KorAP: Find »[drukola/base=gaură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...242 243 244 ...287 >

7,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

ochi. E grangur mare la ei acolo, la comuniștii lor, și mi-a zis și ăștia să fiu atentă cu el, că cine știe, poate întărim legăturile“. Îți dai seama ce pătimea biata fată? - Zău, v-aș ajuta c-o gaură, două, dar n-am cum, oftă meseriașul. Încercați în altă parte, ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
a devenit acum de nu mai înțelege nimeni nimic. Știți și matale, dom’ ambasador. E vorba de sinceritatea vieții. Asta am priceput și io. - Diplomat în intendență, preciză Pancratz. Nu-i problemă, surâse îngăduitor. Pot să stau și așa, fără gaura asta. Adevărul e - râse întărâtat bătrânul - că se făcea o curvăsăreală atunci, la Festival, pe față, fără probleme. Deviza era să se simtă lumea bine, să vadă că Dej nu era așa cum ziceau dușmanii noștri. Că România care construia socialismul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O gaură mare, cu margini negre, se întindea aproape pe toată lățimea centurii. Parcă trecuse prin ea o lacrimă de metal topit. - Ce s-o mai fac și pe-a doua! Ți-o nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. Burtosul ducea un braț de stegulețe tricolore din hârtie, cum sunt acelea care le poartă demonstanții la defilere. Aveau și acestea câte o gaură în locul stemei. Vandaxon a descuiat poarta și a început să împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
pe după umeri. „Știu, e greu unde ești. Numai câte cetanii, chestii de-astea trebuie să ții în cap, să le ai proaspete, când vine vreunu să te lucreze, imediat să-l închizi cu epistola, apocalipsa, sfântul cutare, sau ăla cu gaura de aur. Cunosc. Da’ mai sunt și eu pe aici, nu uita băiatule! Chiar mă gândeam că ce zi o mai fi și azi, de n-ar fi bine să mai fac o pomană. Că sfinții primește în fiecare zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

