a lecturii clasicilor cu filtre exegetice de alt gen. Exegeza clasicilor era un exercițiu absolut obligatoriu pentru oricine dorea să devină un om cu adevărat instruit, însă în acest exercițiu bizantinul își găsea un teren pentru nuanțarea problemelor care îl chinuiau. In acest mediu intelectual și spiritual are loc o confruntare a două înțelegeri ale „vederii”, pornite în ultimă instanță din lectura aceleiași surse, textele areopagitice. Valaam, un calabrez care venise în Bizanț și care era la mare preț la curte
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sau Încercam să urmărim zborul de săgeată a unui porumbel a cărui bătaie de aripi trezea noi speranțe, dar care până la urmă Însemna pentru călătorul rătăcit o dezamăgire cu atât mai mare. Descurajați, lăsam capetele să ne atârne, În timp ce caii, chinuiți de sete, Încercau să mestece iarba uscată. Cât de des m am găsit În asemenea situații, când În sufletul meu se trezea mult prea devreme speranța care se transformă curând Într-o profundă decepție, când chinuit de sete și dezgustat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ne atârne, În timp ce caii, chinuiți de sete, Încercau să mestece iarba uscată. Cât de des m am găsit În asemenea situații, când În sufletul meu se trezea mult prea devreme speranța care se transformă curând Într-o profundă decepție, când chinuit de sete și dezgustat de viață aproape că alunecam din șa din pricina istovirii. Sărmanul meu cal, tot atât de epuizat ca și călărețul lui, se poticnea de fiecare piatră din cale, se izbea sleit de puteri și de copaci, rănindu-mi genunchii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Ne apropiem de punctul terminus și printre valurile Înspumate ale Pacificului se deslușesc tot mai bine și mai aproape ca un colan de diamante, zecile de insule și insulițe ale celui mai mare arhipelag din lume, Indonezia. După o noapte „chinuită” În avion, sosim la ora 15,00 (ora locală) pe Aeroportul Internațional din apropierea capitalei Indonezia, Jakarta, metropolă asiatică dintre cele mai atractive, unde facem cea de-a doua escală, până la ora 23, deci opt ore de așteptare. Noroc că modernul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din teck din care nu lipsește Shiva, taurul Nandin, Ganesha, Rama și Sita, dragonul, brelocuri, măști, linguri, căprioare, cocori, etc.) și țesături, tip batik (bluze, fuste, pantaloni), podoabe din corali, scoici, chihlimbar etc. Mișună prin copaci, pe sol, pe zidurile chinuite de vremuri ale bătrânului templu, un număr apreciabil de macaci, În grupuri sau solitari. O femelă Își ține strâns la piept puiul abia născut de o zi, ca o mamă grijulie. Surprindem scene familiale deosebit de nostime: joacă, salturi de pe o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ifugao, revenim la hotel. Timp de două zile am reușit să Îmbinăm cele văzute În muzeele din Bontoc și Banaue cu viața reală a populației ifugao, ceea ce pentru noi a constituit o performanță. Dis-de-dimineață, pe la ora cinci, când zorile se chinuie să mijească și soarele nu a părăsit Încă culcușul de jăratec, pornim la drum cu mașina În direcția Manila, drum lung de aproximativ 400 km. Nu am putut să moțăim, deoarece priveliștile din jur erau cu totul deosebite și nu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care deschide bolta sublimă Într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune care m-a făcut pentru ca să-Ți fac aci anexata poezie...”. Ori Rică a memorat textul epistolei de câte ori l-o fi rescris, chinuit de amoare, ori - indiferent de destinatară - textul rămâne același, cu minime și ipotetice adaptări, dovadă faptul că studintele recită același text și Vetei, pe care o confundă cu angelul radios: RICĂ (Întorcându-se În genunchi spre partea unde a fugit
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Însăși o adevărată comèdie și un spectacol În care venerabilul Trahanache Își asumă rolul dublu de regizor și de spectator; lipsa interesului dramaturgului pentru reacțiile psihologice ale soțului Încornorat relevă un temperament echilibrat, dar mai ales satisfacția de a-și chinui amicul, vădind puterea de a se amuza copios. În lumea lui Trahanache aproape totul devine o comèdie: și Încercarea lui Cațavencu de a folosi scrisorica de amor ca gaj politic, și Întrevederea venerabilului, apoi a soției acestuia cu mișelul de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
