10,108 matches
-
țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo doi polițiști bătură ironic în birouri. Vreo șase întoarseră capul, dezgustați. Koenig îl îmbrânci pe grăsan afară, pe coridor. L-am întrebat pe Harry: — Unde-i Lee? Harry îmi făcut semn spre biroul lui Ellis Loew. — C-c-cu Loew. Și c-cu niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin crăpătura ușii. Ellis Loew stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
31, ora 2.00, 16.01.47“. În josul paginii era mâzgălită semnătura lui Green, care semăna suspicios de mult cu scrisul sergentului Leland C. Blanchard. Mi-a scăpat un hohot de râs și am pornit spre spitalul Queen of Angels. Coridoarele erau pline de călugărițe asistente și bătrâni întinși pe tărgi cu rotile. I-am arătat insigna unei călugărițe vârstnice și am întrebat-o unde are loc autopsia. Își făcu cruce, apoi mă conduse pe un coridor și-mi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spitalul Queen of Angels. Coridoarele erau pline de călugărițe asistente și bătrâni întinși pe tărgi cu rotile. I-am arătat insigna unei călugărițe vârstnice și am întrebat-o unde are loc autopsia. Își făcu cruce, apoi mă conduse pe un coridor și-mi făcu semn spre o ușă dublă, pe care scria PATOLOGIE. M-am îndreptat spre polițistul care păzea ușa și i-am fluturat invitația. Tipul luă poziția de drepți și îmi deschise ușa. Am intrat într-o cămăruță răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Frederick D. Newbarr, doctor în medicină Acum plecați de-aici. Peste zece minute am o întâlnire cu un sinucigaș care s-a aruncat de la etaj. • • • Când am ieșit din lift, am auzit vocea lui Ellis Loew răsunând pe tot coridorul, cu o octavă mai puternică și mai gravă decât de obicei. Am reușit să prind „vivisecția unei tinere încântătoare“, „vârcolac psihopat“ și „aspirațiile mele politice se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în biroul de la Omucideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Doar stăm de vorbă. Apoi m-am dus direct spre holul de la intrare. Pe lista de la avizier în apartamentul 604 apăreau S. Saddon și alte nouă nume dar nici o Linda Martin -. Am luat liftul până la etajul al cincilea, am străbătut coridorul, care mirosea vag a marijuana, și am bătut la ușă. Muzica de jazz se opri, ușa se deschise și în cadrul ei apăru o tinerică într-un costum egiptean strălucitor, ce ținea în mână o coroniță din carton presat. — Ești șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capătul holului. Acolo am găsit biroul recepționerului, iar pe el un registru deschis. Am rămas la tejghea și l-am răsfoit până am găsit o mâzgălitură ca de copil, „Linda Martin“, iar alături numărul camerei - 14. Am luat-o pe coridor și m-am îndreptat spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde, după care am încercat clanța. Ușa se deschise. Era o cămăruță înghesuită, fără nici o mobilă în afară de un pat nefăcut. Am verificat dulapul: era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îmi aruncau priviri întunecate din sectorul hărăzit infracțiunilor periculoase. Pușcăria era plină, dar nu era nici urmă de gardieni. Când am deschis o ușă care dădea în secția propriu-zisă, am înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de interogatoriu. Fiecare persoană se chinuia să arunce o privire prin fereastra-oglindă a cămăruței din mijloc, de pe partea stângă. Din difuzorul agățat pe perete răsuna vocea blândă și convingătoare a lui Russ Millard. