6,279 matches
-
ulterioare duc spre euforia (în sens etimologic, ca fecunditate și abundență) spirituală, trecând prin câteva „puncte de sprijin pentru suflet”. Titlul Coenaesthesicon face trimitere la sinteza lumii sub semnul esteticului, jocul livresc al etimoanelor grecești continuând în Aionios, care sugerează eternitatea. Titlul altei cărți, Eudaimonia, are similitudini cu grecescul eudaimon („norocos”), culegerea cuprinzând poeme ce invocă personaje ale Antichității greco-latine în poemele Către Aurora, Către Tais. Poetul tinde spre cunoaștere metafizică, cultivând tragicul existenței perceput în note expresioniste. El creează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
în ceea ce privește latura materială, trupească, lucrurile sînt în general evidente. Dacă nu ar exista acest sentiment intern care să ceară un răspuns la situația omului după moarte, fără îndoială, problema sufletului și alte probleme care au legătură cu ea (precum problema eternității, problema divinității etc.) nu ar ocupa un spațiu atît de extins în dezbaterea filozofică. Pornind de aici, prin constatarea existenței spiritului imaterial -de altă natură decît corpul și independent de el−, apar în atenție și alte chestiuni, precum natura și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și alte chestiuni, precum natura și destinul sufletului, statutul lui cosmic etc. Prin urmare, neliniștea provocată de un sentiment atrage explicații realizate cu mintea, atrage, în ultimă instanță, construirea unui sistem de idei. Problema existenței sau nonexistenței sufletului și a eternității lui, deși una care ține de metafizică și se dezbate la nivel intelectual, cuprinde de fapt o problemă ce preocupă și omul obișnuit, din punct de vedere afectiv, în legătură cu destinul lui. Ca atare, filozofia se realizează printr-un "elan subiectiv
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
teoria ideilor, în care rațiunea are ca dat calitatea de a percepe lucrurile sub un anumit aspect al veșniciei, și anume prin ideile adecvate care devin astfel în măsura în care se apropie de intelectul divin prin iubirea intelectuală, o concepție sub specia eternității. Rațiunea , care aspiră la totalitatea eternă, accede în același timp șa substanța dincolo de timpul ce aparține modurilor, iar prin înțelegerea necesității cauzale a lui Dumnezeu ea depășește efemerul, atingând voința eternă și de neclintit a divinului. Dumnezeu , ca singura substanță
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
României. Reprodusă de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc..., a fost cunoscută de Mihai Eminescu, în Epigonii M. fiind evocat ca un „glas de durere”. Sub influența unor lecturi din Gray, Young, Joseph Thomson, Lamartine, M. adoptă față cu natura și eternitatea atitudinea contemplativă a romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor trecute, Toamna, Vremea, Greierele, Clopotul, Mormîntul). Utilizarea stângace a mijloacelor de transpunere a sentimentului, absența fiorului și a transfigurării mențin meditația în exterioritate și cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
și studiere a creației populare în zona Sibiu de la începuturi (1677) până în prezent. SCRIERI: Creatori populari sibieni (în colaborare cu P. Dumbrăveanu), Sibiu, 1975; Butea junilor, Sibiu, 1976; Portul popular din județul Sibiu (în colaborare cu Horst Klusch), Sibiu, 1978; Eternități sibiene, Sibiu, 1998; Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori, Sibiu, 1999; Folcloristica sibiană, Sibiu, 1999. Ediții: I. Macrea, De-aș mai fi odată june, pref. edit., Sibiu, 1995; S. Fl. Marian, Legende despre flori, insecte și păsări, pref. edit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
de documente - Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XIX-lea (1969). De asemenea, elaborează și o lucrare de sinteză, Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu (1973), cultivă eseul critic - Lucian Blaga. Dor și eternitate (1971), studiul de tip teoretic și comparatist și dă un nou roman, La apa Vavilonului (1971), într-o formulă total diferită față de precedentul și, totodată, puțin frecventată în literatura română, deși tradiția temei („plângerea” de la „apa Vavilonului”) poate fi urmărită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
în caragialeologie, aducând numeroase adaosuri, nuanțări și rectificări în domeniu. Din vasta documentație aferentă monografiei se desprinde și un corpus de Restituiri (1986), cuprinzând texte atribuite (câteva cu certitudine) lui Caragiale. De asemenea, în seria eseurilor, Lucian Blaga. Dor și eternitate nu rămâne singular. Criticul abordează în aceeași formulă (comentariu argumentat printr-o veritabilă antologie din opera scriitorului) creația lui B. Fundoianu (Priveliștile poeziei, 1985), vădind o percepție sigură a valorilor care specifică lirismul acestuia în panorama poeziei românești. Poezie. Destin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
