7,054 matches
-
emoție, Ioan Petru Culianu a vorbit la timpul trecut (BBC, 4 decembrie 1987) despre Constantin Noica. Am luat (forma mea de omagiu) prima sa carte care mi-a venit sub mînă, ca să recitesc cîteva pagini. S-a nimerit să fie Despărțirea de Goethe: o „poveste” scrisă de un gînditor, care curge lent, asta pentru că sînt narate idei: „în orice mare despărțire este un dram de nebunie, spunea Goethe. De ce trebuie totuși să ne despărțim de el? Din două motive. Întîi, pentru că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de omagiu) prima sa carte care mi-a venit sub mînă, ca să recitesc cîteva pagini. S-a nimerit să fie Despărțirea de Goethe: o „poveste” scrisă de un gînditor, care curge lent, asta pentru că sînt narate idei: „în orice mare despărțire este un dram de nebunie, spunea Goethe. De ce trebuie totuși să ne despărțim de el? Din două motive. Întîi, pentru că a invocat și impus, cu extraordinara sa magie, mitul lui Faust, un erou care nu este al lumii noastre. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grozav de bine i-ar fi prins o țigară în timp ce-i comunicam impresiile, dar că s-a abținut să fumeze în biroul meu. Era sincer încîntat că nu am avut prea multe observații pe text. Frămîntîndu-și mîinile (pe care la despărțire le-am simțit transpirate), mi-a mărturisit că a scris Clopotul cu oarecare grabă, în urma unei convorbiri cu Dinu Săraru, care i-ar fi zis că-l joacă imediat, dacă-i dă o piesă despre 23 August! Cum să nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
on a adoré, adorer tout ce qu’on a brûlé”. Făcută din oportunism, o răsturnare similară constat și la noi. Văd și mă mir că unii care abia au prins tonul glasnost-ului încearcă să se erijeze în democrați. Ce despărțire subită de dogmatism, ce năpîrlire dezgustătoare! Cu lipsa noastră, specifică, de memorie, nu-i exclus ca ei să fie crezuți! *Nu doar o singură dată discursul prezidențial se aseamănă cu cel regal. „V-ați arătat astfel la înălțimea situației, iar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un dar, căruia nu ne putem sustrage nimeni. Noi Îi vom păstra În suflet imaginea ei ce ne-a rămas scumpă. Soția mea a fost cea mai dragă elevă a D-sale cu care a ținut o legătură strânsă până la despărțirea aceasta incredibil de nedreaptă. Cu cele mai alese sentimente, Maria și Paul Mănescu, str. Zizinului Nr. 33, Brașov, 2200. 2 Brașov, 19 iulie 1981 Stimate Domnule Dimitriu, Întârzierea răspunsului la scrisoarea ce am primit din partea Dv. se datorează dorinței mele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Maria Kalmicov 36 Brașov, 8 aprilie 1977 Mult stimate Domnule Dimitriu, M-a bucurat foarte mult primirea scrisorii Dvs. Aveam presimțirea că s-a Întâmplat ceva trist În familia Dvs. pentru care aveam și eu o strângere de inimă!128 Despărțirea de cineva scump, e foarte grea, dar ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care este Într-un suflet de bărbat ca al Dvs.! E greu să temperezi durerea sufletească, dar totuși, dacă facem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o poți avea atunci când ți-ai Împlinit datoria ca om, În această viață! și eu am această satisfacție! În restul vieții mele, port o tristeță mare, prin agravarea suferinței fizice, a soțului meu. După câte prevăd, e plecat pe drumul despărțirii, cu sfârșit apropiat (...). Este Încă plin de delicateță, de recunoștință față de mine și de norocul care l-a urmărit toată viața, În primejdiile prin care el a trecut neatins. A venit În țară, ca locotenent cazac cavalerist, de la Don la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
colonia unde ne aflăm, unde se discută numai taxele vamale ce apasă pe umerii noștri și ai familiilor noastre. Vrem să mai aduceți la cunoștința președintelui nostru că noi, români, am suferit și la ora actuală suferim. În primul rând, despărțirea de copii și de soții, și mai ales că stăm în colonie în condiții foarte grele, nespălați, fără cantină, lipsiți de orice mijloc de recreere, și pentru că suferim atât pentru a aduce faimă României prin munca noastră. De ce să nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se poate preciza cine a făcut intervenția chirurgicală. Trofin se adresase din nou congresului, cel de-al XIII-lea, după ce solicitase rezolvarea situației sale conferinței naționale, fără a primi satisfacție. O înmormântare fără prieteni, fără tovarăși, fără un cuvânt de despărțire. O înmormântare ciudată. Suspectă