6,739 matches
-
Că dragostea lui pentru ea era ca o adorare. Că nu simțea decât datorie față de Lea și că Lea era doar o umbră a strălucirii Rahelei. Că ea, doar ea era mireasa inimii lui, prima lui soție, dragostea lui dintâi. Comoara lui. Prin urmare, cu o zi înainte de următoarea lună plină a mai fost încă o nuntă, o ceremonie încă și mai simplă decât prima. Și Rahelei i-a venit rândul să intre în cortul lui Iacob. Nu știu prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Rahela sarcina - Inna spusese că toate fuseseră fete. Iar dacă va trăi, n-o să-și cunoască mama, pentru că sunt aproape moartă din cauza sarcinilor pe care le-am dus. Dar Rahela a insistat, în numele surorilor, care toate își păstrau cu răbdare comorile în așteptarea unei fete. - O să te ajutăm cum putem, pentru că porți fata noastră a tuturor, Lea, a zis Rahela, spunându-i pe nume pentru prima oară de când își aduceau aminte oricare dintre ele. Te rog, a insistat ea. Lea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spunem, iar eu simțeam că tăcerea creștea amenințătoare între noi. Intram foarte rar în casă. Mi-am făcut un locșor într-un colț al grădinii, într-o magazie unde se țineau coasele și săpăligile - un loc unde Re-mose își ascundea comorile: pietricele șlefuite, pene, bucăți de papirus adunate de prin camera lui Nakht-re. Lăsase toate lucurile astea în urmă fără să se mai uite nici măcar o dată la ele, dar eu le păstrasem strânse într-o bucată de in, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dovezi ale bunei lui educații - bucăți de ceramică acoperite cu scris. - Uite, a zis Nakht-re, arătându-mi o imagine cu un șoim. Uită-te ce puternici îi face umerii lui Horus. Și mi-au dăruit și mie o bucată din comoara făcută de mâinile fiului meu. M-am minunat uitându-mă la ea și i-am arătat-o și lui Meryt, care a fost foarte impresionată de acuratețea și de frumusețea imaginilor. Eram plină de venerație pentru că fiul meu putea înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
coardă sensibilă. A venit cu mama și cu nevasta lui la cabana mea ca să mă invite, iar eu am acceptat cu bucurie sinceră. Am luat un scarabeu de turcoaz din cutie și i l-am dat lui Menna: - Ospitalitatea e comoara zeilor, am spus, punându-mă cu fruntea la pământ în fața brutarului, care era stânjenit că i se arată atâta respect. - Poate fratele meu îți va da grădina lui să fie a ta, a zis el, ajutându-mă să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Isis și o rugăciune pentru sănătatea mea. Era o scrisoare formală, dar eu am fost fericită că se gândise la mine suficient cât s-o trimită. Bucățica aceea de calcar, scrisă de mâna lui, a devenit cea mai mare comoară a mea și, în ciuda protestelor mele, dovada statutului meu de persoană importantă. Nu mult după scrisoarea fiului meu, un alt bărbat a apărut la poartă căutând o femeie pe nume Den-ne. Shif-re l-a întrebat dacă soția sau fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe măsură ce această sursă de bucurie scădea inexorabil, intenționa să compenseze Învățând să aprecieze artele vizuale, pe care le cunoscuse prea puțin până atunci. Cum intenționa să mai rămână la Florența câteva săptămâni, Henry se oferi să Îi fie ghid printre comorile artistice ale istoricului oraș. Ea acceptă cu recunoștință și cu o Încântare nedisimulată. Henry ajunsese la Florența venind de la Napoli, unde se dusese să Îl vadă pe Paul Jukovski, un tânăr aristocrat rus expatriat pe care Îl cunoscuse la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit, cu sentimentul că Fenimore Îi ascunde ceva din mesajul lui Alice. Ea Îl privea gânditoare, dar puțin distrasă, În timp ce conversația cârmea spre subiecte mai banale: liniștea din universitate În timpul vacanței de Paște, comorile Bibliotecii Bodleian, unde avusese norocul de a primi un permis de lectură, speldoarea cântului corului de la catedrala Christ Church duminica, pe care o putea aprecia chiar și cu auzul ei deficient. — Povestește-mi despre nenorocitele alea de timpane false, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
