7,183 matches
-
ne va ajuta într-o zi să vedem ceea ce astăzi nu cunoaștem? Imhotep îl privi surprins: — Ankh-ul nostru trebuie să întreprindă călătoria, spuse el, nesigur. E o călătorie în întuneric și rătăcire, dar ne duce pe celălalt mal... Asta înseamnă corabia zeiței. Dar poate că ideea e mai presus de ceea ce cuvintele noastre pot cuprinde. Tânărul Împărat zise melancolic: — Îți mulțumesc. Dacă toate acestea ar fi adevărate, m-aș simți foarte liniștit. Atunci Euthymius declară râzând: — Oamenii mei or să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi adevărate, m-aș simți foarte liniștit. Atunci Euthymius declară râzând: — Oamenii mei or să-și piardă mințile la auzul unui asemenea proiect. Mâine mă duc la Misenum și le spun: „Băieți, mergem pe un lac să construim două corăbii de marmură“. VI CAMERA SECRETĂ „Puterea e un tigru...“ Febra — Nu mi-am riscat viața în fața lui Tiberius ca să ajung să-i cer băiețandrului ăstuia o audiență prin mijlocirea unor sclavi egipteni, le spuse furios Sertorius Macro oamenilor săi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descoperă o crăpătură într-un zid. Împăratul își ținu gândurile pentru sine. Îi adresă lui Callistus un singur cuvânt: „Supraveghează-i“, știind ce furtună avea să se dezlănțuie în sufletul grecului. Și păru că uită totul, fiindcă Euthymius, constructorul de corăbii, și arhitectul egiptean Imhotep îl înștiințară că, pe un mic lac din grădinile imperiale, pluteau modelele la scară redusă ale misterioaselor corăbii egiptene, Ma-ne-djet și Me-se-ket. Iar dacă el era de acord, a doua zi avea să se deschidă șantierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce furtună avea să se dezlănțuie în sufletul grecului. Și păru că uită totul, fiindcă Euthymius, constructorul de corăbii, și arhitectul egiptean Imhotep îl înștiințară că, pe un mic lac din grădinile imperiale, pluteau modelele la scară redusă ale misterioaselor corăbii egiptene, Ma-ne-djet și Me-se-ket. Iar dacă el era de acord, a doua zi avea să se deschidă șantierul de pe Lacus Nemorensis. — Vreau să le văd chiar acum, răspunse el. Coborî, cu pasul său tineresc și iute, iar cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orbitoare, fiindcă Euthymius alesese anume locul și ora, după o îndelungată analiză. În fața bazinului cu flori acvatice pe care Augustus le adusese din Aegyptus, Euthymius făcu un gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcu un gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură mișcare, cele două corăbii deveniră un singur edificiu plutitor, al cărui aur strălucea. — Nimeni nu s-a gândit vreodată la așa ceva, spuse Împăratul. Și inima îi zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură mișcare, cele două corăbii deveniră un singur edificiu plutitor, al cărui aur strălucea. — Nimeni nu s-a gândit vreodată la așa ceva, spuse Împăratul. Și inima îi zise că, dincolo de putere și de glorie, o asemenea construcție era de-ajuns pentru a-i aduce unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la așa ceva, spuse Împăratul. Și inima îi zise că, dincolo de putere și de glorie, o asemenea construcție era de-ajuns pentru a-i aduce unui om faima. Se întoarse spre ei: — Vă mulțumesc. Înainte de căderea nopții, întreaga Romă vorbea despre corăbiile de aur din grădinile imperiale. Dar puternica familie de sacerdotes publici, Quattuor Amplissima Collegia, importantul Collegium Pontificum, acei augures ce prevedeau viitorul studiind zborul și cântecul păsărilor, Quindecemviri Sacris Faciundis care, în situațiile disperate, consultau Cărțile Sibiline, toți aceștia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sacris Faciundis care, în situațiile disperate, consultau Cărțile Sibiline, toți aceștia, care priviseră nemulțumiți enigmaticul templu isiac de pe Campus Martius, considerându-i o serioasă concurență, afirmau că la Roma se