6,349 matches
-
de substanță. Ea era bine întemeiată, dar argumentele se mișcau în alt spațiu; ele nu aveau o conexiune cu practica științifică. Pentru prima dată am simțit un lucru, la care până atunci m-am gândit doar, și anume sărăcia raționamentului filozofic abstract.“67 Întâlnirea și confruntarea unui practician obișnuit al cercetării filozofice cu gândirea lui Wittgenstein nu va putea fi cea pe care el s-a obișnuit să o aibă cu scrierile colegilor. Nu va fi vorba, în acest caz, de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
alt spațiu; ele nu aveau o conexiune cu practica științifică. Pentru prima dată am simțit un lucru, la care până atunci m-am gândit doar, și anume sărăcia raționamentului filozofic abstract.“67 Întâlnirea și confruntarea unui practician obișnuit al cercetării filozofice cu gândirea lui Wittgenstein nu va putea fi cea pe care el s-a obișnuit să o aibă cu scrierile colegilor. Nu va fi vorba, în acest caz, de preluarea și dezvoltarea unor teze și argumente sau de examenul lor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o indică reflecțiile lui Wittgenstein. Într-un exercițiu convențional al filozofiei nu va putea exista așadar o continuare a operei lui Wittgenstein.68 Acestei opere i se potrivește probabil mai mult ceea ce a spus Wittgenstein despre opera contemporanului său ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 307 din Viena, Sigmund Freud: „Odată cu moartea lui Freud a murit și opera lui. Astăzi nimeni nu mai poate trata psihanaliza așa cum a făcut o el.“ Dincolo de eforturile de a o înțelege, preluarea și continuarea acelei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a încercat să o imprime Wittgenstein gândirii vor fi doar în puterea unei persoane înzestrate cu ceva din ceea ce a constituit geniul său cu totul aparte. O asemenea persoană nu a apărut. NOTE 1 Bertrand Russell a văzut în practica filozofică mai târzie a fostului său discipol semne evidente ale declinului gândirii sale. În schimb, Georg Henrik von Wright, cel care i-a urmat lui Wittgenstein la catedra de la Cambridge, a crezut că ea este expresia unei gândiri autentice, care se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 89.) 10 Ibidem, p. 67. 11 L. Wittgenstein, Caietul albastru, traducere de M. Dumitru, M. Flonta, A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005, p. 58. 12 L. Wittgenstein, Cercetări filozofice, traducere de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2003, § 65. 12a L. Wittgenstein, Eine philosophische Betrachtung (Das braune Buch), în L. Wittgenstein, Werksausgabe, Bd. V, pp. 198-199. Cea mai mare parte a acestui text, care a fost scris în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
307. 14 Foarte instructivă în acest sens este pledoaria lui Karl Popper pentru teoria adevărului ca o corespondență cu faptele și împotriva altor teorii ale adevărului, pe care el le numește „subiective“, teoria coerenței, teoria evidenței și teoria pragmatistă. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 309 Un argument al lui Popper împotriva teoriilor subiective ale adevărului este că acestea nu pot fi puse în acord cu anumite folosiri ale termenului, cum este cea care poate fi caracterizată astfel: „Ăo teorie poate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vezi dacă există ceva comun tuturor. - Căci dacă le privești nu vei vedea ceva care ar fi comun tuturor, dar vei vedea asemănări, înrudiri, și anume un șir întreg de asemenea lucruri. Cum am spus: nu gândi, ci privește!“ (Cercetări filozofice, § 66.) 18 L. Wittgenstein, Despre certitudine, traducere de Ion Giurgea, Humanitas, București, 2005, p. 126. 19 L. Wittgenstein, Însemnări postume, p. 46. 20 Vezi Caietul albastru, pp. 59-60. 21 Iată un pasaj semnificativ din paragraful 60 al Cercetărilor: „Are, de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
