6,495 matches
-
o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun (1400-1432), printre care și "„a 29-a biserică, la Calafendești, cu popă”". Recensământul lui
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
cu privire la existența unei biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun (1400-1432), printre care și "„a 29-a biserică, la Calafendești, cu popă”". Recensământul lui Rumeanțev (1772-1773) și apoi recensământul guvernatorului militar Spleny (1775) au înregistrat prezența a trei popi în satul Calafindești din
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit Mănăstirii Bistrița un număr de 50 de biserici din „Ținutul Sucevei”, care erau construite de către obști sau de către conducători obștești. Printre cele 50 de biserici se afla și ""biserica de la Ilișești"". După înființarea Episcopiei Rădăuților, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) i-a întărit acesteia, printr-un document din 15 martie 1490, 50 de biserici cu preoți dintre care 44 biserici din Ținutul Sucevei și 6 din Ținutul Cernăuțiului, printre care și ""biserica din Iliasinți
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
devenit rege a fost micșorarea orașului Copenhaga, care stătea ferm pentru fugarul Cristian al II-lea. După moartea tatălui său în 1533, Cristian a fost proclamat rege la o adunare din Rye, în 1534. Consiliul de Stat danez, dominat de episcopii catolici și de nobili, au refuzat să-l accepte pe ducele Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe Cristian al II-lea la tronul danez. În opoziție cu regele
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
zișilor unguri negri și domeniile stăpânite până atunci de căpetenii locale (de exemplu "Gyula" (Ardealul) și Ahtum sau Ohtum (Banatul)). Ștefan a introdus împărțirea administrativ teritorială în comitate și a înființat o organizare ecleziastică cu două arhiepiscopii și mai multe episcopii. După moartea fiului său, Emeric (2 septembrie 1031), regele Ștefan I l-a numit urmaș pe fiul surorii sale, venețianul Peter Orseolo, ceea ce a dus la o conspirație a vărului său, Vazul, care trăia cu domiciliu forțat la Nitra (în
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Nicolae (Nicoale) Popoviciu (n. 29 ianuarie 1903, Biertan, comitatul Târnava Mare - d. 20 octombrie 1960, Mănăstirea Cheia), doctor în teologie, a fost profesor universitar, scriitor și episcop ortodox al Episcopiei de Oradea din 1936 până în 1950. urmează clasele primare la Biertan, la Școala săsească de aici, în limba germană. Învață apoi la Liceul din Dumbrăveni, Școala Normală din Sibiu și Liceul ”Andrei Șaguna” din Sibiu, între anii 1923-1927. În anul
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
Internațional al ”Alianței pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică”, desfășurat la Faris Bad-Larvik (Norvegia). Aici episcopul orădean a susținut o comunicare despre minoritățile din România. Între 1 aprilie 1940 și 25 martie 1941, episcopul Nicolae Popoviciu devine și locțiitor al scaunului Episcopiei de Timișoara, atunci reînființată. În această calitate a organizat-o și înzestrat-o chiar din fonduri personale. Printre altele, lui i se datorează reședința episcopală și o clădire pentru Consiliul Eparhial, în centrul orașului Timișoara. Ocuparea Ardealului de Nord de către
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
activă din Maramureș până în Banat, ar fi putut fi alimentată extrem de mult de un gest violent față de un asemenea om. Ca urmare, persecuția se declanșează prin nenumărate controale gestionare și administrative realizate de organului statului, având ca scop blocarea activităților episcopiei și mai ales a lui Nicolae Popoviciu. Autoritățile impuseseră, de altfel, un om al lor, colaboraționistul Andrei Coman, fost greco-catolic și formal trecut la ortodocși, omul serviciilor secrete, drept vicar al arhiereului de la Oradea. Prin intermediul acestuia pe de-o parte
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
supraveghere, tentative de otrăvire și numeroase alte suferințe, episcopul Nicolae Popovici trece la cele veșnice în 20 octombrie 1960, la mânăstirea în care era închis sub supraveghere, fiind înmormântat în localitatea sa natală, Biertan. Episcopul Nicolae Popoviciu face parte dintre episcopii ortodocși postbelici propuși pentru canonizare, fiind socotit ierarh martir de mulți clerici și credincioși.