petreceau lucruri ciudate: „O vrajă egipteană ține la suprafața apei corăbiile de marmură“. Neliniștea lor era cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat nu se arăta prea interesat de riturile religioase romane, la care Augustus, spre deosebire de el, contribuise cu daruri bogate și ceremonii grandioase. — Împăratul seamănă cu Julius Caesar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unor focuri mari. Ridicaseră două structuri gigantice din lemn pe mal și continuau să lucreze. Iar într-o dimineață, păstorii din Aricia și din Lanuvium dădură fuga, strigând că enormele schelete de lemn alunecaseră pe apă și pluteau; erau două corăbii. Iar napolitanul Euthymius, care aținea calea tuturor fetelor, venise să cumpere vin pentru oamenii lui. Invitație pe Palatinus La puțină vreme după aceea, senatorul Calpurnius Piso, „nepotul otrăvitorului“, hotărî să se recăsătorească, la cincizeci de ani, cu o tânără celebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să i se înfățișeze... Veniră zorii, după o noapte în care nimeni nu dormise; de la balconul vilei pe care Julius Caesar o construise pentru Cleopatra și care acum era splendidă, cu multe grădini, Împăratul contempla, obosit și fără bucurie, minunatele corăbii, templele de marmură nemișcate pe apa întunecată, pe care Euthymius, Imhotep și Manlius le construiseră, așa cum promiseseră. Coloanele fuseseră ridicate. Plăcile aurite se aflau pe mal. Burnița însă, și șantierul era închis; muncitorii își pregăteau masa de prânz în barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Corbulo, Milonia. Îi revăzu părul, și liniștea, și ochii, și mâinile. Își încetini pasul, se opri, se întoarse ca atunci, în tribuna din Circus Maximus. Îi zâmbi și, hotărându-se într-o clipă, îi spuse că vrea să-i arate corăbiile pe care le construise pe lacul Nemorensis. Domitius Corbulo îl auzi, la fel ca toți ceilalți; și toți fură uimiți. Ea era atât de fascinată, încât nu-i venea să creadă. Ah, spuse dintr-o răsuflare, ducându-și mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dincolo de fluviul Rhenus; împărți ordine oamenilor săi cu o anumită sacralitate, iar aceștia se supuseră, cuprinși de aceeași emoție misterioasă. Ma-ne-djet se afla lângă punte, pustie, fără lumini. Luna nu se ridicase încă de după buza craterului, dar lumina cerul. Marea corabie de aur îi capta reflexul pe dale, balustrade, metopele în formă de animale, suprafața netedă a coloanelor, basoreliefuri și statui. Din grădina vilei o puteai vedea ivindu-se puțin câte puțin, ca și cum ar fi apărut solemn din apă. — Privește, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
străbătu puntea și o conduse la bord. Ea mergea fără să se uite pe unde pășeau sandalele ei ușoare; își ridicase capul, fiindcă îi ajungea până la umăr, și se uita numai la el, ca la o fantasmă. Așa cum prevăzuse Euthymius, corabia de aur era imobilă; ușoara mișcare a apei dispărea lângă coca ei. Intrară în portic printre umbrele coloanelor. El îi simți brațul și șoldul, pașii mici, repezi, și se gândi că nimeni nu stătuse vreodată atât de supus lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împinse ușa khem-ului, deasupra căreia stătea marea Meduză din bronz aurit; intrară, iar el se întoarse să închidă ușa. Se apropie de ea, o îmbrățișă, simți cum tremură în brațele lui. Îi desfăcu cingătoarea și îi spuse: — Vreau iubire pe corabia zeiței. — Eu te iubesc, șopti ea în întuneric. Te iubesc, te iubesc. Poți să mă și omori acum; nu mi-aș da seama. Cuvintele acelea rostite în șoaptă, dintr-o singură suflare, ca și cum n-ar fi avut aer, erau extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur închinată unei divinități străine malefice, o preoteasă venită din țări îndepărtate făcuse asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un lung cortegiu de oameni străini purtând tunici albe de in, ce mergeau