labirint de străduțe și piețe mici, de case vechi și noi și de case cu părți adăugate în diferite perioade de timp; și acesta, înconjurat de o mulțime de periferii noi, cu străzi drepte și regulate, și case uniforme.“ (Cercetări filozofice, § 18.) „Limbajul este un labirint de cărări. Vii dintr-o parte și știi unde te afli; vii spre același loc, din altă parte, și nu mai știi unde te afli.“ (§ 203) 25 „Putem avea impresia că o analiză logică completă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care cuvântul îl duce cu sine și îl transportă în oricare din utilizările lui.“ 28 Vezi L. Wittgenstein, Eine philosophische Betrachtung, p. 149. 29 Vezi L. Malcolm, Ludwig Wittgenstein. Ein Erinnerungsbuch, p. 117. 30 Eine philosophische Betrachtung, p. 220. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 311 30a Vezi J. Widsom, „Ludwig Wittgenstein 1934 1937“, în Portraits of Wittgenstein, vol. II, p. 273. 31 Eine philosophische Betrachtung, p. 244. 32 Cercetări filozofice, paragrafele 156-171. („Compară citirea scrierii tipărite obișnuite cu cititul cuvintelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Erinnerungsbuch, p. 117. 30 Eine philosophische Betrachtung, p. 220. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 311 30a Vezi J. Widsom, „Ludwig Wittgenstein 1934 1937“, în Portraits of Wittgenstein, vol. II, p. 273. 31 Eine philosophische Betrachtung, p. 244. 32 Cercetări filozofice, paragrafele 156-171. („Compară citirea scrierii tipărite obișnuite cu cititul cuvintelor care sunt tipărite în întregime cu litere mari, cum sunt uneori soluțiile cuvintelor încrucișate. Ce proces diferit! - Sau citirea scrierii noastre de la dreapta la stânga.“ § 168) „Citește însă acum câteva propoziții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
conceptul citirii; și întreabă-te dacă ai avut, când citești, asemenea experiențe subiective ale unității, ale influenței etc. - Nu spune că le ai avut în mod inconștient!“ (§ 171) 33 Eine philosophische Betrachtung, pp. 150-151. 34 Ibidem, p. 217. 35 Cercetări filozofice, § 182. 36 Vezi Eine philosophische Betrachtung, p. 220. 37 Deja atunci când a început să predea la Cambridge, în 1930, Wittgenstein semnala că este important să distingem între ceea ce am putea numi „folosirea primară“ a expresiilor limbajului și concluziile la care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
între ceea ce am putea numi „folosirea primară“ a expresiilor limbajului și concluziile la care putem fi conduși dacă reflectăm asupra acestor expresii, adică atunci când „filozofăm“: „Filozofia este o încercare de a ne elibera de un anumit gen de încurcături. Încurcătura «filozofică» privește intelectul, nu instinctul. Enigmele filozofice sunt fără însemnătate pentru viața noastră de zi cu zi, ele sunt enigme ale limbajului. În mod instinctiv noi utilizăm limbajul corect, dar pentru intelect această folosire este o enigmă.“ (L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930-1935
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
primară“ a expresiilor limbajului și concluziile la care putem fi conduși dacă reflectăm asupra acestor expresii, adică atunci când „filozofăm“: „Filozofia este o încercare de a ne elibera de un anumit gen de încurcături. Încurcătura «filozofică» privește intelectul, nu instinctul. Enigmele filozofice sunt fără însemnătate pentru viața noastră de zi cu zi, ele sunt enigme ale limbajului. În mod instinctiv noi utilizăm limbajul corect, dar pentru intelect această folosire este o enigmă.“ (L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930-1935, p. 23.) 38 „Esențialul în cazul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de philosophie analytique, P.U.F., Paris, 2000, p. 107. 50 A. C. Grayling, Wittgenstein, traducere de Gh. Ștefanov, Humanitas, București, 1996, p. 6. „Tăgăduielile oficiale“ ale lui Wittgenstein că ceea ce ar fi oferit el ar reprezenta „o teorie pozitivă“ ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 313 nu ar trebui luate ad litteram (p. 165). Multe dificultăți legate de opera târzie a lui Wittgenstein decurg din faptul că teoria lui „nu e prezentată ca atare“, deși ea „are un conținut și o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Hg.) D. Mersch, op. cit., p. 106. 57 J. Hintikka, On Wittgenstein, Wadsworth, 2000, p. 6. 58 Marie McGinn, op. cit., p. 74. Pentru observații asemănătoare privitoare la modul cum au fost citite unele considerații ale lui Wittgenstein asupra propriei sale practici filozofice, vezi A.-P. Iliescu, Why Philosophy is Bound to Err, Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 2000. 59 S. A. Kripke, Wittgenstein on Rules and Private Language, Blackwell, Oxford, 1982. 60 Ibidem, p. 5. 61 Vezi pp. 60-69. 62 Vezi pp.
