8,674 matches
-
pacientele celebre din St. Luke și dacă o tratase chiar el pe vreuna, dar se hotărî să tacă. Știa că e obligat să respecte confidențialitatea cazurilor medicale de care se ocupa și nu voia să-l pună Într-o situație delicată. Totuși, nu se simțea În stare să renunțe de tot la subiect. E uimitor cum starurile alea nasc la St. Luke și, peste câteva zile, În ziare, arată așa de slabe - ca și cum nici n-ar fi fost gravide. —Știu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta mă face să mă simt puțin singur. Poate ar fi fost mai ușor să stea lângă mine, plângăcioasă și melancolică, cum mă așteptam, dar în dimineața asta pare puternică, are o privire vioaie, de luptătoare. Poate este mai puțin delicată decât am crezut, poate încearcă doar să-și facă curaj. Nu vrei să mănânci ceva? — Nu. Clinica privată în care lucrează Manlio se află într-o vilă de la începutul secolului, înconjurată de copaci înalți. Parcurgem aleea ce urcă printre trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bolnav, încât părea să nu mai aibă leac, era pe moarte. Au fost chemați să-l consulte mai întâi don José, iar apoi don Valentín. Și omul trăgea să moară! Iar suferința lui cerea îngrijiri atât de multe și de delicate, și uneori nu tocmai agreabile, încât o monopolizau pe patroană, și ceilalți oaspeți începuseră să amenințe cu plecarea. Don Eloíno nici vorbă să poată plăti mult mai mult, dubla văduvă, și ea, îi tot spunea că nu-l mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fereastra ei. Avea capul ușor aplecat, umerii înguști mișcându-i-se în timp ce trebăluia. Ridică o mână ca să își dea la o parte de pe frunte părul negru și drept și privi îndelung curtea cu ochii ei negri, imenși. Deodată, fața ei delicată se încreți într-un zâmbet - îi venise probabil în minte vreo glumă sau o bucurie ascunsă - și îmi imaginam, deși nu le puteam vedea de la distanța asta, gropițele din obrajii ei. De ce vrei să zâmbesc mereu? Pentru că faci gropițe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să fie mai mare. Deodată am știut cum să o fac mai mare fără să măresc costurile. Iar acum stăteam într-una din aceste camere modificate. Cumnata mea se uită la ceas, se ridică, își netezi fusta cu acel gest delicat și tandru pe care îl fac pisicile când se spală și am știut că, așa cum doar cu un minut în urmă eu mă întrebasem cum ar fi fost dacă m-aș fi căsătorit cu ea în locul surorii sale, ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și imaginea soției mele dormind, ceea ce eu nu puteam să fac, mă irită. Dormea pe o parte, cu genunchii la piept și cu spatele la mine. Am ridicat ușor pătura. Pielea ei părea de ceară în lumina lunii. Coloana făcea o curbă delicată sub ea. Cât de ușor se poate rupe. Aproape că o puteam auzi rupându-se. Am întins pătura peste ea, m-am dat jos din pat și am ieșit din cameră. Am avut grijă să închid ușa înainte să aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pun la birou». A râs și a spus: «Am auzit, Efraim, am auzit». Am zis: «Doamnă, dacă nu ieșiți, voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau inversate, că În adâncul pântecului ca o crisalidă avea să se ascundă de-aici Înainte, pentru totdeauna, copilul cu ochi mari și membre lungi și delicate. Resemnarea Însoțită de o ușoară ironie conține uneori propriul său revers: un dor interior nestăpânit după copilul, tânărul și adultul din al cărui pântec a apărut crisalida. Așa se făcea că din când În când simțea din nou, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
