6,379 matches
-
de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun. Șuierul vântului, freamătul pădurii, tună... Ești bolnav, sângerat... îl căinează bătrânul cu blândețe și îl ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te doftoricesc eu! Oamenii mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-am legat de țara asta, de oamenii ei ce m-au primit cu brațele deschise. Și m-am pripășit aici, în umbra Marelui Ștefan. Aici mi-am ales pământul din urmă... Unchiule, te-am ascultat și m-au trecut fiori, spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au încercat câțiva bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați-l! Și de l-ați găsit Pe al meu iubit, De ursitori menit Foc să-i dați! Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci! Să n-aibă stare! Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei, La gurița ei, La inima ei, La trupușorul ei, La toate ale ei, Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te dai pe tine însuți totul! Să nu uiți nici o clipă, Domniile-s trecătoare, Moldova e veșnică! rostește el cu o vibrație adâncă în glas și se strânge înfiorat. Ție ți-i frig, Alexandre? Nu... M-a luat așa, un fior... Se schimbă vremea, mă dor oasele. De fapt, e toamnă târzie... Să ne încălzim și noi, îndeamnă el și umple ulcelele, întinzându-i una. Zi bogdaproste... Bogdaproste... Bogdaproste că la Stambul peste tot e liniște. La fereastră, Ștefan privește cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avut "dovada"! De-o avea... "salcia!" "Salcia", se tânguie Cupcici îngrozit. Dar nu mă slăbește, scrâșnește Isaia cu ură. Mă scormone, mă înțeapă, se joacă cu mine ca pisica cu șoarecele: "Cumnățele, dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e liniște, doar orăcăitul broaștelor ce nuntesc în șanțul de apărare al cetății: e nuntă mare! Ușa se crapă ușor scârțâind... O mână cu un pocal: Negrilă. Se holbează... Trupul Domnului zace răsturnat peste masă, cu fața în jos... Un fior îl scutură din creștet în tălpi... Vinul din cupă face valuri, se prelinge pe mână; Negrilă o scutură cu disperare, o șterge de pulpană și pe-o parte și pe alta... "La Suceava în cetate Miezul nopții bate, Vodă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neașteptate înainte de a ajunge la capătul tunelului. Surprins, m-am oprit și eu. „Vrei să-ți arăt ceva?”, mi-a spus, în șoaptă și zâmbind (deși era întuneric, nu mă înșelam: zâmbea, aiuritor, și tocmai acest zâmbet mi-a dat fiori). „E nebună”, mi-a fulgerat ca o bănuială prin minte. Stătea lipită cu fața de gardul cimitirului și privea într-o direcție precisă. „Aici e tăticul”, a rostit de abia auzit, după un timp, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urmă, era perfect lucidă, a întrebat - cu diplomația ei simpatică dintotdeauna - de tata și de nepoții Doinei. Totul părea în regulă. Doar petele mari de cerneală de sub ochi (așa le-am interpretat câteva secunde, înregistrându-le) mi-au dat ceva fiori. Când Doina s-a dus duminică s-o vadă (insistând ca eu să rămân acasă, iar eu am rămas), i s-a spus că murise. Peste câteva luni ar fi împlinit 92 de ani. * Să faci critică literară aproape o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gunoaiele. La un semnal, toți se ridică și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi-au dat ceva tainic: întărire și sfințenie. Nimeni nu-mi poate lua ce mi-au dat mie personal, este al meu și simt ceva bun. Eu mă bucur, dar bucurați-vă cu mine și voi că veți simți acel fior al Duhului care vine în inimile tuturor celor care se bucură de El și-L primesc tainic. Un preot mi-a dat niște ulei de la candelele care ard. E ca o binecuvântare. Cu aceste bucurii și emoții cobor treptele Golgotei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ci are totdeauna un sens metafizic, până și în romanțele vulgarizate mai târziu prin transpunere muzicală. Pe lângă plopii fără soț, minunata romanță atât de populară (pe care Negoițescu, dintr-un exclusivism excesiv, o califică drept „dulcegărie”), e străbătută de un fior al transcendenței, culminând într-un final cutremurător. Dintre postume, unele, ce puteau fi considerate finite ca formă, au fost în timp incluse ̀ mpreună cu antumele, fără a contrasta deloc cu acestea, în „culegeri de poezii” date la iveală, mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Această intervenție stânjenește jocul forțelor inconștiente, care sunt rezervorul poeziei lirice. Iată pentru ce poezia d-lui Topîrceanu este lipsită de acele ecouri nelămurite și de acea brumozitate care îngăduie cititorului să-și viseze liber visurile lui. Cu toate acestea, fiorul ce ni-l dau lucrările d. Topîrceanu l-a exprimat uneori impresionant, ca în Balada morții, poate cea mai bună din poeziile sale”. Iată-i așadar pe cei doi critici de acord nu numai în caracterizarea artei lui Topîrceanu, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tineri, frumoși. Lumina rușilor e roșie, a grecilor - albă. Am oferit de băut șase sticle de vin! Am aprins toate lumânările aduse de Agneta din Ierusalim, o baie de lumină în noaptea suedeză. Dar nici o emoție ca în copilărie, nici un fior, nici o magie, pentru că aici totul e frumos, dar acest frumos îmi este complet indiferent dacă nu se leagă de începuturile ființei. Misterul locului de naștere, al luminii de atunci, al ireversibilității momentelor cosmice. 22 aprilie. Birgitta (Trotzig) a fost aleasă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ungaria, cu explicațiile din repetițiile făcute numai cu orchestra, ale reputatului maestru. Pentru fiecare fragment, el explica instrumentiștilor ce efect dorește să obțină odată cu apariția solistului, astfel că, dacă ascultai numai introducerea la intrarea lui Germont-tatăl din actul II, simțeai fiori, adânci trăiri emoționale. Revenind la debutantul nostru dirijor, apreciem că Bogdan Chiroșcă a pășit cu dreptul către această profesie de mare răspundere și care, împreună cu seriozitatea ce îl caracterizează, va constitui prin el o nouă și dorită speranță, crescută pe
