6,870 matches
-
În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H reacționează cu apa pentru a forma ionul hidroniu, HO: Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu, clorura de sodiu). Este un acid puternic, disociind complet în apă. Acizii monoprotici prezintă o singură constantă de disociere, Ka, ce indică gradul de disociere în apă. Pentru un acid tare cum este acidul clorhidric, valoarea acesteia este mare, existând încercări
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
Acizii monoprotici prezintă o singură constantă de disociere, Ka, ce indică gradul de disociere în apă. Pentru un acid tare cum este acidul clorhidric, valoarea acesteia este mare, existând încercări teoretice de a-i determina valoarea exactă. Când se adaugă cloruri (de exemplu: NaCl) în soluții apoase de acid clorhidric, acestea nu au practic niciun efect asupra pH-ului, deci clorura este o bază conjugată slabă și acidul clorhidric este complet disociat în apă. Astfel, soluțiile apoase de tărie medie de
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
cum este acidul clorhidric, valoarea acesteia este mare, existând încercări teoretice de a-i determina valoarea exactă. Când se adaugă cloruri (de exemplu: NaCl) în soluții apoase de acid clorhidric, acestea nu au practic niciun efect asupra pH-ului, deci clorura este o bază conjugată slabă și acidul clorhidric este complet disociat în apă. Astfel, soluțiile apoase de tărie medie de HCl au molaritatea egală cu cea a protonului. Dintre cei 6 acizi minerali comuni, acidul clorhidric este acidul monoprotic care
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
poate fi utilizat ca etalon primar în cadrul analizei cantitative, deși concentrația sa depinde de presiunea atmosferică din timpul preparării. Acidul clorhidric este adesea folosit pentru prepararea probelor în analiza chimică. În soluții concentrate, el dizolvă unele metale cu formare de cloruri metalice și hidrogen gazos, reacționând și cu anumiți compuși bazici cum ar fi CaCO sau CuO, formând cloruri dizolvate ce pot fi ulterior analizate. Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic. Acidul clorhidric este folosit
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
preparării. Acidul clorhidric este adesea folosit pentru prepararea probelor în analiza chimică. În soluții concentrate, el dizolvă unele metale cu formare de cloruri metalice și hidrogen gazos, reacționând și cu anumiți compuși bazici cum ar fi CaCO sau CuO, formând cloruri dizolvate ce pot fi ulterior analizate. Acidul este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic. Acidul clorhidric este folosit în minerit în procesul de prelucrare, flotare a minereurilor, sau în tehnologia fosfaților. De asemenea este utilizat la
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
electric. Formează un amestec azeotrop cu apa ce conține 20,24% HCl și distilă la 110 °C. Dizolvarea PCl și PCl și a unor substanțe organice (eter, cetonă, acid, nitril, amină, etc.) conduc la creșterea conductibilității. În cazul dizolvării unor cloruri metalice în HCl s-a pus în evidență formarea unor ioni complecși (de ex. [AgCl]). Acidul clorhidric atacă metalele( formând cloruri și apă), cu excepția metalelor nobile ca aurul, tantalul (germaniul), cuprul, argintului și mercurul (numai în absența oxigenului). Acidul poate
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
și a unor substanțe organice (eter, cetonă, acid, nitril, amină, etc.) conduc la creșterea conductibilității. În cazul dizolvării unor cloruri metalice în HCl s-a pus în evidență formarea unor ioni complecși (de ex. [AgCl]). Acidul clorhidric atacă metalele( formând cloruri și apă), cu excepția metalelor nobile ca aurul, tantalul (germaniul), cuprul, argintului și mercurul (numai în absența oxigenului). Acidul poate fi folosit la curățirea metalelor (ruginei) prin îndepărtarea (oxizilor) de ex. de pe cupru: Un amestec al acidului clorhidric și acid azotic
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
(mineral cunoscut și sub numele de clorura de potasiu) este destul de rar întâlnit în natură. Face parte din clasa halogenaților. Cristalizează în sistemul cubic, având formulă chimică KCl, fiind reprezentat frecvent prin cristale cubice. Aspectul este de obicei incolor. Variantele colorate depind de impuritățile conținute, gălbui, roșiatice
Silvină () [Corola-website/Science/308392_a_309721]
-
formă latinizata „sal digestibus Sylvii - sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672). Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. Se gaseste asociată cu halitul și carnalitul (clorura de magneziu și potasiu). A fost găsit la „Staßfurt”, „Wathlingen”, „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte de săruri de potasiu din Germania. De asemenea se găsește în „Berezniki”, „Solikamsk” în Rusia, „Kalush” în Ucraina că și la „Salton Șea” în
Silvină () [Corola-website/Science/308392_a_309721]
-
sau din metan, prin oxidare parțială cu oxigen ori prin cracare în arc electric. Este un compus de mare importanță, constituind baza pentru obținerea unui număr foarte mare de compuși în industria chimică. Din acetilenă se prepară aldehida acetică, acetona, clorura de vinil, acetatul de vinil, vinilacetilena, nitrilul acrilic. Se folosește de asemenea la sudura oxiacetilenică și la iluminat. Acetilena se păstrează În tuburi sub presiune. În 1962, în R.P.R. se fabrica la Râșnov din gaz metan, iar la Turda (reg.
