6,831 matches
-
Eu vreau să mai văd și altceva în Eminescu, azi la o sută de ani de la moartea lui. El a fost cel dintâi în lumea noastră, care în limba noastră și în poezia ei, a putut capta existența și spirala infinită a universului. El a transfigurat pentru eternitatea limbii și imaginației noastre lumina și bezna adâncă a universului, explozia unui început care, identificându-se cu infinitul, nu poate fi numai un început. Imobilitatea cosmică fixând pe ea dinamica stelelor și traiectoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
energetice, orice Încercare de conservare e falsă; dar despre asta, altă dată. “Radiosfera”, 27 februarie 1995, ora 10,42 22. Puțină geometrie... Cercul, așa cum Îl cunoaștem, e un caz intermediar Între două limite: dreapta și punctul, adică cercul de rază infinită, respectiv zero. Infinitul posibilităților nu se putea materializa În Viață decât la limita superioară, adică la dreaptă. Și, Într’adevăr, prima asociere a organismelor ancestrale a fost liniară. Primele celule apărute pe Pământ erau heterotrofe și se hrăneau cu substanța
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sacre și Figurile divine” și figurează cea mai veche ontofanie din lume - coincidentia oppositorum. Dar oare imaginația meșterului sau memoria voievodului „uns al lui Dumnezeu, a renăscut arhetipul „stăpânirii ciclice a devenirii”prefigurate de roată și de spirală, al repetării infinite a ritmurilor temporale înscrise în cerc, „al permanenței ce sălășluiește în constanța schimbării însăși”, raportată la simbolismul Centrului și al circumferinței? Cine a văzut - a sacris - lumea ca alchimiștii, Haos al materiei prima ce trebuie să sufere transmutația și imolarea
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
pentru noi o farfurie cu felii de pâine cu salam. Le aducea la noi, să avem o justificare. După un timp, îi ziceam: mai schimbă și tu. Mă rog, pâinea e pâine, se face pesmet, da’ salamul era un albastru infinit! Fugi cu el! Pif îl întreabă dacă e adevărat că l-a invitat Călinescu la „Chestiunea zilei“. Și el evită să răspundă. Are tehnici bine puse la punct să evite. Ne joacă. Așa simțim. Noi vrem să-l tragem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
impotenții și tarații congenitali sau cei predispuși prea repede la impotențe, raporturi de complicitate amară Într-un simulacru de Împerecheri absurde, Într-o „Tehnică“ sexuală furnizoare de gâdileli reci, neutre și de o valoare senzuală mult inferioară voluptăților cu ecouri infinite pe care le avem numai și numai pe urma unei posesiuni viguroase, integrale, irezis ti bile și exclusive, afirmată cu toate predominanțele de care poate fi capabil băr batul, printre care calitatea lui eminentă de a plămădi din nou, pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
speriată, ce s-a ridicat în zbor dând repede din aripi și țipând cu un glas aproape omenesc. Când s-au convins că sunt singuri acolo, Stan și Victor s-au apropiat tiptil de colibă și au deschis ușa cu infinită precauție: Stan pășea în față cu pistolul în mână gata încărcat, fratele meu venea după el ținând strâns cealaltă armă de care dispuneau, mult mai puțin eficientă, briceagul cu lama ascuțită. Așa cum prevăzuseră, nici în cabană nu se afla nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
frumos rânduite, le desfăcuse cu grijă, le privise mângâindu-le și gândindu-se că de-acum cămășile nu mai au cum să-i îmbrace pe băieți, pe Valeriu, stăpânii lor s-au dus... Începuse să le spele frecându-le cu infinită atenție. Așa-i venea, să le spele, nu se întreba exact de ce-o face. Când a auzit ușa de la intrare deschizându-se tânguitoare, a crezut că i se năzare. Cine să fie? Au răsunat apoi pași cunoscuți, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îndeletniciri Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
