6,100 matches
-
-i recitesc întreaga operă publicată până atunci. M-am lungit, din sfială, până când Noica a avut acel accident cumplit care i-a adus moartea. Liviu Antonesei: Poate era bine să te fi grăbit! Noica merita să fie cunoscut, era un interlocutor fantastic și avea o vocație pedagogică înnăscută. Sigur, eu n-am ajuns filosof în urma întâlnirilor noastre pentru că ajungi ceea ce ești deja! -, dar nici nu mi-a stricat să termin de citit filosofii ori să-i recitesc pe câțiva. Cum nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
diferență vine și calitatea emisiunii. Autocontrolatul Hurezeanu și scăpatul de sub orice control CTP! Când spun că îmi place, mă refer la structura emisiunii, bazată pe acest contrapunct temperamental, dar asta nu înseamnă că sunt întotdeauna de acord cu cei doi interlocutori. Uneori, opiniile lui CTP mi se par periculoase. Nu în sine, ci pentru puterea de convingere. Farmecul periculos al lui CTP poate convinge chiar și atunci când nu are dreptate, când se înșeală, pentru că mizează pe expresivitate, prin urmare și pe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
si nu întâmpină probleme de înțelegere. Este sigură pe ceea ce spune si are tendința de a exagera lucrurile. C.L. prezintă calitățile unui bun orator. Precizie, claritate, fermitate. * non-verbală - pe parcursul discuției eleva a avut un comportament degajat si si-a privit interlocutorul în ochi. Atitudinea ei inspiră siguranță si stimă de sine ridicată. Nu agreează discuțiile care îl vizează pe tatăl său, lucru observat în gestica feței si a corpului. Grad de adaptabilitate: Clienta s-a adaptat cu ușurință situației, nefiind nevoie
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
gesturile cu mâinile ilustratorii - sugerează descrierea unui obiect cu forma rotundă (se face un cerc cu ajutorul mâinii), - elemente nonverbale care însoțesc și completează mesajul verbal; c) expresiile cu mâinile afective - (gestul rugăciunii); d) expresiile cu mâinile reglatorii - (controlarea interacțiunii cu interlocutorii prin gesturile palmelor); e) expresiile cu mâinile adaptorii- acele gesturi stereotipe în condiții de concentrare sau tensiune psihică (răsucirea unor șuvițe de păr, depărtarea paharului cu apă etc.). Forma reală a mâinii sugerează o spirală și ajută la un control
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
specialitate - prin limbajul științific al unei discipline de învățământ (M. Călin, 1996, p. 57). Una din dimensiunile principale și foarte importante ale relației de comunicare este empatia. aceasta reprezintă capacitatea unui individ de a se substitui pe sine în rolul interlocutorului, de a se identifica temporal cu el. Motivele pentru care empatizăm sunt diferite, dar cel mai frecvent scop al empatiei este previziunea comportamentelor celuilalt. anticipându-se comportamentul probabil al partenerului de comunicare se obține fixarea unei strategii personale de comportament
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
genuri" (394c). Cu grija pentru claritate ce îl caracterizează, Socrate își ilustrează părerea printr-un exemplu. Evocând altercația dintre Criseus, bătrânul preot al lui Apolo, și Agamemnon, care nu vrea să-i înapoieze fiica, chiar la începutul Iliadei, pe care interlocutorul său se presupune că o cunoaște pe de rost, îi spune: "Știi deci că până la aceste versuri: și el îi conjura pe toți grecii și în special pe cei doi Atrizi, conducători de popoare poetul vorbește în numele său și nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice nu sunt pentru el decât o palidă reflectare a realului. Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare obiect? Să reprezinte ceea ce este așa cum este, sau ceea ce pare așa cum pare; este ea imitarea aparenței sau a realității? A aparenței, zise el. Arta de a imita
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imorală, nu pare decât, ne avertizează el, să-l pervertească pe cetățean. "Văd (...) multe motive ca să cred că cetatea pe care am fondat-o este cea mai bună, zise Socrate, adresându-se lui Glaucon, unul din discipolii săi și principalul interlocutor în Republica, dar îndrăznesc să afirm acest lucru mai ales gândindu-mă la regulamentul nostru despre poezie. Ce regulament? De a nu admite în niciun caz această parte a poeziei care constă în imitație 9. Necesitatea de a o respinge
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
