56,083 matches
-
Pe baza unei asemenea relatări confirmate, conducerea unei școli poate da unui elev recomandarea de a urma cursurile unui liceu de specialitate, cum ar de pildă Liceul Militar. Atragem atenția că, frecvent, în presă, în special la rubricile publicitare, acest gen de compoziții apare cu abrevierea C.V. Există mai multe tipuri de C.V., cele mai utilizate fiind C.V. cronologic și C.V. funcțional. C.V. cronologic prezintă într-un mod secvențial activitățile cele mai recente și continuă cu cele mai îndepărtate în timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soții, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv; Remarcăm lipsa acordului în cuprinsul textului; astfel, se face vorbire despre persoane și ulterior se folosesc expresii de genul „unul sau una să se afle față de celălalt”. c măsurile educaționale, administrative și tehnice care se iau pentru garantarea originalității lucrărilor de licență, master, doctorat, articolelor științifice sau a altor asemenea lucrări, precum și sancțiunile aferente. (2 Rectorul universității are obligația
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
când se angajează în activități de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea. (Teza a II-a a acestui articol reprezintă o „adevărată literatură”; pe lângă formularea ambiguă, cu un vădit caracter narativ, avem de a face cu sintagme pleonastice, de genul „atunci când”, precum și cu expresii cvasinecunoscute, de genul „fețele sociale”!!! Art. 332 (1 Organizarea și funcționarea învățământului preuniversitar sunt reglementate la titlul II din prezenta lege. (2 Organizarea și funcționarea învățământului superior sunt reglementate la titlul III din prezenta lege. (3
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
sportive ori culturale sau altele asemenea. (Teza a II-a a acestui articol reprezintă o „adevărată literatură”; pe lângă formularea ambiguă, cu un vădit caracter narativ, avem de a face cu sintagme pleonastice, de genul „atunci când”, precum și cu expresii cvasinecunoscute, de genul „fețele sociale”!!! Art. 332 (1 Organizarea și funcționarea învățământului preuniversitar sunt reglementate la titlul II din prezenta lege. (2 Organizarea și funcționarea învățământului superior sunt reglementate la titlul III din prezenta lege. (3 Organizarea și funcționarea formării profesionale a adulților
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
zâmbind unei năluci. Domnul Moduna Își dădu revoltat pălăria pe ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la intervale regulate pe ecranul televizorului cu diagonala de 54 instalat pe o consolă deasupra barului: „Vindem pentru nostalgici cu venituri mici: apă de mare cu nisip, scoici și meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o parte din riscurile pe care și le asumase Petru. Un Maglavit, un Lourdes sau o Madonă neagră de la Chestokova ne-ar fi de folos În acest caz. Să accepți o Înfrângere ca pe o victorie pe dos nu era genul ei. Notabil era doar faptul că răceala, dacă nu chiar ostilitatea ei față de Petru trecea pe nesimțite În compasiune: un sentiment cu evoluție imprevizibilă asemenea unui mutant viral, rebel la tratamente clasice. 3. Doar primele secunde din noul an sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de memorie poate fi... Doctorița Randle descrise un cerc vag cu mâna. — ... mai generală, dar asta se întâmplă foarte rar. O singură recidivă a uneia dintre aceste amnezii este foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oară. — În trecut, ai scris și ți-ai lăsat scrisori pe care să le citești după recurențe. Trebuie să-ți cer - iar asta e foarte important acum, Eric - în nici un caz să nu scrii și să nu citești nimic de genul ăsta. Ar putea avea un efect destabilizator asupra ta, poate chiar ar duce la o altă... Ceva din expresia vieții mă trădă. Ea se opri la jumătatea frazei și-mi urmări reacția. — S-a întâmplat deja așa ceva? — Nu. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un efect destabilizator asupra ta, poate chiar ar duce la o altă... Ceva din expresia vieții mă trădă. Ea se opri la jumătatea frazei și-mi urmări reacția. — S-a întâmplat deja așa ceva? — Nu. A fost un răspuns reflex, de genul „și așa lucrurile sunt destul de complicate “, nu avea nici o legătură cu ce era sau nu era mai bine să fac. Era oare într-adevăr o minciună? Am încercat s-o dreg, hotărându-mă să mă gândesc mai târziu la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aranjat impecabil ai unei emisiuni matinale discutau cu un actor american de comedie care tocmai interpretase vocea unui leu într-un nou film de animație. M-am întrebat cât de mult ar putea continua un televizor să difuzeze lucruri de genul ăsta dacă îl lăsai singur într-o cameră goală și ce m-a deranjat a fost că răspunsul era probabil la infinit. Asta nu era casa mea. Faptul că mă aflam acolo, că ajunsesem să mă simt ca acasă, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scrise pe partea din față cu litere negre, de tipar. Înainte ca mintea mea să-și recapete viteza normală și să-mi dau seama că n-ar trebui s-o citesc, că mi se ceruse să nu citesc nimic de genul ăsta, desfăcusem deja scrisoarea și parcursesem două rânduri din ea. Dar atunci era prea târziu; ochii îmi erau deja atrași de informații, citind pe sărite, până la capăt... Scrisoarea nr. 1 Eric, Orice ți-ar fi spus doctorița Randle, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
