6,583 matches
-
mergi și pune totul în oala mare pe care am pus-o pe foc” (îmi arată o oală imensă ca cele din cărțile cu vrăjitoare). Apoi dispare și eu rămân fluierând chinuit între lovituri de pietroi, privită de doi căței curioși. Momentul ceremoniei. Suntem patru: eu, Mari, Sonia și Jose, alt ecuadorian prieten de-al lui Alfonso. După aproape o zi de fiert au rezultat mai puțin de doi litri de licoare maronie, groasă, nu foarte atractivă, pe care Alfonso a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
experiența pe care o are și efectul dorit. Alfonso, spre exemplu, adăugă o plantă cu efect contra greții. În ciuda poveștilor pestrițe și a reținerii lui Miguel, nu simt niciun dram de frică și nici măcar nu înțeleg frica celorlalți sunt doar curioasă și nerăbdătoare să descopăr lucruri noi. Am auzit prea multe teorii, am citit prea multe povești despre ayahuasca ca să știu la ce să mă aștept. Știu doar că vreau să văd ce se întâmplă și sunt deschisă la orice îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs de aventurile cu armadillo; singurul ușor trist este Alfonso, care, cred, chiar își imaginase privirile admirative ale celor din sat și imaginea lui de „om care supune bestia”. Încercările de a-i ridica o căsuță armadillo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
două persoane rămase în canoe, apoi după încă un cot al râului ne apropiem de mal de unde se vede o căsuță frumoasă de lemn și barcagiul îmi spune că am ajuns. Văd o fată de vreo 16 ani studiindu-ne curioasă și pornind către noi, acompaniată de un fel de purcel negru asemănător mai degrabă cu un mistreț decât cu un porc de casă (pecari! Îmi amintesc creatura de la un joc de cărți cu animale din copilărie). Cobor în mâl și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nevoie în momentul respectiv și încearcă să obțină. Reflectez că poate asta este la rădăcina privirilor ciudate ale Eliei și decid să mă concentrez pe ceremonia de mai târziu. Îi povestesc Eliei despre experiențele mele din Chiguilpe și mă ascultă curioasă. Din câte înțeleg, Don Julio nu va folosi nimic din toate artefactele folosite intensiv de Alfonso, „face totul prin el însuși, doar cu forța spiritului” îmi explică Elia cu mândrie. În continuarea zilei ajut puțin la grădinărit și la cules
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu câte o curea la fiecare mână și picior, plus una la gât. Sala se umple progresiv și îmi vine să râd de mine, imaginându-mă cu zgarda la gât, stând calmă pe scaunul de demonstrație sub sute de priviri curioase. Privesc amuzată în jur, Grazyna stă în primul rând, atentă la fiecare detaliu, în mod clar gata să mă protejeze de orice s-ar întâmpla în timpul demonstrației. Leslie începe prin a prezenta tehnica, realizată, din ce înțeleg eu, pe principiile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Către sfârșitul zilei are loc prezentarea șamanilor, fiecare se prezintă și își povestește cariera de șaman, de la începuturi, până la experiența acumulată. Niciunul nu vorbește engleză și, în mod evident, mulți dintre ei nu sunt relaxați vorbind unei mulțimi de gringos curioși. Translatorul traduce prezentările în engleză rotunjind pentru urechi vestice multe dintre exprimările directe ale șamanilor. Sunt vreo opt bărbați și o singură femeie, îmbrăcată în haine tradiționale tribului Shipibo. Numele femeii este Eliza (din nou!), este o Shipibo din zona
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mijlocul satului, apare al patrulea alb. Înainte însă de a ajunge noi la el, albul căzu. După culoarea feții și crisparea ochilor ne-am dat seama că albul fusese atacat de șerpi veninoși. Ne-am apropiat de el și eram curioși să știm cum se comportă un om alb în fața morții. L-am întrebat cine este și ce vrea. Cu fața răvășită de mari dureri, dar cu ochii senini și liniștiți, el ne răspunse: “sunt misionar adventist și vă doresc binele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
