6,513 matches
-
țărani care ară și seamănă țarina, țărani cu căruțe cărând lemne și vreascuri din pădure. Apar deasemenea femei care spală rufe, care torc fuioare, femei care aduc apă sau aruncă năvodul în râu. Multe din picturile sale zugrăvesc prânzul sau cina sărăcăcioasă pe care doar țăranul și-o putea permite. Artistul și-a surprins personajele în cele mai importante și permanente îndeletniciri și destul de des în ipostaze melancolice sau de odihnă. El nu a căutat idilicul vieții la țară ca predecesorii
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Pantocrator înconjurat de îngeri, prooroci și patriarhi, iar pe pereți sunt pictate momente din viața Mântuitorului (în special ciclul Patimilor). Pe bolta altarului este pictată Maica Domnului cu pruncul, înconjurată de heruvimi și seerafimi, iar pe pereți se află scena Cinei cea de Taină, precum și chipuri de ierarhi. Biserica Mănăstirii Humor se remarcă prin faptul că are mai multe tablouri votive. Pe peretele vestic al naosului este zugrăvit domnitorul Petru Rareș și familia sa în calitate de ctitori ai bisericii. Domnitorul are fața
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
din rai, Cain îl ucide pe Abel), cărora li se adaugă Lapidarea sfântului Ștefan. Pe primele două registre ale pereților naosului sunt povestite detaliat episoadele Patimilor desfășurate de la nord la sud, iar în vest sunt reprezentate scenele Spălarea picioarelor și Cina cea de taină, alături de Învierea lui Lazăr. Pe timpanul peretelui vestic apare o temă rară: Fecioara Maria, cu mâinile întinse protector asupra părinților ei, Ioachim și Ana, încadrați de proorocii Isaia și Ilie. Pronaosul are o iconografie mult mai bogată
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
primit Premiul special al juriului pentru popularitate - pentru filmul "Liceenii" , iar Florin Bogardo a primit Premiul pentru muzică pentru activitatea sa la filmul "Liceenii" (acest premiu a fost obținut și de Temistocle Popa pentru muzica din filmul "Un oaspete la cină"). De asemenea, tinerii actori Oana Sîrbu, Cesonia Postelnicu, Ștefan Bănică jr., Mihai Constantin și Tudor Petruț au primit câte o diplomă specială pentru interpretarea rolurilor din acest film. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
Eva, loan Botezătorul, urmați de proroci, sunt la stânga lui Hristos, iar la dreapta se află David și alți împărați cu coroane. Marile sărbători sunt separate de ciclul Patimilor, care se desfășoară cronologic de la sud la vest și nord cu scenele: Cina din casa lui Simon, Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea din grădina Ghetsimani, Prinderea lui Hristos și Drumul crucii. Din ciclul marilor sărbători, în care accentul s-a pus pe ideea învierii prin Schimbarea la față și Coborârea la
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
la stânga lui Hristos, iar la dreapta se află David și alți împărați cu coroane. Marile sărbători sunt separate de ciclul Patimilor, care se desfășoară cronologic de la sud la vest și nord cu scenele: Cina din casa lui Simon, Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea din grădina Ghetsimani, Prinderea lui Hristos și Drumul crucii. Din ciclul marilor sărbători, în care accentul s-a pus pe ideea învierii prin Schimbarea la față și Coborârea la iad, lipsește Răstignirea - temă care justifica misiunea
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
învierii prin Schimbarea la față și Coborârea la iad, lipsește Răstignirea - temă care justifica misiunea lui Hristos pe pământ, aceea de a răscumpăra păcatele omenirii. Acest fapt nu se datorează lipsei de suprafață, pentru că celelalte scene au dimensiuni destul de mari. Cina din casa lui Simon și Drumul crucii au o întindere deosebită. Este cazul să amintim că, în primele secole ale creștinismului, Răstignirea nu fusese acceptată decât ca o figurare a îndeplinirii dogmei și nu ca reprezentare a suferințelor omenești ale
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