pe un covor de flori, cu torțe și făclii, cu cădelnițe și parfumuri, în sunetele unor instrumente stranii și al cântecelor corurilor. Mulțimea aceea urcase încet pe corabia de aur, pe care se ridica un templu de marmură și care se mișca în chip miraculos, fără vâsle și fără vele. Iar corabia de marmură nu se scufundase. În cele din urmă, sosise Împăratul, purtând veșminte pe care străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și parfumuri, în sunetele unor instrumente stranii și al cântecelor corurilor. Mulțimea aceea urcase încet pe corabia de aur, pe care se ridica un templu de marmură și care se mișca în chip miraculos, fără vâsle și fără vele. Iar corabia de marmură nu se scufundase. În cele din urmă, sosise Împăratul, purtând veșminte pe care străluceau pietre prețioase și broderii, însă atât de neobișnuite, încât fusese recunoscut numai pentru că unii reușiseră să-i vadă chipul. Lângă el mergea preoteasa străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
recunoscut numai pentru că unii reușiseră să-i vadă chipul. Lângă el mergea preoteasa străină cu părul de culoarea nopții despre care vorbea acum întreaga Romă. Împăratul pusese mâna pe timona enormă (cum nici un marinar nu mai văzuse vreodată), și prova corăbiei de aur se îndreptase spre luna care răsărea, pe când vâslele celeilalte abia atingeau apa. Senatorul Lucius Vitellius, care avea o vilă impunătoare pe apropiata colină Albanus, asistă, în acea strălucitoare noapte cu lună plină de martie, la cel dintâi rit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndreptase spre luna care răsărea, pe când vâslele celeilalte abia atingeau apa. Senatorul Lucius Vitellius, care avea o vilă impunătoare pe apropiata colină Albanus, asistă, în acea strălucitoare noapte cu lună plină de martie, la cel dintâi rit isiac săvârșit pe corăbiile sacre de pe Lacus Nemorensis, iar în seara următoare îndrăzni să-l întrebe pe Împărat care era semnificația acelei ceremonii. Împăratul zâmbi. — Pentru prima dată s-a înfăptuit un rit fără victime nevinovate și fără vărsare de sânge. Și pentru că multora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Cleopatra din ce pârâu se alimenta fluviul și de unde izvorau, încă de la începutul vremurilor, apele sale nesfârșite, fiindcă nimic nu-i stârnise mai mult setea de cunoaștere. Vom debarca pe insula Phi-lac, îi făgădui. Templul lui Isis pare o corabie de piatră în mijlocul fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grâu. Toți îl aprobară. El continuă: — Vă amintiți de vara trecută, de podul peste golful Puteoli? Pentru că importantul port Puteoli se cufunda în nisip, inginerii imperiali construiseră un chei nou, cu o formă nemaivăzută: scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de scânduri, ce devenise un pod lung. — „Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Va aduceți aminte? Thrasyllus i-a spus lui Tiberius că „băiatului“ aceluia avea să-i fie mai ușor să traverseze călare golful de la Puteoli la Baia decât să ajungă la putere. Iată: vom spune că a construit un pod din corăbii, că a distrus o jumătate de flotă ca să demonstreze că profeția aceea era falsă. Și aduceți-vă aminte de campania din Britannia, continuă Asiaticus. A dus trei legiuni până la Marea de Miazănoapte și le-a adus înapoi, fără ca ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spune: „Acesta este un martor adevărat, unul care era acolo în zilele acelea“. Și astfel se va afla cum noi am salvat Roma. Saturninus ridică ochii din codexul lui și urlă, cu limba împleticindu-i-se de prea multă băutură: — Corăbiile acelea imense de pe lacul Nemorensis, cuibul acela de vrăjitori, care se mișcă fără vâsle și fără vele, monumentul închinat ruinei imperiului... Asiaticus îl aprobă: — Vom trimite un grup de soldați. Nimeni nu se va putea apropia de ele. Și vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]