haine de plastic lucios, chinezești, curate, hainele lor „bune”, special purtate pentru evenimentul acesta unic. Femeia acceptă să stea de vorbă cu mine, în timp ce nepoata ei mănâncă cu poftă un rest dintr-o felie uscată de cozonac, pe care se chinuie să o introducă într-un borcan cu gem de prune ce pare a fi fabricat în casă, după miros și culoare. Cu un puternic accent moldovenesc, femeia îmi spune că degeaba vin toți oamenii aceștia aici, dacă „nu fac priveghere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
blocată de prezența multor tarabe ce vând obiecte cu conținut religios, încercând să evite „capcana” formată de amestecul de pământ și apă, adevărată mocirlă, de pe cealaltă parte a drumului, în pădurea din apropiere. Mai multe mașini sunt deja împotmolite, se chinuie să se detașeze de pământul lipicios, dar nimeni dintre cei ce se reped să intre în curtea mănăstirii nu dă o mână de ajutor nefericiților „pelerini de autoturism”. La intrarea în mănăstire se percepe o taxă de un leu pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiică ce pregătește examenul de rezidențiat, un efort epuizant, iar din această cauză „și-a pierdut somnul”. Mama sa, ferventă rugătoare și pelerină la Iași, a venit la racla Sfintei, iar fiica ei a izbutit să învingă insomniile care o chinuiau ; îmi spune toate acestea acum pe un ton solemn, demonstrativ, ca și cum ar vorbi în fața unui om ce trebuie convins de existența logicii supraumane a miracolului. Intru eu cumva acum în rolul scepticului de serviciu, al „intelectualului” care se îndoiește de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cere o icoană, câte materiale ? Când avea lumea bani, acum trei-patru ani, prin 2006, vindeam, vai ce mai vindeam ! Mai ales din acestea cu ramă de artă adusă din Anglia mergeau bine. Acum stau cu ele acasă, de ce să mă chinui să le mai aduc ?” „Rama de artă” pe care tot o lăuda pictorița, mult prea grea și încărcată, închide în ovalul său o Madonnă cu pruncul ce se uită supărată la trecători, o combinație de neîndemânare pură cu artă naivă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de oțel i-a secționat craniul. Vorbește discret, cu voce joasă. Îmi spune că atunci când a fost la spital, între viață și moarte, a văzut luminile Raiului, apoi a plutit deasupra unui foc mare, roșu și a văzut cum se chinuie acolo păcătoșii, strigăte multe și suferință ce nu se poate descrie în cuvinte. Atunci când era gata să se prăbușească acolo, în căldarea aceea înfiorătoare, ca un fuior de pucioasă, a venit o femeie îmbrăcată toată în alb, nu i-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a fi dezorientate, obosite, speriate de ceea ce văd în jur. Este prima oară când ajung aici. „Aglomerație mare, măi mamă ! Nici măcar să traversezi strada să-ți iei un suc nu poți, nu te lasă jandarmul. Merită să venim, să ne chinuim așa, să stăm așa de mult timp în picioare ?” Pelerinele din orașul Voluntari staționează la baza dealului, în grup compact ; urcate pe un fel de prag de ciment, femeile mănâncă tacticos pachetul primit de la organizatorii pelerinajului, acum câteva ore în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cele două se prăbușește pe pietriș, cu brațele în cruce, ochii închiși și cu lumânarea aprinsă ținută între degetele încrucișate ale mâinilor de pe piept. Cealaltă începe să se vaite, trage de marginile basmalei, strigă ascuțit după ajutor spunând că o chinuie „cel rău”. Preoții din jur le ignoră, la fel ca și majoritatea celor prezenți, oamenii au tendința de a se îndepărta rapid de locul unde cele două femei joacă mica lor piesă de teatru, trăgând însă avid cu coada ochiului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să mă rog de moarte. Poate ziceți că sunt cerșetoare sau nebună, dar nu sunt, eu am venit să-mi ia odată durerea, să mă duc și eu lângă băiatul meu iubit. Doamne, ia-mă, Doamne, și nu mă mai chinui, Doamne !”