superstiție, bătu În lemnul mesei. Asta dacă am norocul să am vreun cititor. Vacanța italiană fu reușită. Siena era Încântătoare, Încă „nedescoperită“ de la fel de mulți turiști ca Roma sau Florența, În timp ce Veneția aglomerată, străbătută de vaporetti, mai oferea adăpost, comori și priveliști incomparabile vizitatorului cu gust, mai ales dacă avusese norocul de a locui Într-un palazzo pe Canal Grande, cu o gondolă Întotdeauna la Îndemână pentru a-l purta până la o biserică nefrecventată sau o insulă neatinsă din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ideea fericită a unei salvări organizate, mai găsi un izvor de elocință pentru a susține cauza unei superbe «maniere târzii», citadela Însăși, după cum avea să se vădească a fi, a reputației sale, fortăreața În care avea să Își adune Întreaga comoară.“ Era un vis recurent al lui Henry Însuși, menit să se Împlinească după ce se va fi ridicat deasupra grijilor impuse de vulgara noțiune de „succes“ ca romancier, obținându-l ca dramaturg, dar unul pe care nu era dispus să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
face ca bogăția de sensuri să fie și mai densă. Cu aportul acestui nou sistem de compoziție, termină Ce știa Maisie În decembrie și o trimise unei reviste din Chicago, care Începu publicarea În serial În ianuarie. Corectă șpalturile la Comorile din Poynton, mult-revizuita variantă În volum a Vechiturilor, care urma să apară În februarie - primul fruct copt al noii metode de creație literară, după cum Îl considera. Acum, că Își golise masa de lucru, era liber să compună eseul despre George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Himalayei atât de bine descris de J. Hilton în "Paradis întunecat", nici în locurile înzăpezite ale eschimoșilor, ci în munții unei dulci țări cu climă temperată). Prin cap îmi trec idei despre " I-a înghițit pădurea" a lui R. Gallard, " Comoara din Sierra Madre" a lui B. Traven și filmul american vechi turnat după ea. Ajungând în vilișoara de lux cochetă și scumpă, fistichie și puțin țigănească la turnulețele și înfloriturile migăloase, iau loc confortabil pe canapea. Mâinile îmi sunt încătușate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura de ultimele ei olane. Mi-am zis înspăimîntat: "Uite, domnule, la dânșii, ce comoară aleasă de suciți! Nu numai că e adevărat că în România toți sânt poeți. Dar esențial însă e că aici toți o fac în detrimentul construcțiilor!" Exact în acel moment, ca o teribilă zmucitură de zeppelin, încăperea descrise un nou salt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
auză, ce le vorbește în cap, exact vocea lor mintală. I se rupe în paișpe de toate raziile milițienești. I se pune pata și-și vâră lăboanța printr-un perete și răsfoiește cu ea cele mai penale hărți doldora cu comori ale paznicilor de pe alte tărâmuri... E coios, de nu i te poți pune înainte. 63 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să ia de la ei scame sau bubă în gît? N-o înspăimînta-o șacramentul?... Ce le-o crede ea pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rezumă însă doar să-l trăznească năucitor cu căpățâna în gură. Și-n deruta totală produsă de plesnitură, mai simți, totuși, cum imbecilul îi decupează, dintr-o singură mișcare, cu tăișul, sfârcul urechii, stângi. Cum îi fură, ca pe cine știe ce comoară, cercelușul de carne al urechii în palmă. Și cum o tulește, cu o parte importantă a urechii sale de Pink Floyd, din scara întunericită a vilei, lăsând 272 DANIEL BĂNULESCU pe masă, când vreuna, când alta dintre acele arme de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era plină cu un lichid de un albastru deschis. Culoarea țâșnea frenetic de pretutindeni, cu excepția pielii mele. Am simțit cum prin dreptul soarelui trece un nor. Licărirea de emoție de pe fața Prepelicarului în momentul