soț. Începând din secolul al XIV-lea s-a instituit obiceiul ca defunctului să i se dea un nume postum. În ajunul înmormântării familia și prietenii se adunau în casa decedatului, pentru priveghi, aducând daruri și flori. Se servea o cină frugală, după care, la lumina torțelor, se duceau cu toții la cimitir unde defunctul era îngropat sau ars împreună cu obiectele la care ținuse cel mai mult. Deasupra mormântului se așeza o grămadă de pietre și se depuneau alimente pentru spiritele înfometate
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
această lună musulmanii țin post, iar seara li se permite sa serveasca o masă numită "iftar". Iftarul este o mâncare de post servindu-se atât acasă cât și în moschei. Moscheile mici care nu au posibilitatea de a organiza o cină pentru servirea iftarului sunt scutite de această obligație. Înainte de răsăritul soarelui tradiția islamică recomandă servirea "suhur-ul", acesta fiind o mâncare ce se servește înainte de intrarea în postul Ramadan-ului și de prima rugăciune a sallah-ului. Moscheile de dimensiuni mai mari pot
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Ovidiu Gologan și mai ales regia lui Liviu Ciulei, ce imprimă filmului o construcție riguroasă și poliritmică și creează momente de virtuozitate (precum marșul din pregeneric, rotirea tulburătoare a reflectorului, trecerea liniei frontului de către Müller, „pădurea cu spânzurători” sau ultima cină a condamnatului, desfășurată în tăcere). Romanul a fost dramatizat de Valeriu Sârbu pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1971 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 146 de minute în regia artistică a lui Constantin Moruzan. Distribuția
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Bucureștiul plin de tentații la fiecare pas, Cristian Vasile a început o nouă viață. În anii dintre războaie protipendada intelectuală a Capitalei se dădea în vânt după spectacole de ținută. De asemenea, restaurantele și grădinile de vară faimoase precum "Zissu", "Cina", "Lafayette" și alte câteva precum "La Răcaru", "Băneasa", "La Șosea" ori "Roata lumii" erau la mare căutare. Aici poposeau seară de seară orchestre care susțineau programe atât de bune încât publicul sorbea spectacolul "pe nerăsuflate". Pentru un provincial precum Cristian
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
pentru a-și susține „microrecitalurile” la Radio. După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”, „Princiar”, „Motanul negru”, „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă), se dedică interpretării romanței românești. După
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
riguroasă din punct de vedere a subiectelor. Publicul "cinefil" totuși nu a fost lipsit de marile capodopere ale cinematografiei mondiale ca "Roma oraș deschis, Hoți de biciclete, Roco și frații săi"(neorealismul italian), "Procesul de la Nürnberg, Ghici cine vine la cina, În arșița nopții", o serie de werstern-uri, neegalabilul "Pe aripile vântului" (S.U.A.) și multe altele din Franța, Anglia, Spania, Mexic, Japonia, China. Odată cu mărirea numărului de filme produse de "casele de filme" românești (unele cu un slab conținut comercial dar
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
tatăl. Din cauza acestor afirmații, Ziarul Ziua a concluzionat ca Drăgan era ținut captiv de mai tânăra sa soție și de partenerii săi de afaceri. Totuși, potrivit jurnaliștilor de la Averea, el a fost văzut în București câteva zile mai târziu, luând cina într-un restaurant împreună cu soția. Din portofoliul „imperiului” Drăgan fac parte companii precum Butan Gas, editurile Nagard și Europa Nova, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, publicațiile Renașterea bănățeană și Redeșteptarea, postul de radio Nova FM Lugoj, tipografiile Fed Print din
Iosif Constantin Drăgan () [Corola-website/Science/303408_a_304737]
-
strajă" din lemn, pentru a permite apărarea la nivelul meterezelor. În incintă se poate pătrunde de pe latura sudică (intrarea principală pe sub turnul clopotniță) și de pe latura nordică (o poternă apărată de un bastion). Bastionul de pe latura nordică, denumit astăzi Turnul "Cina Pelerinului", are o înălțime mai mică decât cel de la intrarea sudică și este prevăzut cu un balcon închis cu geam, de unde se poate vedea o panoramă a orașului Iași. Zidurile vestice se aflau pe o pantă abruptă. Ulterior, ca urmare