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
având la subsol, cândva, un club problematic. Să ne uităm numai cine mai merge azi la Casa Sindicatelor și e suficient să constatăm că publicul se împarte singur în mai multe categorii! În Italia, prestigiul Scalei din Milano dă totdeauna fiori! Reputația câștigată a fost sfințită cu sudoarea talentului atâtor generații de artiști, compozitori și interpreți, în decursul timpuluiă Am dorit, multă vreme, să realizez un spectacol cu opera Aida la Teatrul de vară din Iași. Apreciam că acolo existau condiții
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
artistic și cu reală înțelegere a gândurilor puse în pagină de compozitor. A urmat apoi mai tânăra soprană Lăcrămioara Maria Roată, cu ciclul de lieduri Cântece țigănești, de Antonin Dvorak, cu un demers vocal calitativ, sigur și la fel de convingător, redând fiorul emoțional al acestor bijuterii. Ambele soprane, acompaniate cu multă măiestrie artistică la pian de prof. univ. Gabriela Lipceanu, au constituit o strălucită apariție publică, fiind totodată producție a participantelor la masterat, de sub îndrumarea prof. univ. dr. Corneliu Solovăstru de la Universitataea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a lungul timpului. Eu cred că frumusețea acestui loc este o frumusețe simbolică și duhul acestui spațiu este dat de harul oamenilor care au slujit scena Naționalului și a Operei. Altfel lucrurile, obiectele, neînsuflețite și Mihai Zaborilă incapabile să transmită fiorul timpului rămân cumva exterioare bucuriei de a fi într-un spațiu cultural. Această carte, nu aș spune ultima pentru că văd elanul scriitoricesc al domnului Zaborilă și mă mai aștept la foarte multe încă alte volume, nu numai pentru că are un
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
vechi, precum și câteva cruci de argint cu Iisus Hristos răstignit. Mă uitam fascinată și nu mi venea să cred ce vedeam. Nu intrasem de prea multe ori în biserică, dar văzând toate lucrurile acelea sfinte, prin mine a trecut un fior. Profesorul a luat în mână Evanghelia, dar nu înainte de a verifica dacă ușa este încuiată și mi-a spus să o sărut și să o deschid. Cu mâna transpirată am deschis Evanghelia și am citit câteva rânduri. A sărutat și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Iași, la Ciric și la Repedea. Am o sensibilitate mai mult geografică decât istorică, ceea ce face să mă simt tot atât de bine într-un peisaj lipsit de încărcătură istorică precum mă simt și la Florența. Asta nu înseamnă că nu trăiesc fiorul trecutului când rătăcesc prin Sighișoara, că nu simt, copleșitoare, istoria, la Vatican, că nu sunt impresionat de o cetate medievală. Înseamnă doar că, în ce mă privește, peisajul "neutru" este tot atât de magnific precum unul istoric. Sulina mă înfioară, mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
revoluție), nu știau ce înseamnă starea specială de a te afla pe graniță (mai târziu am regăsit-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă "deportare", nu văzuseră o execuție, nici nu fuseseră străpunși de fiorul cântecelor de noapte, cântate pe patru voci, ca o disperare, ca o eternă chemare, neîncetată și nelămurită dorință. * Școala nu mi-a plăcut; încă de la început nu mi-a plăcut. Dar, ceva mai târziu, m-a fascinat Cartea. Se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Au plecat cu o mașină, dar au revenit, totul s-a terminat cu bine. Am trecut și eu prin centru, târziu, după-amiază, pe lângă sinagoga orașului. În tăcerea de spre seară se auzea vântul prin crengile copacilor bătrâni. Era un mic fior misterios... "un mic fior paranormal", ca o discretă șoaptă de "indigență". Craii de modă nouă Mizilul este un spațiu psihologic special. Acolo simți că evenimentele și mica istorie cotidiană se petrec într-un anumit fel, specific locului. Sunt doar câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mașină, dar au revenit, totul s-a terminat cu bine. Am trecut și eu prin centru, târziu, după-amiază, pe lângă sinagoga orașului. În tăcerea de spre seară se auzea vântul prin crengile copacilor bătrâni. Era un mic fior misterios... "un mic fior paranormal", ca o discretă șoaptă de "indigență". Craii de modă nouă Mizilul este un spațiu psihologic special. Acolo simți că evenimentele și mica istorie cotidiană se petrec într-un anumit fel, specific locului. Sunt doar câteva localități românești identice: Podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o carte în mână, în fața unui tablou, ascultând muzică... lunecăm, printr-o ocultă translație, în lumea suprarealistă a reveriilor, ne trezim, într-un spațiu de Magrite sau în universul special al lui Salvador Dali. O lume ciudată, nelipsită de un fior de farmec bizar, o lume care sfidează forma clasică a obiectelor și ființelor, o lume care scoate la iveală sentimente care nu au încă un nume și dispune de geometrii inexistente. Mi s-a întâmplat, într-o împrejurare festivă, trecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]