Acetilenă () [Corola-website/Science/303073_a_304402]
-
scumpă. Ingrediente ca bicarbonatul de sodiu, enzime, vitamine, plante medicinale, calciu, apă de gură și/sau apă oxigenată fac adesea parte din amestec și sunt comercializate ca fiind benefice. Unii producători adaugă și agenți antibacteriali cum ar fi triclosanul sau clorura de zinc. Pasta de dinți este într-o varietate de arome, de cele mai multe ori fiind variații de mentă. Alte arome mai exotice sunt cele de caise, ananas și chiar de gumă de mestecat (comercializate mai ales pentru copii), dar și
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai mare decât Luna. Are o rază de 1.821,3 km (cu 5% mai
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
sunt de obicei mici, cu o înălțime cuprinsă între 1 și 2 km și o lățime între 40 și 60 km. Io are o atmosferă extrem de subțire, conținând în principal dioxid de sulf (), și în cantități mici monoxid de sulf (), clorură de sodiu () și sulf și oxigen atomic. Radiațiile golesc atmosfera în mod constant. Sursa cea mai importantă de este vulcanismul, care pompează în mediu 10 kg de dioxid de sulf în atmosfera lui Io pe secundă, deși o mare parte
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
loc la dubla legătură dintre oxigen și carbon. Legătura pi dintre cei doi atomi se rupe, iar câte un atom de hidrogen se leagă la fiecare dintre ei și astfel se produce hexitolul (sorbitol). formula 1 formula 2 Glucoza, în reacție cu clorura acidului acetic, produce esterul pentacilat al glucozei și acid clorhidric. Reacția de esterificare are loc doar cu un ester anorganic, precum sulfatul acid de metil. Această reacție are loc în prezență de enzime, care au rol de biocatalizator. Astfel, din
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
adiționează la alchene formându-se derivați monohalogenați saturați. Cel mai ușor se adiționează acidul iodhidric, apoi acidul bromhidric și cel mai greu acidul clorhidric. La alchenele simetrice: R-CH=CH=R + H-X → R-CH-CH-R De exemplu: CH=CH(etena) + HCl → CH-CH-Cl(1-cloroetan/clorura de etil/chelen) Chelenul este unul dintre primele anestezice locale folosite în medicină. La alchenele asimetrice: Deși există două posibilități de adiție a atomilor hidracidului, se formează întotdeauna un singur izomer, conform Regulii lui Markovniov: atomul de hidrogen din moleculă
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
mineralele conțineau un nou element chimic, cu toate că nu a reușit să-l separe de oxidul său. Metalul a fost izolat în 1828 de către Friedrich Woller la Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța, ambii realizând extracția din clorură de beriliu în reacție cu potasiul. Structura atomului de beriliu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Be, beriliul are 4 protoni și 5 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
un aliaj cu sodiul care este lichid la temperatura camerei) pentru a usca solvenții, metoda alternativă distilării. În acest rol, servește ca un desicant potent. 2K(s) + 2HO → 2KOH(aq) + H(g) Potasiul reacționează de asemenea cu halogenii, formând fluorura, clorura, bromura și, respectiv, iodura de potasiu: KF, KCl, KBr, KI. 2K(s) + F(g) → 2KF(s) 2K(s) + Cl(g) → 2KCl(s) 2K(s) + Br(g) → 2KBr(s) 2K(s) + I(g) → 2KI(s) Potasiul se dizolvă în acid sulfuric
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
potasiu în medicină sunt utilizate în diureticele anselor și tiazidelor, clase de diuretice care elimină sodiul și apa, însă au ca efect secundar pierderea potasiului în urină. O varietate de suplimente medicale și non-medicale sunt disponibile. Sărurile de potasiu precum clorura de potasiu pot fi dizolvate în apă, însă gustul sărat/amar din cauza concentrației mari de ioni de potasiu fac ca suplimentele lichide palatabile de concentrație mare să fie greu de suportat. Suplimentele medicale tipice au doze ce variază de la 10
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