1997), B. s-a ilustrat și prin contribuțiile la istoria presei românești și în eminescologie. SCRIERI: Zi de vară până-n seară, București, 1966; Ovid Densusianu, București, 1967; C. A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar, București, 1970; Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; La apa Vavilonului, București, 1971; Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu, București, 1973; Poezie. Destin, dramă, București, 1982; B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Priveliștile poeziei, București, 1985; Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, vol. I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
bibliografice: Stancu Ilin, Marin Bucur, LCF, 1966, 43; Adriana Mitescu, Marin Bucur, „Ovid Densusianu”, GL, 1968, 3; Mihai Ungheanu, Campanii, București, 1970, 173-179; Mihai Ungheanu, Marin Bucur, „C. A. Rosetti”, RL, 1970, 51; Toma Roman, Marin Bucur, Blaga - Dor și eternitate, RL, 1971, 12; Nicolae Balotă, Marin Bucur, „La apa Vavilonului”, RL, 1971, 33; Nae Antonescu, Marin Bucur, „La apa Vavilonului”, ST, 1971, 16; Șerban Cioculescu, Un bilanț generos, RL, 1973, 21; Al. Dobrescu, Marin Bucur, „Istoriografia literară românească”, CL, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Bulgăr - 75, ALA, 1995, 262; Săluc Horvat, Gh. Bulgăr. Biobibliografie, București, 1997; Popa, Ist. lit. II, 1 105; Al. Săndulescu, Momentul Eminescu, RL, 2000, 23; Emil Manu, Despărțirea de filologul și scriitorul Gh. Bulgăr, ALA, 2002, 621; Un om pentru eternitate, îngr. Liviu Bulgăr și Ion C. Ștefan, București, 2003. T.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi”. „Scoica solară” semnifică universul construit pe principiul luminii, „dulcele foc” e stihialul generator de viață, întemeietor de ființă, „Marele Vânt” e duhul eternității înseși, „trandafirul” este medievala rosa mystica, atribut al Fecioarei Maria, care transpune esența soarelui într-un element terestru. Poeta caută să depășească sfera concretului printr-o iluminare, printr-o epifanie care se naște ca rod al trăirii ardente. Este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
pretenția epuizării. Este de natura evidenței că generații s-au succedat între momentul săpării fundației și cel al închiderii ultimei cupole. Cu toții erau conștienți că înalță un templu nu pentru efemerul unei vieți pămîntene, ci pentru timpul fără măsură al eternității divine. După apusul Evului Mediu părea închisă pentru totdeauna o astfel de perspectivă a întemeierii care să transceadă viața cîtorva generații. Și totuși, în relativa noastră contemporaneitate, un astfel de miracol este în plină desfășurare la Barcelona - Spania, unde, la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trebuie, din când în când, și câte o insurecție pentru a-l pune pe fiecare la locul lui atunci când proasta plasare, impostura, e flagrantă. Administratorii capabili să fie, deci, puși, vremelnic, pe scaunele potrivite, iar poeții autentici să intre, pentru eternitate, în istoria literaturii. Restul, vorba lui Shakespeare, is silence. 16 aprilie 2009 Europa e mai mult decât un simplu continent. E o paradigmă a civilizației și democrației occidentale, influentă și paradoxală, puternică și nesigură, unică în felul ei. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
RL, 1978, 17; Șerban Cionof, Patria poetului, „Scânteia tineretului”, 1978, 8 962; Șerban Cionof, Celebrarea istoriei, „Scânteia tineretului”, 1979, 9 237; Voicu Bugariu, Fluență notabilă, LCF, 1979, 6; Ion Dodu Bălan, Vibrația istorică, CNT, 1979, 18; Adriana Iliescu, Timp și eternitate, RMB, 1980, 10 947; Adriana Iliescu, „Moștenire pentru fiica mea”, RL, 1983, 32; Ion Dodu Bălan, Ștafeta responsabilității umane, CNT, 1983, 34; Artur Silvestri, „Geneza luminii”, LCF, 1984, 35; Artur Silvestri, „Elegii din infinit”, CNT, 1986, 51; Simion Bărbulescu, „Aripă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
mare parfumier de la începutul secolului XX, să creeze un parfum magic, care să rămână un mister al seducției feminine. Astfel a apărut unul dintre cele mai celebre parfumuri ale lumii Chanel No. 5, o provocare, o lovitură de maestru, sigiliul eternității. Din cele 10 mostre de parfumuri create de Ernest Beaux, Mademoiselle Chanel și-a ales numărul 5, cifra ei norocoasă. De asemenea, lansarea parfumului a avut loc la data de 5 mai 1921. Coco Chanel a avut o intuiție deosebită
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