însuși, iar cei pe care-i face să vorbească nu sunt oratori." De aceea autorul dramatic, ce recurge la retorică pentru a zugrăvi pasiunile, pentru a arăta unele personaje pradă deliberării, pe altele pline de grija de a-și convinge interlocutorul, trebuie să le folosească plin de precauție. Trebuie ca tirada să apară ca un cuvânt dictat de emoție, și nu ca o bucată de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ar trebui să fie indispensabile înțelegerii și decupajului dialogului. "Trebuie ca Poetul să-i facă pe Actori să vorbească cu atâta artă, încât să nu fie nici măcar necesară marcarea distincției Actelor și a Scenelor, nici măcar să fie marcate numele interlocutorilor. (...) Și îndrăznesc să spun că Anticii au procedat foarte înțelept în această privință, încât dacă mi s-ar da o Tragedie de-a lui Sofocle sau Euripide, sau o Comedie de Terențiu și Plaut, (...) dacă aș avea în mână un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin unitatea acțiunii principale, dar deranjează puțin atenția auditoriului, care nu știe spre care să și-o îndrepte și care se vede obligat să împartă în două ceea ce obișnuia să acorde uneia singure." Aparteul nu poate fi lung, căci prezența interlocutorului nu mai are atunci rațiune de a fi, cu condiția ca autorul să reușească, printr-un tur de forță, să-și legitimeze tăcerea. Pentru a păstra un minimum de verosimil, d'Aubignac fixează trei condiții la care trebuie să subscrie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sinea lui, și nu era auzit, sau care vorbea printre dinți, astfel încât era greu de știut ceea ce spusese." În sfârșit, d'Aubignac consideră că utilizarea aparteului este deosebit de judicioasă în momentele în care trebuie mobilată tăcerea unuia din cei doi interlocutori, care ar fi apăsătoare pentru spectator. "De exemplu, dacă unul din Actori citește o scrisoare cu voce înceată, un altul poate vorbi ca pentru sine în tot acest timp. Dacă un avar și-ar număra banii, Hoțul, care l-ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În Critica Școlii femeilor (La Critique de l'Ecole des femmes), Dorante, care ia, ca și Uranie, apărarea piesei contra unuia dintre defăimătorii ei, Lysidas autor în care se va fi recunoscut Donneau de Visé -, contestă punctul de vedere al interlocutorului său care face mult mai mult caz de tragedie decât de comedie. "Dorante Deci credeți, Domnule Lysidas, că întreg spiritul și întreaga frumusețe se află în poemele serioase, iar piesele comice sunt niște neghiobii ce nu merită nicio laudă? Uranie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încă romanele și eseurile. 20 Vezi Capitolul 1. 21 În Entretiens sur "Le Fils naturel" (Convorbiri despre "Fiul nelegitim"), Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate preromantică. Discursul despre poezia dramatică (Discours sur la poésie dramatique) este în schimb un tratat în toată regula. Apărut în 1758, după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
morală a lui Constantin Brâncoveanu, el este doar ,,Ghiaur vechi, ghiaur hain". La rândul lor, formulele de adresare existente În replicile domnitorului reliefează măiestria cu care autorul anonim a știut să evidențieze atitudinea acestuia În funcție de momentele acțiunii și de interlocutor. Astfel, În discuția cu sultanul, el nu folosește nicio formulă de adresare, cu atat mai puțin vreuna care să vizeze slugărnicia să, căci rămâne demn În fața tuturor amenințărilor și pericolelor, Însă, atunci când cruzimea Întrece orice măsură, Brâncoveanu se adresează
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația constructivă sunt inserate și replici la reacțiile vehemente pe care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
extrag substanța din viața de toate zilele pe marile șantiere, în uzine, fabrici, în Insula Mare a Brăilei etc. După tiparul ideologic al epocii, Z. investighează mediile muncitorești, se arată fascinat de „oamenii socialismului” ori de „omul comunist”, își provoacă interlocutorii la lungi discuții și decupează crâmpeie de viață care vorbesc hiperbolic, triumfalist despre efort și sacrificiu, despre „victoria omului devenit sufletul corabiei” ori semnalează, de pildă, „o mare și profundă lecție de etică revoluționară”. În același stil este surprinsă, complementar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