considera, vechii amici, cum ar fi el, Vlad. Când a rostit „vechii amici“, Cameniță a râs mătăhălos, cu fața lui de brută neîmblânzită, iar fratele meu a simțit deodată cum ace de spaimă îl înțeapă în inimă, era acea spaimă infinită pe care o cunoscuse în timpul detenției în temnița Securității. În preajma lui Cameniță, în fratele meu se trezea copilul neajutorat care stătea ațipit în sufletul său: Vlad, autoritatea intelectuală de prestigiu național, acum nu mai găsea răspuns la nimic, îi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oară, în toată nimicnicia ei, lumea căreia nu-i mai aparținea. Certitudinea că el era de-acum altfel decât toți oamenii, că fusese ales pentru un experiment divin, având ca temă fericirea aproape veșnică, îi dădea o stare confuză, de infinită milă, amestecată cu o trufie cumva și mai infinită. „Bieții oameni, nu știu ce-i așteaptă!“, dar și: „Să-i ia dracu’ pe toți, eu am scăpat!“. Televizorul mergea fără sonor, însă faptul că pe toate canalele se perindau aceleași figuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai aparținea. Certitudinea că el era de-acum altfel decât toți oamenii, că fusese ales pentru un experiment divin, având ca temă fericirea aproape veșnică, îi dădea o stare confuză, de infinită milă, amestecată cu o trufie cumva și mai infinită. „Bieții oameni, nu știu ce-i așteaptă!“, dar și: „Să-i ia dracu’ pe toți, eu am scăpat!“. Televizorul mergea fără sonor, însă faptul că pe toate canalele se perindau aceleași figuri de politicieni și vedete, ca și când aveau de făcut un anunț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
las vouă, însă la treaba patriotică mă bag. Când apucă omul hârtia, trebuie să aibă și nițel sentiment cultural. Parfumul ca parfumul, poate să fie busuioc sau levănțică de asta, de-a noastră, dar dacă tipărim ceva deosebit, o Coloană Infinită, un Arcu’ de Triumf, un Ateneul Român, facem vânzare!“ Și abia plecă patronul, ce mai zgomot, ce mai zbucium, cadrul clocoti de spirit, și de țuică, și de bucium! Cei patru înțelepți ai hârtiei igienice de largă întrebuințare națională se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în 1566, Giuseppe Arcimboldo într-o pictură alegorică. În veșnicul nostru provizorat, dominat doar de discursul despre reformă, standarde profesionale și modernitate, rămâne deocamdată, prin firave reverberații, doar convingerea exprimată de Borges în Biblioteca Babel: „Biblioteca va dăinui: iluminată, solitară, infinită, perfect imobilă, înarmată cu tomuri prețioase, inutilă, incoruptibilă, secretă”.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
care ochii săi urmăresc fiecare val ridicîndu-se, umflîndu-se și apoi stingîndu-se la țărm Îi reflectă uimirea. Alberto, care se apropie de 30 de ani, vede acum Atlanticul pentru prima dată și e copleșit de această descoperire, care indică un număr infinit de cărări către toate capetele pămîntului. VÎntul proaspăt ne Învăluie simțurile cu puterea și furia mării; totul se transformă sub atingerea sa; chiar și Comeback∗ privește lung, cu năsucul său ciudat În vînt, la panglicile argintii care se desfășoară În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un spațiu gol cu fiecare pas pe care-l făceam. Alberto și-a pierdut ochelarii de motocicletă, iar pantalonii mei s-au zdrențuit complet. Am ajuns, Într-un final, la liziera pădurii, unde am Început să pășim cu o atenție infinită, fiindcă Întunericul era atît de compact, iar al șaselea simț al nostru atît de ascuțit, Încît vedeam prăpăstii la fiecare pas. După o eternitate de mers prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o mănușă albă sau un guler de cămașă. A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un eveniment misterios în infinită desfășurare. Crinul cu dublu înțeles ți se zbuciumă necontenit în creier, și de aceea te surprinde mereu spunându-ți ceva neașteptat despre sine și lume. Vezi în el mai multe decât în crinul monolingv. De la o limbă la alta se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
repede căprioara slabă, obosită și lipsită de apărare. În fața acestei curajoase ființe, care lupta disperat pentru supraviețuire, perdelele consistente de zăpadă, ca niște văluri multiple atârnând în fața miresei, o împiedicau să vadă pe unde merge, deplasându-se în mișcări circulare infinite ca un halucinant joc de călușei. În distracția lor inconștientă și criminală, forțele atacatoare se înmulțeau, devenind tot mai agresive și posesive, în timp ce rezervele de energie vitală ale mamei se diminuau văzând cu ochii. În timp ce izbiturile de vânt îi fâlfâiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Era prea mult. Nu mai putea tolera. Era un afront, o jignire personală impardonabilă. Și a reacționat pe măsură. Ce ai, mârțoagă tebecistă? Te-a pălit somnul, ai? Las' că te scol