Cine a mai rămas din așa-zisa gardă veche? Gogu Rădulescu, care-și plătește cu temenele poziția înaltă pe care o are. Cine le-a luat locul? Susținătorii de acum 20 de ani ai lui Ceaușescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Să nu spui da. Să nu spui niciodată da. Da este primejdios. Să nu spui da”, șoptea Poetul, În pauza discursului său interminabil și irezistibil, Întinzându-și printre sticlele fraterne chipul Încă frumos și frenetic spre prada efemeră. În ziua despărțirii de Nichita Stănescu, marele public era preocupat de altă moarte, survenită În același timp, cea a actorului Amza Pellea, incomparabil mai popular, dar dispariția Sburătorului cu blonde plete care ne marcase tuturor tinerețea nu a scăpat totuși de omagierea festivă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
descrie memorabil ciclul despărțire-revenire-despărțire, procesul traumatic, adică, al pierderii și al regăsirii, fie și parțiale, de sine. Efectele deloc Întârziate, dar remanente ale dezrădăcinării se confruntă decisiv, dar și terapeutic, la revenirea temporară În vechea Patrie, cu realitatea imposibilei Întoarceri. Despărțirea reiterată Închide cu adevărat abia acum cercul, anume În clipa reajungerii din nou În Israel, domiciliu asumat de data asta În deplină cunoștință și conștiință. „Fusesem un străin care bântuise bolnav prin lume, bolnav Încă, deși starea de epuizare și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frișca vorbelor spuse din inimă, nu mă Îndoiesc, deși atât de ceremonioase. Momentele acide nu au lipsit, până la urmă, dar adunarea mi s-a părut, În totalitate, plicticoasă și bătrână, cu ceva vetust și erodat În miezul ei. Cuvintele de despărțire ale lui Adrian Marino, prezent și el În acea văratecă după-amiază de aprilie În mica sală a revederii, Întăreau această bizară stânjenire: „Dintre toți cei prezenți, doar noi, dumneata și cu mine, nu eram foști membri de partid”. Deși nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Zaciu numește, codificat sau pudibond, „anumite simpatii politice Într-un anumit moment”. Ca să clarifice eventuale confuzii, profesorul afirmă că „mișcarea” cu care Eliade a simpatizat „la origini” ar fi evoluat ulterior „Într-un sens negativ”, ceea ce ar fi dus la despărțirea dintre simpatizant și simpatizată. În sfârșit, se răspunde și obiecției care privea lacuna de memorie și de remușcare a marelui cărturar. „I se reproșează de ce nu și-a făcut, măcar la sfârșitul vieții, mea culpa. Nu considera probabil că cineva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ultima Întâlniretc "Ultima Întâlnire" În timpul cvasiinvizibilei mele vizite la București, În 1997, am evitat nu doar aparițiile publice, ci și contactele cu unii dintre foștii prieteni. Se Întâmplaseră multe cu mine și cu ei În cei peste 10 ani de la despărțire și nu toate schimbările prin care trecuserăm promiteau un dialog deschis. În plus, o abundență de calomnii, rumori și suspiciuni schimonosiseră, Între timp, numele meu În presa postcomunistă românească. A le dovedi stupiditatea și reaua-credință cerea o prea mare energie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
plecării care putea fi blocată În orice clipă. Era și o altă incertitudine, ca rezultat al plecării. Nu puteam sau nu Îndrăzneam să-i dăm un nume. Lungi tăceri cenușii, Întrerupte, la mari intervaluri, de ciocnitul paharelor. Probabil așa erau despărțirile În vremea războiului. Acum nu era război decât Între Iran și Irak sau În Nicaragua, sau În cine știe ce alte depărtări, Înscrise doar pe hartă, nu și În memorie. Ne promiteam o revedere fericită, Într-o dispoziție mai bună pentru toți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exaltarea, care Îl solicitau În aceeași măsură. Întârziat În toate, fracturat În toate, era bucuros totuși că se afla, fie și ca un biet vagabond sărac, fie și doar pentru o după-masă de prim contact și o altă dimineață a despărțirii, Într-un loc faimos până la a părea fictiv. Nimbul Întâmplării se revendica de la un personaj literar confratern, ieșit demult din ficțiune pentru a se confirma, din nou și din nou, În proximitatea diurnă și nocturnă a biografiei lectorului, ca interlocutor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amintindu-i episoade și Întrebări nerezolvate din propria biografie. Micul dejun pe care l-am luat Împreună s-a limitat la fraze mai curând convenționale, așa că nu am făcut uz de numărul de telefon pe care mi-l dăduse la despărțire. Apropierea s-a produs lent, abia În anii următori, datorită, presupun, unor prieteni comuni. Aveam să ne cunoaștem mai bine În primele două veri consecutive când ne-a invitat, pe Cella și pe mine, la reședința sa estivală din Vermont