italiene; el esențializează trezirea spiritului feminin, captează și distilează intensitatea trăirilor interioare. Laura este în special un parfum de primăvară și de vară, iar mesajul pe care îl transmite este unul de calm interior și de seninătate. • Roma - sau „atingerea eternității” - este parfumul potrivit celor ce în această lume în continuă schimbare doresc să păstreze în suflet frumusețea liniilor clasice. Adună în el însăși esența Romei, nici nu mai e nevoie să călătorești până acolo, ca să te simți prins de tumultul
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
vedere a ceea ce urmează a fi demonstrat În capitolul de față, ambele sunt manevre derizorii, simple ocolișuri, artificii retorice decurgând din Încercările genului de a-și constitui propria poetică. Ele Încearcă să rezolve de pe pozițiile imediatului ceea ce, În fapt, aparține eternității. Prin astfel de strategii (stratageme provenind din dificultatea stabilirii unei identități precise), jurnalul intim Își depășește condiția obiectivității non-literare, intrând În domeniul ficțiunii. Raporturile jurnalului intim cu moartea pot fi clasificate În trei categorii: relații referitoare la identitatea autorului, relații
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de note zilnice. În fiecare din aceste cazuri - și În multe altele - inventarierea mersului șerpuit al zilelor devine, inevitabil, și o istorie a morții. Tensiuni, traume, obsesii Cât din certitudinea morții pătrunde În jurnalul intim? Încercare disperată de a Înfrunta eternitatea, jurnalul face, de fapt, un joc pervers. El mizează mereu pe speranța că va Înșela moartea. Moartea care, ca Întotdeauna, este o valoare abstractă și colectivă, nu o formă a sancțiunii resimțită individual - chiar dacă forma ei de manifestare e particularul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
atare o limitare brutală, inspirată de forțele negative ale existenței, a destinului. Sinuciderea reduce, până la anihilare, orice posibilă determinație a ceea ce, cu un cuvânt vag, Însă plin de sensuri, se numește soartă. Sinuciderea anulează, retroactiv, tot ceea ce părea promisiune a eternității ori numai sugestie a animării unui deznodământ tragic. Oricât s-ar Încerca „Înnobilarea” actului sinucigaș (de la romantici la Camus, pentru care acesta devenise - după cum știm - „singura problemă filozofică importantă”), el conotează - probabil sub influența covârșitoare a religiei creștine, deja menționată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din război, unde s-a dus din indiferență și unde s-a derobat printr-o nepăsare totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
deși posteritatea avea să o descopere, prin The Bell Jar, drept una din marile prozatoare ale ultimei jumătăți de veac), Sylvia Plath percepe lumea ca pe o realitate secundă, ca pe o transparentă Întrupare a visării: Pentru mine, prezentul e eternitate, iar eternitatea e veșnic mișcătoare, curgătoare, plutitoare. Iar când a dispărut, a și murit. Dar nu poți s-o iei de la Început În fiecare secundă, ci trebuie să judeci după ceea ce e mort. E ca nisipurile mișcătoare... fără nici un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
avea să o descopere, prin The Bell Jar, drept una din marile prozatoare ale ultimei jumătăți de veac), Sylvia Plath percepe lumea ca pe o realitate secundă, ca pe o transparentă Întrupare a visării: Pentru mine, prezentul e eternitate, iar eternitatea e veșnic mișcătoare, curgătoare, plutitoare. Iar când a dispărut, a și murit. Dar nu poți s-o iei de la Început În fiecare secundă, ci trebuie să judeci după ceea ce e mort. E ca nisipurile mișcătoare... fără nici un fel de speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca o Încercare disperată de a transcende limitele umanului? Nu doar pentru că ambiționează să eternizeze ceea ce este trecător și schimbător, ci și pentru că el se opune evidenței, incompatibilității și tensiunii dintre două lumi. În viziune augustiniană, conflictul dintre instantaneitate și eternitate se rezolvă În stabilirea unui punct de vedere ce aparține divinității. Nu e singura similitudine prin care autoportretul se revendică unei realități metafizice. Vorbeam În altă parte de caracterul funerar al jurnalului intim În Întregul său. E cazul să spunem
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Conversiunea sentimentului persoanei”13 produce, În primul rând, o deplasare a locului pe care-l ocupă, În propria Închipuire, scriitorul. Prin Însăși adoptarea ritmului jurnalier de confesiune, el optează pentru o altă perspectivă. El trece din tabăra vieții În tabăra eternității. Gesturile sale dobândesc altă greutate, alt calibru, altă Înălțime. Nici gesturile vieții, nici cele ale literaturii nu sunt un datum. Cu atât mai puțin eul. Cele dintâi trebuie recuperate, eul - cucerit. El e o veșnică adaptare la mediu, la circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]