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ziare. — Deci vineri, pe 10 ianuarie, la ora cinci, a fost ultima oară când ai văzut-o? repetă Millard. Manley dădu din cap a confirmare. Millard se uită fix în geamul-oglindă, își aranjă nodul de la cravată, apoi ieși. Ajuns pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă. Era Lee. Rânjea binedispus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Fără să se mai prezinte la cei de la Eliberări Condiționate? — Exact. — Iar De Witt are un dinte împotriva lui Blanchard de la treaba cu Boulevard-Citizens? — Exact. — M-am lămurit. Am trecut pe lângă celulele înșirate de-o parte și de alta a coridorului. De Witt stătea în ultima, singur, așezat pe podea. Ușa se deschise cu un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe cale să i-o întind lui De Witt, când mi-am amintit de cicatricele lăsate de loviturile de bici pe picioarele lui Kay. Imaginea lor m-a făcut să-i arunc cămașa în față. Apoi am luat un scaun de pe coridor și mi-am scos cătușele. Fritzie i-a șters obrajii fostului pușcăriaș, iar eu l-am trântit pe scaun și i-am prins mâinile de spătar. De Witt se uită la noi. Vezica îl lăsase, iar cracii pantalonilor luară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că viața mea de polițist mare și tare e terminată și îngropată, la fel ca și tânăra aia moartă care devenise obsesia tuturor. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Dis-de-dimineață le-am trimis barosanilor un mesaj. M-am ascuns într-o debara de pe același coridor cu birouașul meu și am dactilografiat cererea mea de transfer în trei exemplare, câte unul pentru Loew, Russ Millard și căpitanul Jack. Cererea suna după cum urmează: Prin prezenta vă rog să-mi aprobați de urgență detașarea de la ancheta în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici o greșeală: avea antecedente penale, de molestare de minori, hăt din 1911. — Ieșiți pe interval, le-am ordonat. Mișcați-vă! Cei patru ieșiră, târându-și picioarele, împleticindu-se, cu lanțurile zăngănind pe podea. Le-am indicat o ieșire laterală din apropierea coridorului. Gardianul le deschise ușa din exterior. Șirul țicniților traversă parcarea. Gardianul îi ținu la respect, cu arma ațintită spre ei, până când am găsit duba și am venit spre ei în marșarier. Gardianul deschise ușa din spate a dubei. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e dator șerifului Biscailuz, iar ăsta are un locotenent în civil care are un frate doctor care mi-e dator mie. O să vezi imediat despre ce-i vorba. Am închis ușa și am pus zăvorul. Fritzie ne conduse pe un coridor ce duhnea a carne, la capătul căruia se afla o hală imensă. Podeaua de ciment era acoperită cu rumeguș, iar în tavan erau fixate șiruri de cârlige ruginite pentru carne. De aproape jumătate din ele atârnau carcase de vită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
obișnuitul verzișor, dar nu i l-am dat. — Poliția din Los Angeles. Vreau să vorbesc cu șeful vostru. Maroniul își frecă degetul mare de arătător, apoi arătă spre legitimația mea. I-am întins-o, împreună cu dolarul. M-a condus pe coridorul plin de fresce religioase până la o ușă pe care scria CAPITÁN. M-am oprit locului, iar el a intrat și a început să turuie în spaniolă. Când a ieșit, m-a gratificat cu un pocnit din călcâie și un salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stau de vorbă cu el! M-a trimis tipul de la Club Boxeo. Mamacita exclamă „Vamanos!“ și o luă înainte, făcându-mi loc printre marinarii beți clampă, așezați la coadă în așteptarea unui loc liber la bar. Mă conduse spre un coridor de lângă scenă, acoperit cu draperii, care ducea la bucătărie. Aroma condimentată îmi excită papilele gustative - dar asta numai până când am zărit ieșind dintr-un cazan partea din spate a unui hoit de câine. Femeia i se adresă în spaniolă bucătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avut nevoie de ajutor la infirmerie, iar autoritățile au considerat că nu prezintă pericol. Nu are antecedente penale și e un deținut model. Am cotit către o clădire scundă din cărămidă, un fel de construcție „utilitară“ tipică pentru LASD, cu coridoare foarte lungi și uși de oțel încastrate, pe care erau ștanțate doar numere, fără nume. Pe când treceam pe lângă un șir de camere cu geamuri-oglindă, Patchett mă apucă de braț. — Uitați, acela-i Roach. M-am uitat cu atenție înăuntru. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