arătăm ceva mai neobișnuit și anume, Gheorghiță era hotărât să iasă din făgașul unui copil de țăran. într-o zi mamă-sa Maria îl văzu cioplind niște scândurele subțiri din lemn de brad în hambarul cu grâu și-l întrebă, curioasă, ce meșterește el acolo. − Mamă, nu pot să-ți spun până nu văd ce-mi iese din ce am gândit eu; − Dar ce-ai vrea tu, dragul mamii, să scoți din scândurelele celea? continuă să întrebe Maria, îmboldită, oarecum, de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mult, dacă-mi dai o baniță de făină și ceva porumb, să le dau câte oleacă de tain caprelor mele, eu ți-aș spune ce are de făcut fiică-ta, Victoria, spuse Marioara Bibirig; Femeile tăcură și ciuliră urechile fiind curioase să audă ce leac știe a lui Bibirig. Cea mai atentă era bineînțeles, Profira lui Nașcu și se învoi să plătească sfatul așa cum a cerut femeia. − Vă-nvăț ce să faceți ca să nu vă mai moară plozii cum e ăsta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Mihai I transmis cu o zi înainte, deveniseră acum aliații noștri. „îmi era totuși teamă, mă uitam din capul uliței cum mergeau doi câte doi cu pistoalele automate pregătite de tragere și dacă vedeau vreo babă ce ieșise în drum, curioasă să privească la „musafiri”, o întrebau pe rusește «nemeț iesti»? și când aceasta clătina din cap în semn că nu sunt nemți, își continuau drumul, ca să se convingă că nu-i așteaptă vreun soldat dușman. și-au instalat bucătării de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cabina unui camion militar al aviației din Buzău. Oprim la Ploiești de unde Maria urma să încaseze o sumă de bani și în ziua următoare abia reușim să ajungem la o oră târzie în Buzău, unde o familie numeroasă ne aștepta curioasă și întrebătoare. Tatăl Mariei, ca orice părinte, nu înțelege cum a putut fata lui să-și încredințeze soarta în mâinile unui om străin, abia cunoscut la un drum lung. Am rămas două zile, la Buzău, apoi m-am îndreptat îngrijorat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
incert al războiului, dar acum aflam prin viu grai de la cineva avizat. Tare mai e greu să lupți pentru o cauză pierdută! În situația aceasta ne-am aflat noi, cei care participam la un război deja pierdut. Și lucru tare curios... Eram angrenați de hitleriști într-un război care nu era al nostru și mi se frângea inima că „Marea Franță” și aproape întreaga Europă era sub dominația hitleristă! Cei din Primul Război Mondial - mă refer la români - aveau credința tare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-și facă patul, să stea la masă, măcar o dată pe săptămână să facă baie. Deci, era un câștig. S. B.: Pentru unii era. Eu m-am mirat că, în '89, unul dintre camarazi era analfabet. Pentru mine a fost ceva curios. El a venit cu un ciclu după mine, deci era mai tânăr cu un an. Mai era unul la Bateria I, Müller îl chema. Ăla nu știa să numere câți oameni are în formație decât om cu om. Nu știa
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
încă doi ofițeri (cred că Iancu de la noi și Bratu de la Bateria a III-a), foarte agitat, cu o față lungă, și ne-a întrebat: "Ați auzit știrea la radio?" Noi nu am răspuns la întrebare, doar l-am privit curioși, așteptând să auzim ce ne spune el. Da, l-au sinucis", a spus Scărlătescu. Ceilalți ofițeri l-au privit scurt, au îngăimat un dezacord timid, că nu putem ști, că o să vedem, iar Scărlătescu a repetat: "L-au sinucis. Voi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ora opt am ajuns în dormitor. Am mers să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș de tragere. Ce călduros mi s-a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare a mai fost utilizat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