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
senină distanțare de mediu și Își găsise, În sfârșit, la bătrânețe, o parteneră tânără și ideală. Un soi de călugăriță evreică, inteligentă, cultivată, total devotată soțului. „Viitoarea mea nevastă va fi o evreică din China Town”, i-am spus, la despărțire, privind spre Janis, spre fața ei de japonez semit. * Gentilețea sa devine seducătoare după ce te acceptă. Am regăsit-o În toate gesturile mici ale șederii În Vermont: pregătindu-ne, dimineața, Roasted French Coffee, arătându-mi biblioteca, lacul din jur, florile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și productivă a tinereții sale. Răspunsese entuziast scrisorii de invitație, comunicându-i, În ianuarie 2000, lui Leon Botstein: „Voi face orice vrea Norman. Am devenit prieteni apropiați”. Într-adevăr, așa ne numise pe mine și pe Cella În 1998, la despărțire: „our new friends”. Urmase În același an telefonul de la Fundația Culturală Iudaică prin care eram solicitat, la cererea sa, să-l prezint audienței cu ocazia decernării Premiului pentru Literatură. În anul următor, insistase să fiu eu cel care să-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am trecut pe acolo și că știu ce se Întâmplă. „Prietenia trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate În voia perspicacității noastre de a le corela și citi. În una dintre serile petrecute Împreună, Îmi dezvăluise, cu un soi de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aceste locuri se retrăgeau ei cu armatele lor, în caz de înfrângere, în luptele cu turcii. Aici își refăceau forțele, pentru a porni din nou la luptă. De aceea Carpații nu au fost niciodată, în decursul istoriei, o graniță de despărțire între românii din sudul Transilvaniei și cei din nordul Țării Românești sau între cei din Estul Transilvaniei și cei din Moldova. Dimpotrivă s-au petrecut dese migrări, dintr o parte în alta, când surveneau condiții grele de viață, datorită unor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
descrierii lui Smultea și a Doamnei Cernea. Nicolae Petrașcu ia masa cu Cernea la restaurantul gării, unde petrece cu acest minunat român câteva ore, de schimburi de păreri până la formarea garniturii spre Marienburg, prima stație din Iugoslavia, la granița germană. Despărțirea de Cernea din gara Graz ca și aceea de Smultea, la Viena, îi lasă lui Nicolae Petrașcu în suflet un regret dar și o încredere în destinul misiunii ce și-o asumase, alături de atâția camarazi de nădejde. Simțea cum întreg
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cărămidă, terminând cu turnarea peste el a unei plăci uriașe de beton și fier. În așa fel aranjat totul ca slugile stăpânilor de azi să nu se lase mai jos decât ale acelora de acum doua mii de ani. După despărțirea noastră de persoana fizică a ziditorului sufletului legionar, o tristețe fără de sfârșit ne-a cuprins inimile noastre, ale acelora cari l-am cunoscut și i-am auzit cuvântul. O vom purta atât cât vom trăi pe acest pământ și o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
același liceu din Făgăraș, membri în același cuib al lui Andrei Ionescu, la intrarea în Legiune, unde au învățat împreună sacrificiul pentru mișcare și pentru neam. Toate aceste amintiri, din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, îi făceau, ca o despărțire de lungă durată, cum se părea că va fi aceasta, să o simtă fiecare ca o ruptură sufletească, aproape asemeni unei amputări fizice. Gândul fiecăruia se întorcea de la cele petrecute împreună la ceea ce fiecare trebuia să facă în următorul timp
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că va fi aceasta, să o simtă fiecare ca o ruptură sufletească, aproape asemeni unei amputări fizice. Gândul fiecăruia se întorcea de la cele petrecute împreună la ceea ce fiecare trebuia să facă în următorul timp pentru Legiune. De la acest moment al despărțirii începe derularea a două filme diferite: al Comandantului și al lui Nicolae Petrașcu. Comandantul călătorește cu acte false, ajunge la Roma, prin Mario Appelius își anunță sosirea la Mussolini, acesta fiind plecat nu l poate primi imediat. Trec câteva zile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]