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
63a Sugestia lui Kripke că Wittgenstein ar fi formulat, ca și Hume, un argument sceptic se sprijină pe o neînțelegere caracteristică, subliniază Whinch. „El nu observă bunăoară că distincția pe care o accentuează Wittgenstein nu este atât cea dintre enunțurile «filozofice» și cele ale «gândirii comune» despre ceea ce este urmarea de reguli, cât cea dintre practica noastră comună a urmării de reguli și explicațiile filozofice pe care suntem înclinați să le dăm acestei practici. Ceea ce Kripke numește «filozofia gândirii comune» este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu observă bunăoară că distincția pe care o accentuează Wittgenstein nu este atât cea dintre enunțurile «filozofice» și cele ale «gândirii comune» despre ceea ce este urmarea de reguli, cât cea dintre practica noastră comună a urmării de reguli și explicațiile filozofice pe care suntem înclinați să le dăm acestei practici. Ceea ce Kripke numește «filozofia gândirii comune» este o interpretare a practicii noastre în aceeași măsură în care este, să zicem, scepticismul; iar practica noastră este anterioară oricărei interpretări.“ (Facts and Superfacts
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
profesional cu filozofia. Unul este medic, alții matematicieni. Rostul îndeletnicirii cu filozofia este de a ne clarifica gândirea pregătindu-ne astfel pentru alte activități. (Vezi O. K. Bouwsma, „Wittgenstein: Conversations 1949-1951“, în Portraits of Wittgenstein, vol. IV, p. 105.) ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 315 WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL „Ceea ce încercăm să învățăm este o cale de a cerceta anumite probleme. O cale care contravine foarte mult dorinței anumitor oameni.“ Wittgenstein către studenții săi Atunci când schițau portretul unor personaje de primă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la acest procedeu pentru a caracteriza personalitatea și gândirea lui Wittgenstein, atunci alegerea cea mai bună pe care am putea-o face este, fără îndoială, cea a lui Bertrand Russell. Totul îl recomandă pe Russell. Una dintre personalitățile intelectuale și filozofice dominante ale secolului trecut, Russell a fost mentorul, protectorul și prietenul tânărului Wittgenstein atunci când acesta s-a apropiat de filozofie. Russell și-a supus apoi ideile criticii necruțătoare a lui Wittgenstein și a fost principalul partener de discuție al autorului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ușor de înțeles dacă ne gândim că personalitatea excepțional de puternică a fiecăruia s-a exprimat, în egală măsură, în orientarea gândirii, în modul în care s-au raportat la probleme cardinale ale existenței omului, ale societății și culturii. Cercetarea filozofică, reprezentările despre morală și religie, știință și tehnică, despre viața bună în genere, sunt tot atâtea sfere în care profilul omului și gânditorului Wittgenstein ne poate apărea mai clar prin antiteză cu Russell. Wittgenstein este, de fapt, unul din puținii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
accesibilă și populară istorie a filozofiei occidentale. Ca cercetător, Russell a contribuit prin lucrări ce se disting prin acribia lor conceptuală, putând fi comparate doar cu cele ale lui Frege, la consacrarea standardelor de rigoare și claritate ce disting practica filozofică analitică, devenită dominantă în a doua jumătate a secolului trecut, cel puțin în țările de limbă engleză. Cercul extrem de restrâns al cititorilor scrierilor lui Russell consacrate fundamentelor logicii și matematicii contrastează puternic cu cel al numeroaselor sale lucrări despre subiecte
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau de gânditori utilitariști ai secolului al XIX-lea. Punctul lor de plecare comun l-a constituit punerea la îndoială a tot ceea ce este asigurat doar prin obicei, prin autoritatea tradiției. Într-un al doilea pas, ei credeau că cercetarea filozofică trebuie să urmărească descoperirea unui fundament ferm pentru ceea ce acceptăm în știință, ca și în experiența comună.1 Merită semnalat că, din perspectiva acelor raționaliști mai failibiliști care i-au urmat lui Russell, orice asemenea încercare era condamnată să eșueze
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care au atins-o cele mai înaintate științe.“4 Această metodă este metoda logic analitică. Noua dezvoltare a logicii, pe care a prilejuit-o cercetarea fundamentelor matematicii, oferă instrumente puternice pentru clarificări conceptuale, care au lipsit până atunci filozofilor. Cunoașterea filozofică pășește acum „pe drumul sigur al unei științe“ într un alt fel decât credea Kant, și aceasta deoarece pot fi distinse, pentru prima dată, în mod clar, problemele ei reale, acelea care pot primi soluții controlabile ce întrunesc consensul celor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
primească asemenea soluții. În cartea lui Russell, trasarea acestei distincții este urmărită cu referire la teme ca aceea a cunoașterii lumii exterioare, a spațiului și timpului, a infinității și cauzalității. Posibilitatea de a formula clar și de a soluționa probleme filozofice, crede Russell, se întinde tot atât de departe cât se întinde domeniul de aplicare al instrumentelor de cercetare pe care le oferă noua dezvoltare a logicii. În capitolul intitulat semnificativ „Logica în calitate de esență a filozofiei“, el observă că „orice problemă filozofică, când
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
probleme filozofice, crede Russell, se întinde tot atât de departe cât se întinde domeniul de aplicare al instrumentelor de cercetare pe care le oferă noua dezvoltare a logicii. În capitolul intitulat semnificativ „Logica în calitate de esență a filozofiei“, el observă că „orice problemă filozofică, când este supusă analizei și purificării necesare, se dovedește fie că nu este în mod real filozofică, fie că este logică, în sensul în care folosim noi cuvântul“5. Logica oferă acum instrumentele adecvate ale cercetării filozofice, tot așa cum matematica
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]