contempo- ranul nostru”, apelând la metafora oglinzii, trebuie să țină cont de acest prim efect specular pe care oglinda operei îl oferă. Cum spuneam, el nu este decât primul dintr-o serie. Asemeni acelor oglinzi de bâlci care fac amuzamentul curioșilor, oglinda operei este una deformatoare, este o oglindă strâmbă, în care ceea ce este „onorabil”, expresie burgheză corespunzătoare virtuților echilibrului clasic, se încarcă de subversiunile versatilității, copiii devin asemeni adulților prin pretențiile și atențiile care li se acordă, adulții se poartă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pro- vine aici nu dintr-un efect de recunoaștere, ci dintr-un efect de neăreăcunoaștere. În cercul burghez al provinciei toată lumea cunoaște pe toată lumea, astfel încât un străin este numaidecât localizat și investigat, forma de anchetă primară rămânând cea a privirii curioase care „măsoară” necunoscutul. Dar asta nu lămurește pe deplin întrebarea pe care o reformulăm : ce este senzațional în apariția unui străin în urbe ? Și de ce acest lucru constituie un eveni- ment ? Același dispozitiv optic care reproiectează grandios un model exemplar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sociale într-una de menajerie. Naratorul se simte asemeni animalelor din menajerii care suportă o dublă formă de violență, cea a captivității, a claustrării, formă cu aspect aparent punitiv, dar și violența mai subtilă a expunerii lor în fața unei mulțimi curioase. Ceea ce reu- nește cele două forme de violență este execuția publică, aici ea apare eufemizată sub forma corpului săgetat de priviri. Similitudinea cu un animal în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
De ce am spus lume și nu țară, oraș, populație. Pentru că suntem în mijlocul unei lumi, suprapusă pentru o altă lume. Nimeni nu poate ști câți adevărați egipteni a întâlnit și habar n-am dacă ei mai există cu adevărat. Deasupra civilizației, curioasei și modernei și rafinatei civilizații egiptene, s-au instalat lent, dar definitiv, arabii care, cu perseverență, au reușit să înghită toate urmele celor pe care i-au cotropit. De la decolteul elegant și pieptănătura tăiată drept deasupra umerilor a femeilor acelor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pâine, am străbătut un drum mai puțin frecventat, foarte îngust și prăpăstios dar care ne-a oferit priveliști minunate. Voiam să ne întoarcem, dar am descoperit acest camping într-un golf bântuit de un vânt năpraznic și străjuit de stânci curioase și clar conturate pe cerul albastru. Aici marea este mai rece și cu valuri mari. Am stat pe plajă sub umbrelă până la 14.00. Apoi am mâncat la micul restaurant cu scaune albastre și fețe de masă colorate așezați cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în Spania. A urmat din acel moment problema opțiunii pentru tranzit. Timp de două săptămâni, Liviu a învârtit traseele Europei pe toate fețele. Și în cele din urmă, cu toate riscurile, a ales cel mai scurt, dar și cel mai curios traseu. Acestea fiind îndeplinite, a purces Domnia sa înspre a obține viza de tranzit de la italieni, cu speranța că „frații” noștri ne vor acorda măcar trei, patru zile dacă nu chiar două săptămâni pentru a le cunoaște țara. Surpriza, nu atât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o viață și chiar revenind în Barcelona, tot în șantier îi va afla. Acesta să fie farmecul? Noi ne-am retras pe o bancă, la umbră pentru a ne răcori. După o oră, timp în care am urmărit grupurile de curioși care se îndreptau spre catedrală, am pornit spre Piața Cataluna, tot sub semnul nesiguranței. Ideea era să coborâm. Căci în Barcelona trebuie să fixezi punctul unde te afli și apoi punctul spre care vrei să pornești. Dacă acesta din urmă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sărutată de toți cei care ajung până aici, ne-a primit monumentală, nu prin mărimea ei (căci este destul de redusă ca dimensiuni), ci prin atitudinea misterioasă și - aș putea spune - exotică, care o caracterizează. Simplă și totuși bogată. Frumoasă, dar curioasă. Aproape lipsită de expresie și totuși extrem de expresivă, această statuie spre care te înalți și cu care te întâlnești aflându-te datorită ei deasupra celor lumești, îți rămâne pe veci întipărită în suflet și minte. Am stat în fața ei cât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a doua zi să fim preluați de o mașină și "prezentați" la ambasadă. Cum era cam vremea prânzului și ne era foame și eram și curioși să vedem ceva prin jur, am coborât și, ca Hansel și Grethel, ținându-ne de mână, am luat-o spre Alexanderplatz. Era început de februarie, o vreme rece, cu ceață și frig, tipică Berlinului. Deși era doar 2 după-amiază, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]