Zeului Anonim” rămâne o Întrebare deschisă, fără a exclude posibilitatea de a ne afla În faxe "Zeul Anonim"ța unei false probleme, putând fi vorba despre o entitate aparte, diferită de celelalte, născută din nevoia credincioșilor de a avea un interlocutor divin intim și mai atent la nevoile individuale, decât marile divinități ale cetății sau decât cele venerate În tradițiile antice tribale ale grupurilor individuale. Fenomenul poate fi Încadrat În religiozitatea populară care are tendința de a se detașa de cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
depus în urma celui actual, activ, devenit avut. În alți termeni, operele „făcute” sunt, în cel mai bun caz, produsul autoimitației, când nu adoptă norme și formule consacrate sau în vogă la un moment dat. Fără să întrebuințeze cuvântul, cei trei interlocutori denunță epigonismul, dar dezaprobă și inovatorismul gratuit, practicat din dorința de a epata. Opunând „născutul” „făcutului”, Mai Știutorul nu omite să precizeze că aceste categorii nu se exclud, ci se completează reciproc. Nașterea include facerea. „Nici identitatea primară (cu sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
și mai grav e acela în care cineva se lasă asimilat nu de propriul avut ontologic (devenit pseudoontologic), ci de al altora. Efectul nu e doar sclerozarea, ci chiar dezrădăcinarea din ființă. Al treilea fel de avut este, în viziunea interlocutorilor, avutul instituționalizat, id est societatea. Societatea ar fi „un trecut comun standardizat și solidificat, prelins apoi asupra prezentului unor ființe diferite între ele și diferite (în aici-acum-ul lor efectiv) și de trecutul în chestiune”. Pentru ca acesta să nu devină un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
cumnații lui Drucker. Numai el avea pașaport românesc, dovadă a puterii sale. Ceilalți, unul german, altul austriac, iar celălalt polonez, primiseră doar cîte un permis de sejur. Ei și familiile lor trăiau în umbra lui Drucker. Conversația îl are ca interlocutor principal pe un fost diplomat britanic de stînga. Lui Guy i se solicită părerea despre tratatul de prietenie germano-sovietic. Toată lumea se uită la el (care era și el de stînga). Guy spune: Cred că Rusia are un plan și că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu capitala la Roma; sau ca Spania să anexeze din nou orașul Milano, Olanda sau Belgia; iar Imperiul otoman să pretindă din nou că Ungaria îi aparține? Relativ la suporterii englezi sau americani ai pretențiilor revizioniste ale ungurilor, Iorga îi amintea interlocutorului său că aceștia știau la fel de multe lucruri despre Transilvania ca și despre Groenlanda sau Țara de Foc. Cît privește propunerea instituirii unui plebiscit, Iorga întreba: cine ar urma să-l prezideze? și (dat fiind că broșura destinată lui Kornis a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
funcția de comandant aliat suprem În Europa, le-a cerut În 1953 Înalților comisari aliați să-i achite pe toți ofițerii germani care fuseseră condamnați pentru crime de război pe Frontul de Est. Comportamenul lui Adenauer nu a atras stima interlocutorilor săi: Dean Acheson, de exemplu, detesta insistența Bonnului de a pune condiții Înainte de a accepta intrarea În comunitatea națiunilor civilizate, de parcă Germania de Vest le-ar fi făcut o favoare Aliaților vestici victorioși. Dar În rarele ocazii În care Washingtonul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietice să părăsească țara. Faptul că noul lider polonez a reușit să evite o catastrofă pentru țara sa e cu atât mai remarcabil dacă avem În vedere discrepanța de putere dintre Hrușciov și Gomu³ka. Dar Hrușciov nu se Înșelase În privința interlocutorului său - așa cum avea să explice el Biroului Politic sovietic la Întoarcerea la Moscova, Ponomarenko, ambasadorul sovietic la Varșovia, „greșise mult În aprecierile asupra lui Gomu³ka”. Deși controlul comunist În Polonia avea să fie menținut cu prețul câtorva schimbări de personal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În vizită În Occident. Björn Engholm aprecia În 1987 politica internă a RDG drept „istorică”, iar În anul următor, colegul său Oskar Lafontaine promitea să facă tot posibilul pentru a tempera sprijinul vest-german pentru disidenții est-germani. „Social-democrații”, Își asigura el interlocutorii, „trebuie să evite tot ce ar putea Întări astfel de forțe”. După cum nota un raport sovietic către Biroului Politic din RDG, „multe argumente pe care noi le-am prezentat Înainte reprezentanților PSD sunt acum preluate de aceștia”20. Iluziile social-democraților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]