6,588 matches
-
știe că a navigat în această nouă funcție pentru restul verii anului 1672. Faptul că nu a mai primit nici o comandă în flota din 1673 s-a datorat mai probabil tendinței naturale de a înlocui în particular ofițerii mai atașați Ducelui de York și înlocuirea acestora cu cei aceptați de Rupert, noul Comandant-Șef. În cazul lui Du Quesne, este greu de crezut că un ofițer cu o asemenea experiență, atât înainte cât și după anul 1672, a eșuat în mod
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
punct de vedere tactic, Bătălia de la Solebay a oferit un avantaj major lui De Ruyter. A reușit să surprindă flota aliată în dezordine și să exploateze această situație, împiedicându-i pe anglo-francezi să lupte în linie de bătaie, conform intențiilor Ducelui de York, să-și exploateze superioritatea numerică, de foc și de calibru; din contră, aliații au fost nevoiți să lupte de la mică distanță împotriva unor grupuri de nave pe care neerlandezii au reușit să le concentreze temporar asupra navelor mai
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
al Sfântului Imperiu Roman (1355-78), în același an instituției i-au fost recunoscute, de către papa Bonifaciu al IX-lea aceleași drepturi ca și pentru Universitatea din Bologna și cea din Paris. Acest "Studium generale" a fost extins și renovat de către ducele de Milano, (1385-1402), devenind singura universitate din Ducatul Milanului până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Prin diploma imperială din 1485, "Studium generale" din Pavia a primit oficial titlul de universitate. În secolele următoare, trecând prin perioade de prosperitate dar și
Universitatea din Pavia () [Corola-website/Science/337030_a_338359]
-
el a fost plătit fără a furniza serviciul activ. Ca urmare, la 12 ianuarie 1818 Drais a fost acordat un grand-ducal privilegiu (Großherzogliches Privileg) pentru a proteja invențiile sale timp de 10 ani, în Baden de către cei mai tineri Marele Duce Karl. Marele Duce Karl numit, de asemenea, Drais profesor de Mecanică. Acesta a fost doar un titlu onorific, nu are legătură cu nici o universitate sau o altă instituție. Drais să retras din serviciul public și a primit o pensie pentru
Karl Drais () [Corola-website/Science/337527_a_338856]
-
depășit atunci când s-a produs alegerea ca rege al Franței a lui Hugo Capet. Când a fost înștiințat de intenția lui Hugo de a-l ataca, Albert l-a trimis pe Dudo de Saint-Quentin în Normandia pentru a afla dacă ducele Richard I își poate folosi influența pentru a-l convinge să mențină pacea, lucru care se pare că a fost întreprins de către duce. În ceea ce îl privește pe Hugo Capet, acesta avea suspiciuni față de Albert, apreciind că acesta urma să
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
a-l ataca, Albert l-a trimis pe Dudo de Saint-Quentin în Normandia pentru a afla dacă ducele Richard I își poate folosi influența pentru a-l convinge să mențină pacea, lucru care se pare că a fost întreprins de către duce. În ceea ce îl privește pe Hugo Capet, acesta avea suspiciuni față de Albert, apreciind că acesta urma să se răscoale împotriva sa. Albert, conte de Vermandois, a murit în jur de 8 septembrie 987 și a fost succedat de către fiul său
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
Vermandois, a murit în jur de 8 septembrie 987 și a fost succedat de către fiul său, Herbert al III-lea în poziția de conte de Vermandois. În 954, Adalbert s-a căsătorit cu Gerberga de Lorena (d. 978), fiică a ducelui Gilbert de Lorena cu soția sa, Gerberga de Saxonia. Atunci când s-au căsătorit, Albert și Gerberga se înscriau în cele șapte grade de consanguinitate decretate de dreptul canonic al vremii. Ei erau veri de gradul al treilea. Niciuna dintre surse
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
maghiară. Ansamblul este dominat de o coloană impunătoare de 45 m înălțime, ce are în vârf pe Arhanghelul Gabriel. În piață se află și monumentul memorial al celor căzuți în războiul de eliberare din 1848-1849 și o statuie ecvestră al ducelui Árpád înconjurat de alți șase șefi ai triburilor finoungrice. În stânga sa (din spate către față) sunt reprezentați Tétény, Ond și Kond și apoi la dreapta (din spate în față) Tas, Huba și Előd. În 1932, piața a fost denumită "Hősök
Piața Eroilor din Budapesta () [Corola-website/Science/328426_a_329755]