degrabă un mormăit decât un cuvânt. Insch ajunsese la partea intitulată „POSIBILA CAUZĂ A DECESULUI“. — Și nu pot să excludă o cădere accidentală În stadiul ăsta, spuse Logan. Insch spuse rahat din nou și se Îndreptă cu pași apăsați pe coridor spre automatul de cafea de lângă lifturi. Apăsă tastele corespunzătoare și Îi Înmână lui Logan un pahar de plastic cu un lichid maro, Înțepător și apos, acoperit cu o spumă albă destul de vagă deasupra. — OK, spuse el. Deci Chalmers iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întrebându-se despre ce era vorba, Logan părăsi sala de ședințe. Inspectorul Insch rămăsese așezat pe birou, rânjind ca un maniac. Nu va trece prea mult până să-i pice fisa. Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu. Inspectorul a fost foarte precis. Imediat ce ajunge, În sala de ședințe. În timp ce Steve dispăru pentru a se usca, Logan traversă nemulțumit clădirea ca să ajungă la lifturi, unde izbi butonul cu un deget furios. La etajul trei, o luă pe coridor. Pereții erau deja decorați cu felicitări de Crăciun. Erau Înfipte pe panouri printre „AȚI VĂZUT-O PE ACEASTĂ FEMEIE?“ și „VIOLENȚA ÎN FAMILIE... NICI O SCUZĂ!“ și toate celelate postere cu persoane dispărute și de genul ăsta de informații, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
regulă În registru. Din ce știe lumea, nu s-a-ntâmplat nimic. A venit, a stat un pic În detenție, a fost eliberat. Numai să nu se mai Întâmple. OK? Logan aprobă din cap. — Mulțam, Eric. Logan se strecură pe coridor spre micul birou unde Își făcuse punctul de comandă cu o zi Înainte, luând pe drum un pahar de plastic cu cafea. Clădirea Începea să freamăte, pe măsură ce matinalii soseau la serviciu. Închizând ușa după el, Logan se lăsă pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ieșim iar cu toții diseară să bem, nimic exagerat, doar o băută cuminte. Dacă vrei să vii cu noi...? Logan nu se putu gândi la ceva care să-i facă mai mare plăcere. Se simțea mult mai Împăcat În timp ce pășea pe coridor, Îndreptându-se către sala de consiliu și ședința de dimineață a inspectorului Insch. Agenta Jackie Watson voia să iasă din nou cu el În seara aceea. Sau, cel puțin voia să vină și el la o băută după serviciu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scuză martorul. Watson Înjură tot drumul Înapoi spre celule, dar se Înveseli când Logan Îi spuse despre noua misiune. — Inspectorul Steel vrea să mă ocup de Geordie Stephenson: cadavrul pe care l-au pescuit din port, zise el În vreme ce străbăteau coridorul lung care unea sala de judecată numărul unu de celulele de detenție. Am zis c-aș avea nevoie de ajutor și Insch a fost de acord să fii tu. A zis c-o să mă ții pe drumul cel drept. Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fumători. Era aglomerat, plin de tipi obligați de neveste și iubite să mergă sâmbăta dimineața la cumpărături. Asta era recompensa lor: o halbă de bere rece și-un pachet de creveți prăjiți. Barul era compus din camere mici conectate prin coridoare scurte. Logan și Miller stăteau Într-una din față, lângă fereastră. Nu că ar fi avut parte de cine știe ce priveliște, ci doar de cealaltă parte a aleii Înalte, cu granitul cenușiu ud și plicticos din pricina ploii reci ca gheața. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fără să-și miște capul. Măcah nu ched că e hupt. Ce face phizoniehul? Logan se scutură și regretă imediat. — Ce fac ceilalți? Întrebă el, iar vocea Îi sună ca un geamăt dureros. Agenta Watson Îi arătă În jos pe coridor, către camerele de tratament. — Unuia dinthe Înghijitohii de câini i se vehifică coastele. Ceilalți sunt bine. Zâmbi și-i făcu cu ochiul. Aaa, unul din pahiohi s-a ales cu dinții din față scoși. Se uită din nou la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
devină oficială. Măcar, dacă era afară și cu telefonul Închis, se putea preface că n-avea să se Întâmple așa ceva. Patru ore mai târziu, o asistentă cu o privire serioasă se ivi și-l conduse pe Logan prin labirintul de coridoare la terapie intensivă. Doctorul care se ocupase de Doug Disperatul stătea lângă patul Hoitarului, citind o fișă. — Cum se simte? Doctorul Își ridică privirea de pe clipboard. — Tot tu? Logan privi fața strivită, bandajată. — E așa grav cum pare? — Păi... urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]