6,354 matches
-
înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gîndirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică) - aceeași concurență făcută duratei curente se afirmă stăruitor". Cecității lovinesciene, exagerată polemic de autorul Domnișoarei Hus, îi contrapune imnul spiritual, scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. O bună paralelă ar putea fi Poe-Barbu. Fervent al vechii Grecii, se simte dator să-și definească poziția față de tradiționalism: "lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL, dragoste înălțată, impersonal, la rang de erotism cosmic, divin, imn ridicat lui EL, Mîntuitorul, dar și GAHEL-ei, Helga, ecou potrivit și cu numele scandinav al Zeiței Infernului și a Morții: (H)Elga Hel". Cine ar urmări cu atenție paginile de atitudine, confesiune și gînduri pe marginea diverselor preocupări ce l-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu buricele degetelor, tandru sau ciupit, repezit viril, corzile prelungi ale unui pian cu coadă disecat în văzul publicului, cu capacul ridicat? Cum e posibil să pui în dialog o prelucrare unică după Suita Românească de Béla Bartók cu un imn religios armenesc din secolul XIII cântat din shvi și ragtime-ul primitiv sincopat al lui Scott Joplin? Păi, după cum spuneam, prin magie... Ca să fiu sincer, nu cred că eticheta de etno-jazz poate însemna ceva. Forța imensă a jazz-ului vine
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lui Voiculescu) semnificând misterul „comunicării” religioase, care este comuniune, trăire prin identificare. Următorul volum, File de acatist (1976), conține poezie religioasă: două acatiste, unul dedicat Sfântului Mucenic Ioan Valahul, celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984) și Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi (1992) se circumscriu, în general, aceluiași univers poetic. Dramaturgia lui A., reunită în două volume publicate în 1982 sub titlul Greul Pământului. O pentalogie a mitului românesc (Premiul Uniunii Scriitorilor), oferă o fascinantă experiență de întoarcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
Detroit, 1976; Istorii agrippine, București, 1976; Străinii din Kipukua, București, 1979; Greul pământului. O pentalogie a mitului românesc, I-II, București, 1982; Rotonda plopilor aprinși, București, 1983; Anamneze, București, 1984; Amintirile peregrinului apter, București, 1990; Cerurile Oltului, Râmnicu Vâlcea, 1990; Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi, București, 1992; Pro memoria. Acțiunea catolicismului în România interbelică, București, 1992; Hoțul de mărgăritare (Întoarcerea fiului risipitor), Cluj-Napoca, 1993; Pledoarie pentru biserica neamului, Craiova, 1995; Din spumele mării, îngr. și postfață Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1995; Clujul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
peșterile de la Qumram (Marea Moartă), care acreditează doctrina predestinării cu privire la creația "fiilor luminii și ai întunericului" de către Dumnezeu: "Înainte ca să-i fi creat cunoscut-ai faptele lor pînă în vecii vecilor și nimic nu va fi făcut fără voia ta" [Imnuri, 1:7,8, cf. Amușin, 1963: 189]. O paradoxală consecință a acestei doctrine încărcarea lui Dumnezeu cu toate relele lumii, ale omului inclusiv a făcut ca printre aceleași vechi documente să se găsească și texte cu semnificație total opusă ideii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unui prieten sau unei rude. Du Boulay descrie o minciună pe care a spus-o ea însăși. În comunitatea în mijlocul căreia a lucrat, oamenii care purtau doliu sau rudele unei persoane grav bolnave nu aveau voie să cînte altceva decît imnuri bisericești. Din cauza bolilor și a deceselor, femeile n-au putut să cînte alt gen de muzică timp de cincizeci de ani. Întoarsă în sat, în timp ce lua cina în compania unor prieteni, du Boulay a fost întrebată unde plecase. Ea a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului, și imnul tăcerii netulburate se înălța de pretutindeni, ca o rugă de mulțumire către Ziditorul puternic a toată făptura..." (Calistrat