-
maghiară. Ansamblul este dominat de o coloană impunătoare de 45 m înălțime, ce are în vârf pe Arhanghelul Gabriel. În piață se află și monumentul memorial al celor căzuți în războiul de eliberare din 1848-1849 și o statuie ecvestră al ducelui Árpád înconjurat de alți șase șefi ai triburilor finoungrice. În stânga sa (din spate către față) sunt reprezentați Tétény, Ond și Kond și apoi la dreapta (din spate în față) Tas, Huba și Előd. În 1932, piața a fost denumită "Hősök
Monumentul Mileniului din Budapesta () [Corola-website/Science/328425_a_329754]
-
Burgundia pentru a succeda fratelui său, primind cu această ocazie și numele de Henric. Cu toate acestea, Otto-Henric a deținut pentru sine doar trei comitate, vasalii săi având în posesie celelalte șase, ceea ce a compromis mizeul teritoriului stăpânit cândva de către ducele Richard "Justițiarul", decedat în 921. În 972, Otto-Henric s-a căsătorit cu Gerberga de Mâcon, văduva regelui Adalbert de Italia, markgraf de Ivrea care se refugiase la Autun. Prin Gerberga, Otto-Henric a avut un fiu vitreg, Otto Guillaume. Itti-Henric s-
Otto-Henric de Burgundia () [Corola-website/Science/328438_a_329767]
-
a căsătorit cu Gerberga de Mâcon, văduva regelui Adalbert de Italia, markgraf de Ivrea care se refugiase la Autun. Prin Gerberga, Otto-Henric a avut un fiu vitreg, Otto Guillaume. Itti-Henric s-a căsătorit pentru a doua oară cu Gersenda, fiica ducelui Guillaume al II-lea de Gasconia. Otto-Henric a murit fără a avea fii din partea de la primele sale două soții, drept pentru care a fost succedat de fiul vitreg, Otto-Guillaume. În războiul de succesiune care a urmat între aderenții lui Otto-Guillaume
Otto-Henric de Burgundia () [Corola-website/Science/328438_a_329767]
-
(sau Adeliza) (n. cca. 1030 - d. înainte de 1090) a fost sora lui William Cuceritorul și contesă de Aumale cu drepturi depline. Adelaida a fost fiica ducelui Robert I "Magnificul" de Normandia, fiind născută în jurul anului 1030 Elisabeth Van Houts, în articolul său intitulat "Les femmes dans l’histoire du duché de Normandie" menționează pe contesa Adelaida ca fiind una dintre femeile normande de prestigiu care ar
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
dintre femeile normande de prestigiu care ar fi exercitat o puternică influență asupra copiilor săi. Prima căsătorie a Adelaidei a fost cu contele Enguerrand al II-lea de Ponthieu, astfel atrăgând un puternic aliat în Normandia superioară de partea lui ducelui William al II-lea. Însă, cu ocazia conciliului ținut la Reims în 1049, în care căsătoria lui William cu Matilda de Flandra a fost interzisă în baza consanguinității, s-a constatat că același lucru viza și pe contele Eustațiu al
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
contelui Guillaume al III-lea de Nevers cu Ida de Sponheim și frate mai mare al celui care i-a sucedat în comitat, Guy. Bunicii lor pe linie paternă erau Guillaume al II-lea și Adelaida, iar pe linie maternă ducele Engelbert de Carinthia și Uta de Passau. Un frate mai tânăr era Renaud de Nevers, care s-a raliat participanților la Cruciada a treia și care a murit la asediul Acrei, la 5 august 1191. Sora lor Adelaida s-a
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
murit înaintea ei și se pare că nu a avut urmași. După Matilda a II-lea, comitatul de Boulogne a trecut în mâinile verișoarei sale, Adelaida de Brabant, fiică a unei Matilda, mătușă a Matildei de Boulogne și soție a ducelui Henric I de Brabant). Soțul Adelaidei fusese contele Guillaume al X-lea de Auvergne. Fiul lor, Robert al V-lea de Auvergne a succedat la rândul său mamei sale în Boulogne și, pe când ea se mai afla în viață, a
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
sau Iolanda a II-a de Nevers, (n. decembrie 1247 - d. 2 iunie 1280) a fost contesă de Nevers. Iolanda era fiică a ducelui Odo de Burgundia cu contesa Matilda de Nevers. La moartea mamei sale din 1262, Iolanda a devenit contesă titulară de Nevers, care titlu presupunea și stăpânirea asupra comitatelor de Tonnerre și Auxerre. Cu toate acestea, în 1273 mediatorii din Parlamentul
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