în vedere limitele aportului de potasiu, rinichii fiind cei care controlează excreția potasiului și instalarea hipokalemiei sau hiperkalemiei pot declanșa aritmii cardiace fatale. Principala utilizare în domeniul agriculturii, horticulturii și culturile hidroponice este cea de îngrășământ chimic sub formă de clorură de potasiu, sulfat de potasiu sau azotat de potasiu. Aproximativ 93% din producția mondială de potasiu este consumată de industria îngrășămintelor. Clorură de potasiu; KCl, numită și "muriat de potasiu" sau "silvină", este cel mai comun compus de potasiu utilizat
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
fertilizator sub formă granulară, având dezavantajul că absoarbe ușor apa ceea ce conduce la formarea bulgărilor. Conține 60%KO (50% K).. Sulfat de potasiu; KSO. Conține 50% KO (42 % K). În practica agricolă, este mult mai apreciat decât KCl deoarece, spre deosebire de clorură, sulfatul de potasiu nu prezintă probleme de aglomerare în condiții de umiditate și poate fi folosit în combinație cu alte îngrășăminte. Totuși, este mult mai scump decât clorura, și nu a fost observată nicio diferență de eficacitate în fertilizare față de
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
K). În practica agricolă, este mult mai apreciat decât KCl deoarece, spre deosebire de clorură, sulfatul de potasiu nu prezintă probleme de aglomerare în condiții de umiditate și poate fi folosit în combinație cu alte îngrășăminte. Totuși, este mult mai scump decât clorura, și nu a fost observată nicio diferență de eficacitate în fertilizare față de efectele aplicării KSO sau KCl. Altele două surse de potasiu impur sunt folosite uneori ca și fertilizatori: sărurile de potasiu (30% KO, 25% K) și Kainitul (14 % KO
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
KCl. Altele două surse de potasiu impur sunt folosite uneori ca și fertilizatori: sărurile de potasiu (30% KO, 25% K) și Kainitul (14 % KO, 12% K). Aceștia absorb umezeala și au tendința de pietrificare. Totodată conțin o proporție însemnată de clorură de sodiu, astfel încât folosirea regulată a acestora poate conduce la diminuarea până la distrugerea fertilității solului prin salinizare excesivă. Ionul de potasiu este un nutriment necesar pentru viața și sănătatea umană. Clorura de potasiu este utilizat ca un substitut pentru sarea
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
tendința de pietrificare. Totodată conțin o proporție însemnată de clorură de sodiu, astfel încât folosirea regulată a acestora poate conduce la diminuarea până la distrugerea fertilității solului prin salinizare excesivă. Ionul de potasiu este un nutriment necesar pentru viața și sănătatea umană. Clorura de potasiu este utilizat ca un substitut pentru sarea de masă de către cei care vor să reducă aportul de sodiu pentru a putea controla hipertensiunea. Listele Departamentului de Agricultură al Statelor Unite au considerat că pasta de tomate, sucul de portocale
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
tăbăcirea pieilor. Ionii de potasiu sunt o componentă esențială în nutriția plantelor și sunt intâlniți în cele mai multe tipuri de soluri. În celulele animale, ionii de potasiu sunt vitali în menținerea celulelor vii, participand in procesul de pompare Na-K. Sub forma clorurii de potasiu, poate fi utilizat în oprirea activității cardiace, de exemplu la operațiile pe inimă și în soluțiile folosite în executarea prin injecția letală. Vaporii de potasiu sunt utilizați în unele tipuri de magnetometre. Magnetometrul de rezonanță optică se bazează
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
prezent totuși sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apă oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales Li) a fost unul dintre puținele elemente sintetizate în urmă Big Bang-ului, desi cantitatea lui a scăzut semnificativ. Motivele dispariției și procesele prin care litiul
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]