când s-a aplecat serioasă peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trecu limba lui mare peste buze. Dolores O’Toole își bălăngăni stângace mâinile pe lângă trup, ca o vrabie cu aripa frântă. — Virgil. Numele lui pluti discret pe deasupra paraliziei. Dolores îl rostise cu grija unei femei care scoate la iveală o comoară ascunsă. își croi drum până la el prin cămașa lui de noapte veche și, brusc, bărbatul se simți mai puțin ridicol. — O, Virgil. A doua chemare. Ochii lui se deplasară până ce îi întâlniră pe ai lui Dolores și ce le văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nimeni nu-l putea ajuta fără să-și pună în pericol propriile șanse de reușită. Vultur-în-Zbor își încleștă fălcile. Prepelicarul: scopul căutării lui: unicul. O fundătură gigantică. O călătorie prin tărâmul pustiu care-i distrusese plăcerea pentru cea mai mare comoară a lui: viața. Hotărî că dacă va ieși din acest tunel, va renunța la căutare. Va merge în K și se va stabili acolo. Descoperirea și împrietenirea cu alte ființe umane erau de ajuns, ba chiar mai mult decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în străinătate, unde se iubește cu cei de acolo, și de ce nu, că doar încă mai e frumoasă prin părțile astea, n-o să auziți bârfe răutăcioase despre văduvele vesele. în orice caz, nu după ce Elfrida a crescut mare, e o comoară de fată, îi ajută pe bătrâni, are grijă de sugacii urlători ai tinerilor căsătoriți, citește mult, coase mult, gătește mult, dar fetele de optsprezece ani ar trebui să se distreze mai mult. Elfrida Egde Pe sub tufișuri, pe sub crengi, Se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
foarte mult astfel, nemișcată, împietrită, statuie. Pe stâncă era frig, frig și umed. Ziua devenise după-amiază târzie. Vultur-în-Zbor stătea lângă măgarul lui Liv, mângâindu-l agale, și îl urmărea pe Virgil, care se purta ca un școlar în căutare de comori. î— Nu, spusese el, hai să nu ne mai obosim s-o vedem. Hai să terminăm odată.) Șaisprezece pași în față, începând de la marginea luminișului. Se întoarse spre dreapta. Șaisprezece pași la dreapta. Se opri. Căsuța cea neagră era în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gol. Ajutându-ne de funii și bețe, am scos Trandafirul din pământ și l-am așezat în coșciug fără să-l atingem. Omul acela își aduse în pădure mașina lui nouă, de teren, și, cu ajutorul ei, am scos pe furiș comoara, ca trei jefuitori de morminte, simțindu-ne niște infractori, deși nu comiseserăm nimic ilegal. Casa lui Grimus se află într-o zonă periferică și mizerabilă din extremitatea sud-estică a orașului. E la fel de murdară pe dinăuntru ca și pe dinafară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În prim-plan. Port o coroană și țin o pisică verde În brațe și sunt atât de Înaltă Încât castelul meu pare minuscul. Înăuntru, mi-a scris: „O iubesc pe mami. Dragostea e specală Îmi face inima să lucască și comoara sapară“. Nu-mi vine să cred. Am uitat de Ziua Mamei. Mama n-o să mă ierte niciodată. Sun la recepție. Puteți să-mi faceți legătura cu Interflora? De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Vii tu la NY? Sau vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-ar șopti, viața-i toată n-ar sfârși de povestit. .......................................................... Dar în camera îngustă lângă lampa cea cu oliu Palid stă cugetătorul, căci gîndirea-i e în doliu: În zădar el grămădește lumea într-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bolțile tăriei să nu cadă-n risipire, Cine ești?... Să pot pricepe și icoana ta... pe om. Fulgeră-n norii de secoli unde-ngropi a ta mărime, Printre bolțile surpate să mă uit în adîncime: De-oiu vedea a ta comoară nu regret chiar de-oiu muri. Oare viața omenirei nu te caută pe tine? Eu un om de te-aș cunoaște, chiar să mor mi-ar părea bine. Dar să știu - semeni furnicei ce cuteaz-a te gîndi? Cine-a pus
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]