creez o ființă lăuntrică și una exterioară, un Eric și un non-Eric, o bucățică de „eu“ în lume. Mă întrebam uneori dacă eram fericit sau nefericit, însă distincția asta parcă nu mai avea importanță, parcă n-aș mai fi fost genul de persoană căreia să i se aplice aceste stări sufletești. Eram un roboțel, o mașinărie concepută să existe, urmând doar programele repetitive pe care mi le stabilisem și nimic mai mult sau mai puțin de atât. Stând în fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile și pantofii și menstrele și lacrimile și coșmarurile, dinții și saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că ar avea genul ăsta de trecut concret și solid, acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mișcam înăuntrul ei. Vorbisem și eu, iar cuvintele veniseră de foarte departe. Spuneam lucruri la care nu stăteam să mă gândesc; cuvinte, și-atât. Cuvinte de noapte, cuvinte de sex sau cuvinte de vis, nu știu, nu de dragul conversației. Nu genul de cuvinte care să poată fi prinse în litere și cerneală. Nu știu prea bine cum să explic asta, dar așa a fost. — Te iubesc, zise Clio din senin, pe când eu mă întindeam după ghid de cealaltă parte a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zis: „O să-mi tatuez o față zâmbitoare pe spatele degetului mare de la picior“. Am întrebat de ce și Clio a spus: „Pentru ca, atunci când voi muri și-mi vor agăța o etichetă de degetul mare, să arate comic la morgă“. Amintirile de genul ăsta sunt ca praful colorat de pe aripile fluturilor care mi se scutură de pe degete și apoi e luat de vânt. Cred că lui Clio i-a plăcut ideea unui tatuaj pentru că ar fi fost ceva al ei, ca și simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rolul lui Mark Richardson. Am aruncat o privire spre ușa din față și-am zâmbit cu jumătate de gură. Credeți-mă, e-o plăcere că am ajuns până aici. Camera mea era mică, destinată unui scop precis, dar foarte curată - genul acela de curățenie domestică maniacală. Mi-a trecut prin cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de gură. Credeți-mă, e-o plăcere că am ajuns până aici. Camera mea era mică, destinată unui scop precis, dar foarte curată - genul acela de curățenie domestică maniacală. Mi-a trecut prin cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Odată cu cheia camerei am primit și cheia de la intrarea în hotel, pentru că la biroul de recepție nu se mai afla nimeni după ora zece seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după bunul meu plac, lucru folositor pentru genul acela de expediții matinale, de supraveghere, necesare colectării unei noi rezerve de corespondență. Știam deja de unde puteam vedea bine orașul. Am aruncat carnețelul, binoclul și telefonul mobil în buzunarele mari și goale ale pelerinei și am dus tava goală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dumnezeule... mare! sări ea cu replica ei favorită din Totul despre sex. Ești așa de demodat, Eric. Ai stat vreodată într-un hamac? — Nu. — Vezi? zise ea. Vezi? Cu o expresie aproape imobilă, Clio reuși să-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa de comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule, Eric. Regret s-o spun, sincer regret, dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scumpule? Am făcut tot posibilul să-i explic, articulând și comunicându-i cu atenție cuvintele de parcă ar fi fost niște mici mine, atenție, atenție, atenție. — Cum te simți? întrebă ea. Poate ar trebui să faci o plimbare sau ceva de genul ăsta. Întinde-ți picioarele. — Poate. — Vrei să te însoțesc? — Nu, cred că trebuie să fiu singur. — Bine. Peștii de la apus trebuie să se fi strâns la mal acum. Ai putea să iei ce-a mai rămas din sendvișuri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă cunoștea destul de bine ca să se opună acestei idei altfel decât tăcând și ridicând din sprâncene a îngrijorare. Poteca ducea spre o verandă plină de frunze moarte. Se intra prin două uși duble, făcute din lemn închis la culoare și genul acela de sticlă vălurită cu plasă de sârmă înăuntru. Am împins ușa din stânga și aceasta s-a deschis pe jumătate. — E cineva aici? Tușa Ruth avusese dreptate: plimbarea nu-mi fusese de ajutor. Măruntaiele îmi atârnau libere și ude sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
automutilat, dar ea se arătase dispusă să facă totuși o încercare. Mai devreme sau mai târziu, tot trebuie să ne obișnuim unul cu altul, spusese. Am vrut să zic: Nu, zău, și să-i explic că Ian nu era deloc genul de pisică sociabilă sau măcar genul de pisică tolerabilă, ci mai degrabă un soi de vârtej făcut din lame. Dar apoi mi-am amintit că eu voi dormi pe podea, iar ea va sta în pat, și am spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să facă totuși o încercare. Mai devreme sau mai târziu, tot trebuie să ne obișnuim unul cu altul, spusese. Am vrut să zic: Nu, zău, și să-i explic că Ian nu era deloc genul de pisică sociabilă sau măcar genul de pisică tolerabilă, ci mai degrabă un soi de vârtej făcut din lame. Dar apoi mi-am amintit că eu voi dormi pe podea, iar ea va sta în pat, și am spus doar: Bine, mersi. Am înaintat cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]