6,426 matches
-
se facă procesverbal, care va să zică, contribuind la îmbogățirea fără precedent a ce mai este de îmbogățit, că loc e destul. Și luați loc la Circa Număru Nu Se Informează pentru a asista mutual și pe gratis la convorbirea strict secretă dintre dom`șăf Zamă a lu’ Lungu și sergent major cu perspective, Mossorel. .Sssst... Uite ce scrie cu cerneală pe hârtie: Aho, aho și iar ahău, Noi o ducem foarte... Bine! Bine, pe naiba...Rău!, domnule Mozorel, rău, că ăștia sau altfel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
hai să cercetăm ce avem de cercetat...Ai înțeles? Am înțeles că doamna dumneavoastră e la turci, și dacă tot sunteți singurel...V-aduc anonima? Aduci pe măsa. Dumneata nu înțelegi că trebuie să aflăm autorul plugușorului? Păi, e simplu, dom`șef. Autorul e poporul, că el, cum și scrie în versuri, o s-o ducă tot mai... Ahău! FIRU’N PATRU Nu vă supărați...a trecut o oră de când aștept să intru la dumneavoastră. Se poate acum ? Acum nu, că mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sau la deputați ? La întreținere. Iar chestia asta care pe alții îi copleșește, îi întristează, pe mine mă bucură.îmi dă elan și bună dispoziție.Cum mă vede câte un colocatar îmi face șmecherește cu ochiul și-mi spune: Bravo, dom’le, te ții bine. Ai ajuns deja la cin’ șpe milioane. Și când știi că posezi cin’șpe milioane parcă și viitorul e ceva mai clar. Întorcându-ne către nehotărâți, către cei care n-au ajuns în fața urnelor din pudicitate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu! Nu consumăm pixul, că nu e cazul. Plătești cheș ? Nu. În natură... Doneeeeez... O casă de vacanță ! Nu. Vă doooonez... O fermă rustică! O, nu ? O...?! Nici. Nu ! Pur și simplu vreau să vă donez...nevasta! Nev...Du-te, dom’le... Da, nevasta! Un metru șai’jdoi cu șaptejdouă de kile. Stie sa facă omletă, ochiuri, ouă fierte, scrob, omletă...De toate știe, domnule. E o intelectuală dedată la ...ouă! Domnule ! Dumneata îți bați joc de mine?! Cred c-ai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ha Hop și-așa, nu te lăsa! Gata. Mi-s obositu. Saluti con tutti frutti. Și discuția noastră? O reprogramăm pentru anul 4363 și cinci luni. Da’ n data de 13 ca să fie simplu ca memorizare și tot aici, la dom doctor pe hool...La revedere, domnule. Matusalem al XIV-lea. Cu cine am avut onoarea ? El Aur B Bonaparte. O PRĂJINĂ DE CER Domnule, dumneata ești al 67-lea pe ziua de astăzi. Dacă ai avea sentiment creștin și civic
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ocupăm de confesiunile erotice. Economiile importante pe care le realizați, după cum reiese din aliniatul doi al paragrafului prim, ar fi bine să le investiți și reinvestiți într-o bancă, într-o afacere sau într-un fond, fiindcă, așa cum spunea și dom ministru, “dacă nu înmugurim leul acum, în mustul zăpezii, cu mici profituri, nu vom avea venituri, și dacă Nu vin Nu tutun Nu micul dejun, vom ajunge exact acolo unde e locul nostru, în U.E.” Și trage domnule fermoalu’ la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
văz și pe asta, pardon, pe ăsta, că-i un cetățean total necunoscut deși are pijama similară cu-a mea. Ce-i cu dumneata, nenică, pe balconul nostru ?! Primul Ministru nu ești, Al Doilea nu, președintele Turkestanului nu...Atunci? Știți, dom’Pațache...io-s...Anul Nou! 17.. Ne aflăm cu întreaga echipă tehnică în apartamentul european al familiei Ionescu. 1 2 3. Probă de microfon.. Bun găsit.Bine ați venit. Facem un sondaj. Ce post de radio ascultați? Noi ascultăm numai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
el m-o bătut rău cu prăjina bună de bătut nuci. Mda. Atât a putut să facă după mintea lui. Eu zic să-i mai dai o șansă. Dar n-o să mă mai bată rău ? Nu... S-o zică dânsul, dom’judecător! Să giure! Bine...Domnu’... Da. Promiți să n-o mai bați rău pe reclamanta aici de față ? Da. N-o s-o mai bat rău. Bravo. De-amu am s-o bat numai ghine, da ghine de tot! 27. Comunicat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Pare imposibil să mai fie În viață. Locuitorii capitalei aplaudă din toată inima. Fac semne de prețuire minerilor, care se suie Înapoi În camion. Un cetățean le Întinde două franzele. Mulțimea exultă. „Bravo, bine i-au făcut! Să-i omoare, dom’le! Să-i omoare! Să-i omoare! Să-i bată pînă s-or pișa pe ei, să-i calce În picioare. Jos legionarii! Cinste lor, cinste lor, minerilor!” România, 14 iunie 1990. Tăiat la: Președintele țării Își face cruci largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi plăcutul automatism de-a trăi fără scop și neliniștitoare pentru cineva privind acest bîlci de-afară, din ploaie, cel mai exact fiind surprinsă magica trăsătură care ne dă sens, lipsa de sens, absența ridicol inocentă a tragicului, naționalul lasă, dom’le, că n-o fi foc, chiar atunci cînd e, vezi scena cu incendierea caselor. Acum, nu că m-aș topi de dragul țiganilor, Însă linșajul presupușilor asasini ai unui român, Înjunghierea lor nefilmată, mi-a amintit de scena cu meșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