n. cca. 1047 - d. 1081, Roma) a fost conte de Amiens, de Vexin și de Valois între 1074 și 1077. Simon era fiul contelui Raoul al III-lea de Vexin cu Adela de Bar. El a fost crescut la curtea ducelui Guillaume I de Normandia și a moștenit consistentele domenii ale tatălui său în 1074. Acestea se întindeau între domeniul regal al lui Filip I al Franței și stăpânirile ducelui de Normandia, devenit între timp rege al Angliei, poziție care l-
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
Vexin cu Adela de Bar. El a fost crescut la curtea ducelui Guillaume I de Normandia și a moștenit consistentele domenii ale tatălui său în 1074. Acestea se întindeau între domeniul regal al lui Filip I al Franței și stăpânirile ducelui de Normandia, devenit între timp rege al Angliei, poziție care l-a făcut pe Simon un personaj important. Se spune că în acea perioadă Guillaume de Normandia i-ar fi propus o căsătorie a lui Simon cu fiica sa, Adela
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
(n. 1207 - d. 1 februarie 1248, Leuven) a fost duce de Brabant și de Lothier din 1235. Henric era fiul ducelui Henric I de Brabant cu soția acestuia, Matilda de Brabant (Matilda de Flandra). El a succedat tatălui său la moartea acestuia din 1235. Henric al II-lea a acordat sprijin fiului sorei sale, Matilda, Willem al II-lea de Olanda
Henric al II-lea de Brabant () [Corola-website/Science/328459_a_329788]
-
al II-lea de Hohenstaufen, i-a oferit lui Robert coroana imperială în opoziție cu Frederic, însă contele francez a refuzat să emită pretenții asupra acestui titlu. În 14 iunie 1237 Robert s-a căsătorit cu Matilda de Brabant, fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant și a Mariei de Hohenstaufen. Din această căsătorie s-au născut doi copii: Robert a murit pe când se afla la comanda unui atac îndrăzneț la Al Mansurah, în cadrul Cruciadei a șaptea. El și cavalerii
Robert I de Artois () [Corola-website/Science/328469_a_329798]
-
având sprijinul celor nemulțumiți din rândul populației din regiune. Guy de Dampierre l-a înfrânt pe fiul lui Ioan, Guillaume, într-o bătălia desfășurată pe insula Duiveland, iar episcopul Guy de Utrecht a fost luat prizonier. Guy de Namur și ducele Ioan al II-lea de Brabant au cucerit cea mai mare parte a teritoriului episcopatului de Utrecht, al Olandei și Zeelandei. Guy de Namur a fost în cele din urmă înfrânt în 1304 de către flota din Olanda și Franța, în
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
I de către împăratul Germaniei. Limitat inițial de către râurile Demer, Dijle and Velp, care coincide mai mult sau mai puțin cu regiunea numită astăzi Hageland, comitatul de Leuven s-a extins rapid în dimensiune și putere. După căsătoria cu Gerberga, fiica ducelui Carol de Lotharingia, Lambert I a încorporat și comitatul de Bruxelles; în 1013, Lambert I a anexat ducatul de Bruningrode, localizat în jur de Tongeren. Conții de Leuven au dobândit o mare influență în Sfântul Imperiu Roman și au achiziționat
Lista conților de Leuven () [Corola-website/Science/328489_a_329818]
-
fost ucis în 939, Reginar a fost nevoit să presteze fidelitate față de regele Otto I cel Mare al Germaniei. În continuare, el s-a aliat cu regele Ludovic al IV-lea al Franței, însă Otto I l-a trimis pe ducele Herman I de Suabia pentru a înăbuși rebeliunea în 944. Otto l-a numit pe Conrad cel Roșu ca duce de Lotharingia, care a căutat să diminueze puterea lui Reginar. Cu toate acestea, atunci când Conrad s-a răsculat la rândul
Reginar al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328493_a_329822]
-
și deținut vreme de câțiva ani de zile. Godefroi este eliberat în 987 de către Hugo Capet, față de care familia lui Godefroi era aliată: Adalberon, fratele lui Godefroi, îl încoronase pe Hugo ca rege al Franței, iar Godefroi era adversar al ducelui Carol de Lotharingia, rivalul carolingian al lu Hugo. În 989, el a fost făcut prizonier pentru a treia oară, de această dată de către Herbert al III-lea de Vermandois. A fost eliberat înainte de 995, an în care ca fiind prezent
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
înainte de 995, an în care ca fiind prezent la un sinod la Mousson. În 998, el a pierdut porțiunea din Hainaut (comitatul de Mons) în favoarea lui to Reginar al IV-lea. În 963, Godefroi s-a căsătorit cu Matilda, fiica ducelui Herman de Saxonia, din familia Billungilor, lăsată văduvă de contele Balduin al III-lea de Flandra. Cei doi au avut ca urmași pe:
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]