Hogaș, Singur) Exemplificați, în enunțuri, atributul exprimat prin toate tipurile de adjective pronominale. Ilustrați, în enunțuri, rolul de atribut substantival al numeralelor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al sfintei libertăți”, martir al lui Hristos; în fine, Închinare Sfintei Fecioare Maria se intonează ca un imn dedicat suferinței, jertfei, visului și minunii, smereniei omului care tentează atingerea „Celui ce-n totul este,/ Și-n totul pretutindeni se ascunde”. Poezia religioasă - adunată îndeosebi în volumul Prinos de lumină și har (1995), supraintitulat În duhul adevărului. Crez și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
volantă, ca și Iraclie Porumbescu, o Odă la soborul clirosului Bucovinei. În calendarul pe 1854 figurează o imitație a lui B. după celebra odă a lui Derjavin, Dumnezeu. În același an, îi apar într-o broșură poeziile Preotesele vădane și Imnul văduvelor preotese. Limba poeziilor sale este curată, lipsită de împrumuturi străine, cu o ortografie neinfluențată de etimologismul lui Aron Pumnul. Lui B. îi aparține și o gramatică (scrisă în germană) a limbii române, Theoretisch-praktische Grammatik der Dacoromanischen, imprimată la Lvov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
care templu este decorat cu multe daruri. Acest zeu, Apolo, mai are și un oraș sfînt al său, iar cei ce locuiesc în oraș sunt în mare parte cobzari și aceștia în timpul serviciului divin bat cobzele în cor și cîntă imnuri în cinstea zeului, lăudînd faptele sale. Hiperboreii au un mod al lor propriu de vorbire, și sînt cu o prietenie mare față de greci, cu deosebire față de atenieni și de locuitorii din Delos; această bunăvoință a lor fiind stabilită și confirmată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a Moesiei care, din cauza vecinătății era atunci supusă goților. Dar preoții goților, aceia care erau nu-miți pioși, deschizînd îndată porțile cetății și ieșind în întîmpinarea dușmanilor cu chitare și îmbrăcați în alb, au început să se roage cu cîntări și imnuri către zei să-i alunge pe macedoneni din patria lor.” Aici Iordanes îi ,,confundă” prea devreme pe geți cu goți cum face de multe ori în cartea sa! Scrierea lui Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică în Cartea LX, 2 ne
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cânte...neobosit și îndărătnic, demonstra matematic că numai el are dreptate și că nu-și va schimba părerea niciodată”. A introdus bradul la sărbătorile de iarnă în casa lui Sadoveanu, „în jurul căruia copiii, dirijați de același neobosit Celibidache cântau un imn compus de dânsul: Toți copiii drăgălași / Află vestea minunată / C-a venit din nou la Iași / Moșul nostru de-altădată. Dumnealui precum îl știți / Vine-n pulberea de stele / Cu păpuși cu ochi boldiți / Jucării și acadele...” Prietenia cu Profira
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
academic paleolog - dovedește un program iconografic foarte răspândit În mediul pictural atenian și cretan din secolele XVI-XVII, introdus și În pictura românească: Scara lui Ioan Climax, Scara lui Iacob, Viața adevăratului călugăr, Arca creștinătății, Moartea lui Efrem Sărul, Buna Vestire, imnuri de nuntă, Fecioara Protectoare. În plus, acești pictori, cu ajutorul unor iconografi renumiți, de exemplu arhimandritul Ioan sarețul mănăstirii și mare Învățat - au introdus În programul pictural imagini ale unor sfinți autohtoni (Nicodim de la Tismana, Grigore Decapolitul), ca și personaje din
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