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
-lea. Se află pe noua listă a monumentelor istorice înregistrată sub codul: . Biserica, construită în secolul XIX, a fost adusă în Sfântu Gheorghe în anul 1950, din satul Mureșeni de către cântărețul bisericesc Belean Petru. În anul 1979, cu ajutorul acordat de Episcopia de Alba-Iulia, aflată sub cârmuirea P.S. Emilian, biserica a fost renovată. În anul 1980, cu contribuția credincioșilor din Sfântu Gheorghe, cu străduința venerabilului cântăreț bisericesc Belean Petru, împreună cu fiul său Belean Ilie, s-a pictat interiorul bisericii de către pictorul Macroi
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
novatoare ale Curții de la Viena. Este perioada când, pentru prima dată, patentele imperiale apar tipărite și în limba română, când religia ortodoxă este, în sfârșit, recunoscută prin cele două edicte de concivilitate (1759, 1781), din 1761 existând chiar și o episcopie, când se ridică biserici și se înființează școli românești, nu numai greco-catolice, ci și unele neunite. Pentru exercitarea cultului și pentru desfășurarea procesului de învățământ românii aveau nevoie de cărți. În deceniile anterioare, ele fuseseră procurate, pe căi mai mult
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
ortodox, preotul Nicolae Maniu a pus cheia pe pragul bisericii și a spus: "„Biserica nu este a mea, ci a lui Dumnezeu. Cine are nevoie de ea s-o ia de acolo”". Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidența preoților noștri
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
de 6-8 familii. În anul 1946, biserica romano-catolică din Hârlău a devenit filială a Parohiei romano-catolice din Cotnari (localitate aflată la 10 km distanță). Liturghiile erau celebrate prin rotație de un preot care vine de la Cotnari. Conform datelor furnizate de Episcopia Romano-Catolică de Iași, în anul 1950 a fost construită o nouă biserică. În perioada comunistă, s-au stabilit în oraș și alte familii de religie catolică, astfel încât comunitatea locală a crescut ușor: 18 familii cu 50 credincioși (1979) și 25
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
construcție au fost începute în primăvara anului 1982, fiind finalizate doi ani mai târziu. Slujba de sfințire a capelei a fost celebrată la 7 august 1984 de către Mons. Petru Gherghel, "ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolicis" al Episcopiei Romano-Catolice de Iași și viitor episcop de Iași. Cu acest prilej, biserica a primit hramul Sfântului Maximilian Maria Kolbe (1894-1941), preot polonez ucis în lagărul de concentrare de la Auschwitz și proclamat fericit în 1971 și apoi sfânt în 1982. După
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
comunitatea catolică din Bulai-Moara a primit vizita episcopului Petru Gherghel, care a celebrat liturghia solemnă de hram. Alături de episcop au concelebrat pr. Iosif Păuleț (decan de Bucovina), pr. Marius Stanislav Bucevski (vicedecan de Bucovina), pr. Isidor Mocanu (poenitentiarius magnus al Episcopiei de Iași), pr. Iulian Ceobanu (parohul comunității din Moara) și mulți alți preoți. Episcopul a sfințit statueta Maicii Domnului din mica grotă aflată în curtea bisericii, precum și noua casă parohială. La acest eveniment a participat un mare număr de credincioși
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
Oltenia, printre altele: „Documente oltenești felurite” (1938), „Documente oltenești” (1939), „Documentele neamului Sâmboteanu” (1940), „Biserica Sf. Dumitru - Catedrala mitropolitană din Craiova” (1941), „Biserici, târguri și fapte din jud. Vâlcea” (1941), „Pe firul istoric al Mitropoliei Olteniei” (1941), „Vechile proprietăți ale Episcopiei Râmnicului, în Craiova și București” (1942), „Patriarhul Avramie al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române” (1942), „O veche catagrafie a Episcopiei Râmnicului” (1943), „Cunoașterea și prețuirea monumentelor noastre istorice” (1943), „Știri referitoare la Mănăstirea Surpatele din jud. Vâlcea” (1944
Ioan Popescu-Cilieni () [Corola-website/Science/321539_a_322868]
-
Biserici, târguri și fapte din jud. Vâlcea” (1941), „Pe firul istoric al Mitropoliei Olteniei” (1941), „Vechile proprietăți ale Episcopiei Râmnicului, în Craiova și București” (1942), „Patriarhul Avramie al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române” (1942), „O veche catagrafie a Episcopiei Râmnicului” (1943), „Cunoașterea și prețuirea monumentelor noastre istorice” (1943), „Știri referitoare la Mănăstirea Surpatele din jud. Vâlcea” (1944), „Știri noi despre Biserica Domnească din Târgu-Jiu” (1944), „Învelișurile vechilor noastre biserici” (1945), „Contribuțiuni la istoria învățământului din Oltenia în anul 1848