eu, mortăciunea dracului! Sus! Sus! Și, din mila infinită a bunului Dumnezeu care iubește copii ca un tată de albine, precum și cu binecuvântarea harului Sfântului Duh, corpul meu căzut, slab și înfometat a fost din nou beneficiarul unei cizme bine lustruite direcționată de ochiul atoatevăzător al creatorului suprem către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așa că au ajuns ceva mai târziu în colonia penitenciară din Bumbăcari. O familie respectabilă de intelectuali, de o desăvârșită noblețe comportamentală, fizică și morală. Doamna Condor, de o statură mai degrabă submedie, cu niște ochi albaștri, în care citeai bunătatea infinită și mila față de semenii aflați în suferință, era o apariție plăcută și impresionantă prin aerul de adâncă melancolie degajat de toată ființa sa. Oare de ce-o fi fost așa de tristă? Dumnezeu știe! Avea, în schimb, doamna Condor doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mersul firesc al vieții, nebănuind niciun moment că suntem marionetele unui regim totalitar de dictatură comunistă. Pe ei, pe acești colegi ai mei frumoși, buni și nevinovați, îi păstrez în mintea și inima mea cu iubire, cu dragoste aleasă și infinită gingășie așa precum scoica își apără comoara neprețuită sub formă de mărgăritar. Îi caut și îi chem permanent și tot mai emoționat, amintindu-mi perioada fascinantă și neprihănită a copilăriei apusă pentru totdeauna, însă păstrată surprinzător de proaspătă și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai folosise tata uneltele agricole? Furca juca în mâinile lui puternice și pricepute precum racheta în posesia unui tenisman consacrat. Corpul său vibra ca un instrument bine acordat, emițând cele mai limpezi și armonioase sunete în deplină concordanță cu măreția infinită și copleșitoare a naturii. Dintr-o grămadă de crengăraie din curte, aflată sub vișinul bătrân de la extremitatea grajdului, și-a făcut niște prelungitoare pe care le-a fixat lângă leuci pentru a înălța loitrele, mărind astfel capacitatea de încărcare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aseară, filosoful francez Michel Serres (citește Sers') vorbește liber (și cât de bine vorbește!) chiar pe marginea temei principale a conferinței: "Les Nouvelles limites de l'humain". O complicată excursie în timp, spațiu, evoluția omului, capacitatea lui de adaptare practic infinită. Totul livrat într-o magnifică limbă franceză, clară și tăioasă în precizia definițiilor ca un diamant al Coroanei. În schimb, nici un cuvânt despre Dumnezeu, despre Creator, singurul Stăpân fără de stăpân, cum îl definește Fericitul Augustin o formulă atât de bine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din Geneva: Doamne, lasă-ne să îndurăm cu calm acele lucruri pe care noi nu le putem schimba, dă-ne curajul de a schimba ceea ce trebuie schimbat, dă-ne înțelepciunea de a face deosebirea între ele". Evident, era citată cu infinite precauții de corectitudine politică, dar era totuși acolo! Nu știu ce interpretare să dau faptului: postmodernism? Vagi amintiri de catehism ale celui care a conceput manualul? 6 iunie 2004 "Rușii de astăzi se nasc cu o karma deosebit de dificilă". Propoziția este rostită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
francez din Toulouse care urmează aici un master în exploatări forestiere (canadienii sunt foarte competitivi în acest domeniu), îmi dă să gust, cu gesturi regale, un capăt de salam uscat, trimis de mama sa din Franța. A ajuns aici după infinite precauțiuni, ambalat într-o cutie de tablă cu capac, pentru că legislația canadiană nu permite introducerea produselor de carne și lapte importate din UE. Salamul uscat miroase a porc și a rânced, dar este din Franța, din Europa și este saucisson
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Universitatea Laval. Chinuit de dorul de țară, pendulează între precaritatea canadiană și dificultatea întoarcerii acasă. Aflu apoi cu uimire că a terminat același liceu ca și mine la Brăila, că este originar dintr-un sat din Bărăgan, iar spațiul infinit al acestuia îi lipsește. Se creează în mod spontan o legătură intimă sudată de dorul de casă și de faptul că este foarte ciudat să întâlnești pe cineva, așa, deodată, cineva care are aceleași origini și traiectorie profesională ca tine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]