albinos, un pic sașiu, un mic filosof cu ochelari cu lentile groase, Îmbrăcat Într-o salopetă de cosmonaut american, cu o insignă strălucitoare pe care scria CHALLENGER. Micuțul se dovedi capabil să compună propoziții condiționale complicate și să evite Întrebările delicate. Fima se Îndrăgosti pe loc de micul Dimi Tobias. Regretând Împotrivirea sa de mai Înainte, le oferi pe loc Yaelei și lui Ted divorțul și prietenia sa. Însă În ochii Yaelei divorțul religios nu mai avea nici o importanță și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care Îl primise la restaurantul de lângă piața Sion sau o altă donație a tatălui său. Ted ridică bancnota și i-o Întinse. Apoi Îndesă Încă puțin tutun În pipă, o aprinse din nou și scoase un nor de fum delicat, de care Fima voia să fie scârbit, dar care Îi făcea plăcere, Împotriva voinței sale. Deci, spuse Ted, vorbeam despre situația din Teritorii. E cu siguranță complicată. Ce naiba vrei să zici cu situația din Teritorii. Asta e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mângâie și să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În ochii miopi ai Ninei se iviră două lacrimi. Fără ochelari părea delicată și visătoare, ca și cum fața i-ar fi fost mai goală decât trupul. Rămaseră culcați multă vreme, Îmbrățișați. Umiliți și legați unul de altul prin umilință. Până când Nina se desprinse de el și bâjbâi după o țigară, o aprinse și Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aici, să-l implore să se Însoare. Pantoful Îi Îngheță În mână. Privi cu surprindere antenele gândacului, care se roteau. Văzu mulțimea de perișori mici și tari, ca o mustață. Studie picioarele subțiri, care păreau pline de articulații. Forma aripilor delicate și prelungi. Și Îl copleși un sentiment de venerație pentru alcătuirea minuțioasă și precisă a acestei creaturi, care nu i se mai părea dezgustătoare, ci minunat de perfectă: reprezentanta unei rase detestate, proscrisă și exilată În canalele de scurgere, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aici zugravi, tâmplari și vopsitori, să renoveze Întregul apartament, să-i trimită factura lui taică-său și să deschidă astfel un nou capitol. Soarele ieși brusc dintre norii de deasupra cartierului Gilo și aruncă pe unul dintre dealuri o lumină delicată, prețioasă. De astă dată expresia „lumină prețioasă“ nu i se păru lui Fima exagerată, dar preferă să renunțe la ea. Nu Înainte de-a rosti cuvintele cu voce tare, simțindu-se copleșit de răsunetul lor interior și de un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ajungea nici măcar la degetul mic al bunului meu soț. Fima Îi comadă din proprie inițiativă Încă o votcă și, cedând foamei, Își luă la rândul lui Încă un sendviș cu brânză. Ultimul. Decise În sinea sa să fie răbdător și delicat. Să nu se arunce asupra ei. Să renunțe la politică. Să discute cu ea numai despre poezie și despre singurătate la modul general. Și mai ales să se Înarmeze cu multă răbdare. — M-am Întors din Amsterdam simțindu-mă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
regret și de rușine că nu schimbase așternutul transpirat și jenat că În afară de o omletă, o roșie moale și lichiorul pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
paltoane. Un coș plin cu ziare. Câteva reviste pe masă. Un prospect albastru: „Osteoporoza - Deteriorarea Accelerată a Oaselor: Ghid pentru Femei. Ce femei sunt predispuse În mod special? Grupuri cu factor de risc ridicat: Femeile subponderale. Femeile cu structură osoasă delicată. Femeile cărora le-au fost Îndepărtate ovarele. Femeile care au făcut terapie cu radiații și care au Încetat să producă estrogen. Femeile care nu au fost niciodată gravide. Femeile cu istoric familial de osteoporoză. Femeile care consumă prea puțin calciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de parcă deasupra norilor se Încinsese o luptă disperată Între blindate. Fima Își aminti deodată versetul „El atinse munții, iar ei fumegară“, pe care reuși aproape să-l vizualizeze. Și se Înfioră. De la etajul doi se auzeau sunetele violoncelului, lente, grave, delicate, aceleași două fraze repetate iarăși și iarăși. Cu toate că era numai trei și jumătate, Încăperea se Întunecase atât de