Ioan Popescu-Cilieni () [Corola-website/Science/321539_a_322868]
-
erau aparate radiologice. Importanța orașului Bălți, un însemnat centru de prelucrare a produselor agricole și al exportului de cereale, sporește în legătură cu terminarea construcției în 1923 a tronsonului de cale ferată Ungheni-Bălți. În același an orașul devine locul de reședință a Episcopiei Hotinului. Acum la Bălți se înregistrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare economică și arhitecturală dintre toate centrele urbane din Basarabia . În această perioada Bălțiul devine un important centru cultural în Basarabia. În 1934, este inaugurat teatrul „La Scala” undea
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
spre Suceava. Între 29 noiembrie și 7 decembrie a ocupat Romanul și Târgu Neamț, iar în data de 14 decembrie 1467 a ocupat Baia Moldovei, oraș locuit la acea vreme în majoritate de sași și de maghiari, sediu al unei episcopii catolice. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467 oastea lui Ștefan a atacat pe neașteptate orașul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale orașului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală, având loc crâncene lupte stradale de noapte, soldate
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
Țara Oașului. Cum în Moișeni nu a existat biserică până târziu se prea poate ca biserica de lemn să fie cea din Certeze, pe care credincioșii din Certeze, Moișeni și Huta-Certeze o vindeau în 1836 unui alt sat, cu aprobarea Episcopiei de Muncaci. Vechimea bisericii poate fi apreciată relativ la fața locului. Dimensiunile sunt ale unei biserici mici, în care butea bisericii are aproximativ 4,3 m lățime și 7,1 m lungime iar altarul este de 3,2 m lat și
Biserica de lemn din Șurdești II () [Corola-website/Science/315282_a_316611]
-
de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești, cum ar fi Târgșor. Târgul Buzău se afla pe drumul Bogdanului, drum comercial ce lega Țara Românească de Moldova, strada principală, " Drumul Târgului", făcând parte din acest drum. Episcopia Buzăului este atestată documentar la 1525, în timpul lui Radu de la Afumați, data cea mai probabilă a înființării sale fiind considerată anul 1500, în timpul domniei lui Radu cel Mare. Astfel, orașul a devenit reședință episcopală. În 1507, Buzăul figurează (sub numele
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
al Brașovului. Între 1503 și 1515, negustorii din Buzău au comercializat marfă în valoare de 2.245.835 aspri (o monedă otomană). Un document datat 1536 arată că orașul era administrat de un "județ" (primar) și 12 "pârgari" aleși. Complexul episcopiei este legat de centrul orașului și de parcul Crâng (la vremea aceea, o pădure mare aflată lângă oraș) de o rețea subterană de tunele, care datează din secolul al XVI-lea. Rolul acestor tunele era acela de stocare a proviziilor
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
1884, la pictarea Bisericii a participat și Gheorghe Tattarescu. Din 1575 datează cea mai veche atestare a Bazarului—al doilea din Țara Românească—piață permanentă cu dughene, prăvălii, pivnițe, magazii. Orașul era la acea vreme compus din patru părți principale: episcopia, mănăstirea Banului, târgul vechi și orașul, ultimul aflat între mănăstire și episcopie. În ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, 18.000 de sârbi s-au stabilit în Țara Românească. Câteva familii au venit în Buzău, construindu-și casele într-
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
cea mai veche atestare a Bazarului—al doilea din Țara Românească—piață permanentă cu dughene, prăvălii, pivnițe, magazii. Orașul era la acea vreme compus din patru părți principale: episcopia, mănăstirea Banului, târgul vechi și orașul, ultimul aflat între mănăstire și episcopie. În ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, 18.000 de sârbi s-au stabilit în Țara Românească. Câteva familii au venit în Buzău, construindu-și casele într-o zonă de lângă râul Buzău, cunoscută până astăzi sub numele de "Sârbi
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
de fiecare dată, apărând astfel pe o hartă din 1700 a Țării Românești, tipărită la Padova de stolnicul Constantin Cantacuzino. Pe hartă figurează alte 22 de orașe și târguri din țară. După o perioadă de pace relativă, timp în care episcopia a primit finanțări de la domnitor pentru a deschide o școală în greacă și o alta în slavonă, în 1739, în timpul unui război ruso-turc, trupele rusești și cazacii lui Frilow au devastat Buzăul, luându-l pe episcop cu ei. În timpul altui
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]