metaforică Într-un univers complet lipsit de metaforă. Iar senatorul, dac-ar fi pînă la capăt consecvent cu sine Însuși, nu s-ar mai holba la pădure Înfiorat În finalul filmului, ci ar spune ceva clasic, să zicem ie-te, dom’le, tîmpitu’, face vapoare la munte. Și-ar pleca-n trombă de jeep, de rîs tirolez. Însă e doar o părere fără importanță, ceea ce are cu adevărat greutate fiind faptul că dacă regizorul și-a propus să surprindă fotogramele României
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
normal ca orice film autohton să nu se audă, de pildă În Iacob nu am priceput nici măcar un sfert din dialoguri. Pap lipește marginea perforată a benzilor cu propriul nume și pe urmă nu-l mai poate dezlipi. Dați-i, dom’le, o slujbă mai puțin solicitantă, de paracliser. În fine, puțin mai tîrziu după subom Îl văd pe Adrian Păunescu. Renunțase la crucile de lemn de pe birou, avea acum multe cărți groase, de teoria gravitației. Știm cu toții că le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-am Întors și am stabilit cursul, văzÎnd Havana de la pupa și apoi lăsÎnd-o În urmă, apropiindu-mă de munți. După o vreme am lăsat În urmă și Morro, apoi hotelul Național și În cele din urmă vedeam doar domul Capitolului. Curentul nu era prea puternic, În comparație cu ziua trecută, cînd ieșisem la pescuit, și bătea doar o briză ușoară. Am văzut vreo două bărci Îndreptîndu-se spre Havana și, cum veneau dinspre vest, mi-am dat seama că vîntul e slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spre Buracanao și, pe Întuneric, o să văd luminile din Baracóa. Ei, am oprit deci motorul și m-am dus În față s-arunc o privire-n jur. N-aveai ce să vezi În afară de cele două bărci și, mult În spate, domul Capitolului, Înălțîndu-se alb deasupra orizontului. Niște alge pluteau purtate de curent și mai erau cîteva păsĂri, nu multe, care-și căutau de mîncare. Am stat o vreme acolo sus, pe copertină, și m-am uitat În jur, da’ n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent, spuse micuțul, nu eu l-am omorît pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai omorît pe italianu’ Ăla? — A fost o greșeală, dom’ sergent, spuse micuțul. O eroare foarte gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai omorît pe italianu’ Ăla? — A fost o greșeală, dom’ sergent, spuse micuțul. O eroare foarte gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi, spuse sergentul. SÎnt niște drogați, Îi spuse apoi lui tata. Parcă-s apucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi, spuse sergentul. SÎnt niște drogați, Îi spuse apoi lui tata. Parcă-s apucați de streche. — Ce streche? ridică tonul micuțul. Nu m-apucă nici o streche, dom’ sergent. — Provine dintr-o veche familie de conți englezi, spuse celălalt prizonier. Întreabă-l și pe domnu’ senator, de față - și dădu din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști, spuse primul prizonier. E de aceeași vîrstă cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
față - și dădu din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști, spuse primul prizonier. E de aceeași vîrstă cu George Washington - Îi e imposibil să mintă. — Vorbește, băiete, spuse prizonierul mai Înalt holbîndu-se la mine. — Termină, spuse paznicul. — Așa, dom’ sergent, interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
holbîndu-se la mine. — Termină, spuse paznicul. — Așa, dom’ sergent, interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu dracului. Micuțul Îmi făcu cu ochiul. — Cred că mai bine ne-ntoarcem În vagon, spuse tata. Pe curînd, le spuse apoi detectivilor. — Sigur. Ne vedem la prînz. Celălalt detectiv dădu din cap doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care o ținea În mîna stîngă, așa că-l trăgea de mînĂ pe prizonier. Își țineau pe masă mîinile prinse cu cătușe. MĂ uitam la micuț cum mănÎncă și, fărĂ să pară c-o face special, Îl Încurca foarte tare pe dom’ sergent. Se tot smucea, parcă fărĂ să-și dea seama, și-și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la micuț cum mănÎncă și, fărĂ să pară c-o face special, Îl Încurca foarte tare pe dom’ sergent. Se tot smucea, parcă fărĂ să-și dea seama, și-și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]