că în astfel de momente sunt în siguranță, pentru că îmi umplu timpul cu diverse activități. Însă nu e chiar așa. Cea mai mică aluzie ori cea mai mică asemănare cu vreun tip oarecare mă face să cad din nou în gaura neagră a nefericirii. Duminică noaptea citesc toate mailurile pe care mi le-a trimis, lucru pe care-l fac doar în situațiile disperate. Mă abțin să-i dau un telefon, deoarece în weekend sunt șanse foarte mari să-mi răspundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Copila râdea calin, pe când în Universul paralel țâșnea în andante maestuoso marșul victoriei din sufletul ființei gemene sechestrată într-o cameră geamănă, dublura celei de pe bulevardul Karl Marx 51, astfel că, în timp ce aici Mioara era matroana orgiilor, dincolo pândea prin gaura cheii orgiile mamei. Bucuria de aici era durere acolo și, indiferent care ar fi fost poziția oglinzilor, durerea de aici acolo cânta. Universurile paralele habar n-aveau unul de celălalt. Dacă vreuna de dincolo s-ar fi întors cu spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai gălăgios decât Cascada Niagara și mai luminos decât o supernovă, deturnează, uneori, flash-urile amintirilor spre găurile de vierme ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
răsărite ca ciupercile după ploaie, neatinse, neurmărite de Ea. Câteva fulgere neurmate de tunet sclipiră în plin cer senin, semn că, probabil, heruvimilor le-au scăpărat obrajii de palmele primite pentru obrăznicia de a fi privit printre gardurile norilor, prin gaura cheii ușii dinspre Rai sau din borta vântului. Când trecea Ea. Privitul pe furiș, vorba după colț, tainele de sub plapumă, ocheadele la bijuterii, gândurile de a avea un TV color, un CD-Player sau o banală brichetă erau pentru retronostalgici. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la ora bombei de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când apare orizontul și în sfârșit poți să-l atingi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își printă fițuicile anonime și le vârî sul pe gaura cheii de la ușa Cumetrei ca să facă borș cu ele după ce-și va satisface mendrele cu gogomanul. Baba suferea. Plăpumăreasa era bolnavă. Baba ecloza. Din mugurii răspândiți pe tot corpul, scoteau timid capul, flori. "Dacă o ține așa, vom fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
învins de teleconferință. Când, după 28 de ore de convorbiri înfocate, bietul ministru epuizat avea să se refacă timp de 6 luni într-un sărman bungalow din Insulele Canare, deja plăpumăreasa dispăruse. Bolnavă de veșnicie, plăpumăreasa muri prin implozie, devenind o gaură neagră septică. "Cum, a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în bombă atomică-urlet, sau urlet-supersonic, spărgând bariera de viteză a sunetului și trecând prin corpurile solide și lichide, devenind urlete care creau vid și antiurlete, asemănătoare cu plonjonul antimateriei peste noi, găurile negre ale urletelor, cu o gravitație uriașă, care atrăgeau distrugând toate urletele vii, concurente, o galaxie de o forță uriașă a urletelor materiale închise în atomi și molecule. Ermetizate magnetic în urlete, undă-tractoare chiar a strigătului începutului, pentru că avea puterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
interior: totul era cilindric. Economia de spațiu distrusese întreg lanțul de idei cuprinse în tratatele unora ca: Weber, Clemet, Langstroth, Beven, Cheshire, Cowan, Root, Dzierzon, Van Berlepsch, Pollmann, Vogel, Maetrinck. Albinele își modificaseră trupul. Erau biluțe tărcate cu ochi. Adaptate găurilor de șoarece. La urma urmei, florile nu erau rotunde? Paradoxal, hexagonul s-a imprimat în gândirea sferică a pomilor fructiferi. Merele din acest an încântau ochiul consumatorilor prin forma lor de hexagon sferoid. Și celelalte fructe nu s-au lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a bucurie. Își umezi buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă și cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia băncii din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
al spațiului se numesc spații Banach. Ceea ce nu înțelegeam noi era că nu știam că nu știm nimic. Șoferul care conducea mașina sorții mele, în loc să privească înainte, se uita cu capul întors spre mine, eram un Valentin Gustav supravegheat. Pe gaura cheii, de către părinți, pe fereastră, de cer, în cameră, de scriitorii de pe coperți. Învățam fără să-mi intre nimic în cap, înspăimântat ca un șoarece veșnic pândit. Mi-am luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile de pe tampoanele roșii ale ultimului vagon, zise: Mi se pare mie sau versurile noastre s-au dus în sens invers, spre predecesorii noștri? După o gaură de vierme pulsatorie de gânduri, Nilă Hagiu răspunse sec: Și ce? Ne vom citi ca înaintași ai literaturii. Și pe dată le căzu la picioare manualul Compendium al lirismului autohton. Și se văzu Nilă pe sine și Prunilă așijderea. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
și întâi, a dat la o parte pielea Pământului ca să fie luminat până în Iad. Și Soarele să ardă a doua zi ce i-a scăpat astrului nopții. În felul acesta, șobolanii nu pot decât să se ascundă în sine, singura gaură în care nu pătrunde nimic. Decât impresiile filtrate de Lumină. Evidențiate de Forța ei. Dezvăluite în toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu încărcătură de adevăr revelat. Mai frumos, mai profund, mai înțelept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în număr mare în trecut. Și unde altundeva decât în Paris, unde se știa că e de ros cât cuprinde! Cum-necum, venit din viitor, un flagel greu de eradicat influență, evident, și fragila specie umană, născându-se, astfel, spiritul de gaură. De unde până unde veni și moda curentelor în artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai mulți sau solitari, punând la cale ceva sau disecând altceva, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai mulți sau solitari, punând la cale ceva sau disecând altceva, ce guvernanților de deasupra le scăpa. Aceasta n-ar fi însemnat nimic dacă sus, în cenacluri, nu s-ar fi divizat operele pe curente, influențe, moșteniri, răstălmăciri, încătărămate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]