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
de borș rusesc. Bucătăria englezească înseamnă în primul rând carne. Mai înseamnă porridge, pătrunjel verde tocat, pudding și plăcinte tot cu carne. Mai înseamnă un dejun copios dar și cina ca cea mai bogată și mai consistentă masă a zilei. Cina poate fi înlocuită cu un ceai, la care se servesc diferite preparate reci. Băuturile alcoolizate calde sunt, de asemenea, o particularitate englezească. Deși în trecut bucătăria englezească consta doar în carne și legume fierte, în prezent aceasta s-a diversificat
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
vizual. Tintoretto (pe numele său real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai școlii venețiene, probabil ultimul mare pictor al Renașterii italiene și fără îndoială unul din primii pictori folosind o manieră baroc în pictură. În "Cina cea de taină", folosirea accentuată a clar-obscurului, a diagonalei ascendente în jurul căreia gravitează întrega compoziție, a dramatismului momentului surprins în punctul său critic și redat ne-echivoc cu măiestrie, precum și a culorilor saturate, ce umplu cadrul picturii, reprezintă tot atâtea
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
august, Diana și Dodi au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenționa să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineața următoare, după ce va petrece o noapte la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana și Dodi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979. Fotografii de senzație au apărut și ei. Spre finalul cinei, Dodi i-a spus șoferului să ducă mașina înapoi la vila sa, într-o
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana și Dodi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979. Fotografii de senzație au apărut și ei. Spre finalul cinei, Dodi i-a spus șoferului să ducă mașina înapoi la vila sa, într-o încercare de a-i atrage pe fotografi. Henri Paul, gardă personală la hotelul Ritz urma să fie noul șofer. Acesta a fost de acord cu această
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
două monumente funerare în magazinul Harrods, care aparține tatălui lui Dodi Al-Fayed, Mohamed Al-Fayed, din Londra. Primul monument este constituit din fotografiile celor doi îndărătul unei piramide în care se află paharul de vin pătat încă de ruj de la ultima cină a Dianei și un inel de 'logodnă' pe care l-a cumpărat Dodi cu o zi înainte de moartea lor. Al doilea, dezvelit în 2005 și intitulat "Victime inocente", este o statuetă de bronz statue a celor doi dansând pe o
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea și vinul se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară a vinului și a pâinii nu se schimbă. Unii Reformați cred că sângele și trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alți Reformați practică Euharistia numai spre memorarea Cinei celei de Taină și a jertfei lui Isus. Denumirea cea mai veche e frângerea pâinii și se pare că ar fi fost unica folosită în primele două veacuri. În Noul Testament există trei texte ce folosesc această expresie: Luca , Fapte și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
folosesc această expresie: Luca , Fapte și Fapte , dar cel din urmă e cel mai semnificativ: În al doilea și al treilea secol, se începe să se folosească, în paralel, un alt termen: euharistie. Acesta își are originea în textele cu privire la Cina cea de Taină din al doilea legământ: Cuvântul liturghie, însemnând “lucrare publică”, își are originile tot în a doua lege, în Filipeni . În Occident s-a mai impus, în primul mileniu, termenul latin "missa", însă, în limba română, cuvântul «misă
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Filipeni . În Occident s-a mai impus, în primul mileniu, termenul latin "missa", însă, în limba română, cuvântul «misă» are cu totul altă desemnare. Începând cu Evul Mediu târziu, în comunitățile protestante se mai folosesc.Însă, în zilele noastre, expresiile: cina Domnului sau sfânta Cină, făcând aluzie la Cina cea de Taină se utilizează din ce în ce mai puțin . Cuvântul cuminecare (din latină "communicari") își are originea în scrierile apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]