Radu Mihai Teodorescu și Dinu Cruceanu. Publicația este menită să întrețină cultul lui Al. Macedonski, ale cărui articole și versuri sunt reluate; astfel, în numărul inaugural se retipărește articolul Forța morală, care ține loc de program, și e inclusă poezia Imn regal; în alte numere intră în sumar poemele Mângâierea dezmoștenirei, Formele, un fragment din piesa Saul, schița Pomul de Crăciun. Se reproduc, de asemenea, scrieri de Traian Demetrescu și Oreste. Sunt prezenți frecvent Pavel Al. Macedonski (cu versuri, proză, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor liric: de la elanul și exuberanța naivă a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ar fi conferit-o, pe care nicio instanță enunțiativă solidă și coerentă nu i-ar fi permis-o. Și astfel, modulațiile auctoriale configurează un loc polifonic în care se topesc identități, țări, limbi și tradiții, într-un vesel și cutremurător imn adresat diversității vieții. Și rătăcirii. În sensul pe care i-l conferă Edouard Glissant anume ceea ce incită ființa să-și părăsească ancorele pentru a investiga realul, lumea întreagă, să nutrească gînduri de ducă, de ambiguitate, de incertitudine, care ne apără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
forță, indiferent de rasă, culoare sau temperament. Grainville se lasă rostogolit, mîn gîiat, înșelat sau chiar ucis de mîinile delicate ale numeroaselor sale amante virtuale, cu aceeași fascinație creatoare dintotdeauna. Toate romanele sale sunt dincolo de multe atribute pur literare un imn închinat femeii. Și misterului în general. Scriitorul nu descrie, nu oferă chei de lectură unice, lasă poveștile să se împletească în voia întîlnirilor, dramelor, speranțelor, geloziilor personale, pentru ca cititorul să reconstituie după plac motivațiile și desfășurările lor, destine de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceva lipsea, cumva nu se rostise adevărul sfîrtecat al unui catolic irlandez mîndru de originile sale și prins în contradicțiile unui război absurd. Melancolia degajată de contemplarea unei irosiri ale cărei resorturi ne scapă se îmbină cu frumusețea aspră a imnului Republicii Irlanda, Amhrán na bhFiann (Cîntecul soldatului)... Dacă Trădătorul meu punea accentul pe suferința și furia resimțite de Antoine francezul, Întoarcerea la Killybegs e focalizată pe Tyrone irlandezul, care-și povestește copilăria mizeră, loviturile tatălui, bombele nemțești, gloanțele englezești, umilirile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să se atingă involuntar de sute de necunoscuți. Neașteptat însă e să descoperim că ruptura nu este dureroasă, că absența se dizolvă în transformare, iar noul nu ia locul vechiului, ci doar îl sublimează. Marie-Hélène Lafon ne oferă un adevărat imn al limbii franceze, de la dialectul regional la fraza erudită, cele două "țări" exterioare întîlnindu-se și împlinindu-se în cea de a treia, discretă, subtilă, savuroasă limba ficțiunii. Toamna celor 555 Acesta e numărul oficial de romane franceze și străine (356
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cel puțin limpezi, expuse uneori cu o excelență tehnică de gravor istoric. IOAN CATINÀ Marșul revoluționar al lui Ioan Catinà (1828-1851), cântărețul muntean al anului 1848, era prea fățiș instigator la lupta de stradă între clase ca să fi putut deveni imn național: Haideți frați într-o unire, Țara noastră e-n pieire: Aste ziduri și palate Unde zac mii de păcate, Haideți a le dărâma. Byronizant, el stă "pe stînci" și cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic și grav, plin de strigăte solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iadului prăpăstii pogoare-se de vii; O moarte necurmată să pască-a lor viață, Cutremur, spaimă, groază, ajungă așea fii! Restul producției poetice este sub orice critică. Omul însuși nu era, ca exponent al Ardealului oprimat, la înălțimea propriului său imn. G. SION G. Sion (1822-1892) a devenit popular prin rizibila Limba romînească: Mult e dulce și frumoasă Limba ce vorbim, Altă limbă armonioasă Ca ea nu găsim. Traducerile (Mizantropul de Molière, Horațiu de Corneille, Phedra și Athalia de Racine, Zaira
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
piept, Te văz pe dinainte-mi c-un pas ușor a trece, De mine te apropii la capul meu șezând; Și după gîtu-mi palid tu pui o mână rece Și alta plimbi pe piano de moarte trist cântând. Într-un imn mistic, dedicat pianului, cântă la clavir (tablou grațios) un "arhanghel". Ah! cât de mult îmi place armonia cea lină Ce sânul tău produce, o, pianule divin! Frumos ceresc arhanghel! începe dar de cântă, Te pune-acum la piano și cântă în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]