. Repet, nu știm de unde a apărut, cine este, dacă suferința ei este reală sau imaginară, o posedată sau pur și simplu o impostoare genială care în acest mod a „scurtcircuitat” orele lungi de așteptare. Cineva de lângă mine face deasupra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prea mult succes, mamele sunt plictisite și obosite de căldura ambiantă, amplificată și de plăcile de granit masiv cu care a fost garnisită piața și care reflectă înzecit energia termică a soarelui. Câțiva angajați ai unei firme de sonorizare se chinuie să monteze o scenă improvizată pentru „Sărbătorile Sucevei”, suprapuse cu perioada pelerinajului. Nu prea reușesc, lucrează și ei fără chef, trăgând cu coada ochiului la berile răsfirate pe masa unui bar pretențios și kitsch din apropiere, populat cu blonde platinate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sticla de pe vremuri nu era mai bună ?” - spune bărbatul tremurând ușor din bărbia-i ascuțită. Strângem amândoi sticle de plastic în tăcere, apoi sunt atenționat brusc să arunc „răsfirat” apa din sticle pe iarba de pe pajiște, arsă de soare și chinuită de pașii pelerinilor, având deci mare nevoie de apă. Printre resturile rămase de la pelerini, remarc mai multe ziare tabloide italiene, spaniole și britanice, pătate de mâncare sau cu resturi de ceară pe ele. „Nine-year-old girl locked in basement and forced
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a ajuns în scurt timp la concluzia că " Din păcate, noi, în lagărul socialist, [...] nu reușim ca din timp și în mod coordonat să luăm poziții pe arena internațională". Cu alte cuvinte, era deplânsă emascularea politică a Moscovei, care se chinuia, fără succes, încă din ultimii ani ai conducerii lui Hrușciov să organizeze o nouă conferință internațională a mișcării comuniste globale. Ceaușescu se evidențiase ca un vehement contestator al necesității organizării unei astfel de conferințe; tocmai de aceea Brejnev a părut
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
departe... dar noi stăteam așa, gândindu-ne cu teamă: oare se mai Întorc acasă, oare nu-i prind... că n-aveau voie să părăsească unitatea. Cumpărau pâine neagră, necoaptă, fantastic de proastă, ceva pentru mămăligă, dar nu bun. Ne-am chinuit acolo, dar ne duceau și pe câmp, la Tatarovca, la muncă. Și tatăl meu a cunoscut un partizan care venea seara și ne aducea vești: ne spunea cum e, ce e, cât de aproape sunt rușii... Tot pleca și noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din primăvară până În octombrie. Mai era unu’ care voia să facă o uzină electrică. Era o sinagogă, aveau trei sferturi de metru zidurile, și au lucrat la sinagoga aia ca să facă uzină electrică. Era un inginer român, zice: „Nu vă chinuiți tare-tare, mergeți Încet, că eu În viața mea Încă n-am terminat un lucru, și nici asta n-o vom termina, să știți”. Era băiat cumsecade. Dar era unu’, ungur’ unu’, Locotoș: așa un escroc, așa un bandit nu există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-mi ofere Iliuță sau alt ofițer. Acest gunoi uman a fost răsplătit după merit: ofițerii români cărora le aducea amante, ajungând la concluzia că știe prea multe, l-au Închis În beciul poliției ucrainene și am auzit că l-au chinuit și l-au ucis ca pe un câine. Nu puteam rămâne În locuința oferită de colegul mamei mele, dar alta nu aveam. Am hotărât să nu mai stăm Împreună cu celelalte 2 două familii, căci așa, laolaltă, ne-am fi descurcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
afle casele În bună stare și toată mobila În locuința sa ne-a oferit o locuință, goală, bineînțeles. Eram fericiți că un prieten ne-a dat pentru copil un pătuț și am avut unde să-l culcăm. Noi ne-am chinuit și am trăit În lipsuri Încă mult timp, ca urmare a dramaticei și tristei noastre existențe din Transnistria - perioada Holocaustului, când totul a fost pierdut, când n-am avut nimic, când eram săraci lipiți pământului, cu un copil mic, născut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În lagăr, și familiile respective, care s-au format ulterior. Vreau să spun și despre Jigun, care locuiește Într-o localitate foarte frumoasă, Într-o suburbie a Tel Avivului, un orășel foarte frumos. Deoarece el a fost așa de tare chinuit de nemți, a refuzat pur și simplu ajutorul dat de germani pentru cei care au fost În lagăre. A refuzat categoric: „Nu vreau să iau nimic de la nemți”. Așa ură mare are fiindcă a suferit. La unele persoane așa s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era cu noi, Siti, o nepoată de-a familiei cu care veneam, mergea cu două perechi de pantofi și probabil din această cauză n-au protejat-o și i-au Înghețat picioarele În așa hal, că noi, mă rog, am chinuit-o cât am chinuit-o până am ajuns la destinație, dar a făcut cangrenă - după câteva zile avea picioarele complet cangrenate: Îi cădeau degetele și era un miros ceva de nedescris, adică ne rugam s-o scape Dumnezeu de chinuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]