mult, că Tamar fu nevoită să aprindă lumina ca să poată vedea careul de cuvinte Încrucișate. În timp ce stătea acolo cu spatele la el, Fima decise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și provocatoare, vorbind tare cu vocea sa de țăran și fascinându-i cu povești despre luptele aeriene la care participase sau despre aventurile sale amoroase din Orientul Îndepărtat, aruncând conform obiceiului său unele generalități despre capriciile simțurilor, descriind În cuvinte delicate inevitabila umbră de ridicol ce Însoțește orice acțiune și maschează Întotdeauna adevăratele motive, apoi aruncând un văl ușor de ironie conciliantă peste Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar o clipă Înainte. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
istoria barajelor. Pe brațul fotoliului se află un păhărel de coniac. Soția lui iese din baie, cu părul ud, rozalie, parfumată, Înfășurată Într-un halat din flanelă albastră. Un copilaș joacă liniștit pe covor domino. Focul dansează ca o floare delicată În spatele grilajului căminului. Încă puțin și vor cina În fața televizorului, urmărind un serial comic pentru toată familia. Apoi vor culca Împreună copilul, Îi vor spune o poveste, Îl vor săruta de noapte bună, se vor așeza unul lângă altul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără să-i arunce partenerei sale nici măcar o privire. Fima Își dădu seama imediat că Într-o clipă fata va fi părăsită În mijlocul străzii, În ploaie. Și avea deja pe vârful limbii cuvintele cu care să Înceapă, cuvinte de Încurajare delicate, care să n-o sperie, o frază inteligentă și tristă care să aducă un zâmbet printre lacrimi. Doar că nu apucă. Fata strigă: —Întoarce-te, Yoav. Renunț. Iar băiatul, fără să se obosească să Închidă portiera taxiului În urma lui, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
moartea cu ochii. Fima sări din pat direct În pantaloni și ieși În fugă pe balconul de la bucătărie, ca să audă mai bine. Din apartamentul de sus nu se auzea nici un zgomot. Doar o păsărică nevăzută repeta la nesfârșit trei note delicate, de parcă ajunsese la concluzia că Fima era cam greu de cap, că n-a Înțeles niciodată nimic și nici n-o să Înțeleagă. N-ar trebui oare să urce la vecini și să vadă ce s-a Întâmplat? Să le ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ieșit așa cum voia? Se ridică de pe scaun ca un om care știe exact ce are de făcut, o Îmbrățișă pe la spate, Îi puse o mână pe buze și cealaltă pe ochi și Îi sărută ceafa, rădăcina părului, umerii. Un parfum delicat de săpun de toaletă Îmbinat cu o aromă ușoară de tabac de la pipa lui Teddy Îi pătrunse În nări, amețindu-l cu o dorință vagă și cu o tristețe pe care Încercă s-o Înăbușe. Ridică În brațe trupul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la străinătate, așa cum o știa de la cinema. Restaurantul aparținea unei perechi de refugiați, domnul și doamna Danzig, oameni fini și plăcuți care semănau Între ei de parcă ar fi fost frate și soră. Poate chiar erau frate și soră. Manierele lor delicate aduceau pe chipul mamei sale un zâmbet luminos, la amintirea căruia simți un fior de dor În adâncul inimii. La sfârșitul mesei doamna Danzig Îi punea Întotdeauna lui Fima În față două pătrățele exact de aceeași dimensiune de ciocolată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să chemi zugravii la el? Ceea ce demonstrează că Yael a avut dreptate. Ca de obicei. Că s-a născut având dreptate. Totuși, Își zise Fima cu amărăciune, ar fi putut să fie o fetiță. O Giulietta Masina micuță cu spate delicat și păr deschis la culoare și moale. Ar fi putut să o numească Liza, În memoria mamei sale, sau În varianta ebraică, Elișeva. Deși mai mult ca sigur că Yael s-ar fi Împotrivit. O femeie rece și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un oraș și redevenise un vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]