6,587 matches
-
că este în pragul morții. În vara anului 1823, compozitorul a fost consultat de Ernst Rinna, care i-a confirmat suspiciunile sale, faptul că suferea de o boală incurabilă. Unele dintre simptomele sale potrivindu-se cu cele ale otrăvirii cu mercur. Schubert a murit în Viena, la vârsta de 31, de ani pe 19 noiembrie 1828, în apartamentul fratelui său, Ferdinand. Ultima lucrare pe care a dorit să o asculte a fost Cvartetul de coarde nr. 14 în Do# minor, op.
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult mai puternice decât cele terestre (Uranus, Neptun și Mercur sunt de asemenea magnetice) și dispun ambele de centuri de radiații. Efectul de auroră polară a fost observat pe ambele planete, mai clar, cu telescopul Hubble. Aceste efecte de auroră par să fie provocate de vânturile solare. Pe de altă
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
satirizează, iar pe alții îi elogiază (de exemplu pe Góngora). Este inspirat din opera „"Viaggio di Parnaso"” a lui Cesare Caporali di Perugia și narează într-o formă autobiografică o călătorie la muntele Parnas, la bordul unei galere dirijată de Mercur, în care unii dintre poeții elogiați încearcă să-l apere față de poeții slabi. Reuniți pe munte cu Apollo, ies victorioși din bătălie și protagonistul reușește să se întoarcă acasă. Opera e completată de „"Adjunta al Parnaso"”, în care Pancracio de
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
lazaret în perioada epidemiei de ciumă din 1813, iar ulterior în perioada 1829-1924, a fost sediul unui spital pentru bolnavii alienați mintal. În interiorul complexului mănăstiresc a fost internat pentru tratament Mihai Eminescu, fiindu-i administrat un tratament pe baza de mercur. Mihai Eminescu este internat aici începând cu 2 februarie, iar de aici este transferat la "Institutul Caritatea". La intrarea în ansamblul de clădiri din jurul bisericii vechi se construiește o nouă biserică. O dată cu darea în folosință a noii biserici se va
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
a preparat hidrogenul din oțet și din pilitură de fier și eterul etilic din etanol și din vitriol. Combătând teoria umorală a lui Galenus, Paracelsus consideră că starea de boală se datorează insuficienței sau lipsei unuia dintre principiile alchimiste sare, mercur sau sulf și că medicul ar trebui să refacă echilibrul prin aportul medicamentelor. La prepararea acestora, Paracelsus a utilizat și unii compuși anorganici pe bază de cupru, mercur, plumb, arsen, antimoniu, sulf sau fier. Învățatul german Georg Bauer (supranumit și
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de boală se datorează insuficienței sau lipsei unuia dintre principiile alchimiste sare, mercur sau sulf și că medicul ar trebui să refacă echilibrul prin aportul medicamentelor. La prepararea acestora, Paracelsus a utilizat și unii compuși anorganici pe bază de cupru, mercur, plumb, arsen, antimoniu, sulf sau fier. Învățatul german Georg Bauer (supranumit și "Agricola") (1494 - 1555), în lucrarea sa "De re metallica" ("Despre prelucrarea metalelor", apărută în 1556), a clasificat minereurile și a descris mineritul și tehnologia proceselor metalurgice, motiv pentru
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza alcătuirii Universului se află doar aerul, apa, focul și pământul) și ale alchimiștilor (care considerau că toate lucrurile din natură au în compoziție doar principiile alchimiste sare, mercur și sulf). Mergând mai departe Boyle definește pentru prima dată conceptul de element chimic, ca fiind orice substanță care nu poate fi descompusă prin mijloace chimice obișnuite. E drept că aplicarea în practică a acestei definiții s-a dovedit a
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
în 1774 și utilizarea acestuia de către Lavoisier în experimente demonstrează rolul acestui gaz în arderea substanțelor și infirmă definitiv teoria flogisticului. Perioada modernă a evoluției chimiei începe cu momentul enunțării legii conservării masei. În 1774, efectuând un experiment prin care mercurului era calcinat într-o retortă de sticlă, chimistul francez Antoine Lavoisier (1743 - 1794) confirmă experimental această lege. Aceasta fusese formulată încă din 1748 de către enciclopedistul rus Mihail Lomonosov (1711 - 1765). Lomonosov contrazice teoria flogisticului subliniind că metalele sunt elemente chimice
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
PAN 35. NH3 36. N-dep. 37. S-dep. dioxid de sulf depunere acidă aciditate puternică pulberi în suspensie (total) pulberi în suspensie cu diametrul < 10 μm fum negru ozon dioxid de azot oxizi de azot monoxid de carbon hidogen sulfurat plumb mercur cadmiu nichel crom mangan arsen sulfură de carbon benzen toluen stiren acrilonitril 1,3 butadienă formaldehidă tricloretilenă tetracloretilenă diclormetan benzo(a)piren hidrocarburi aromatice policiclice clorură de vinil compuși organici volatili (total nemetanici ) compuși organici volatili (total) nitrat de peroxiacetil
jrc3214as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88371_a_89158]
-
însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute, kriptonul și xenonul se leagă covalent de atomi de halogen sau oxigen. Singura combinație a radonului bine studiată
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
alifatică nesaturată, cu o triplă legătură, descoperită de Humphry Davy în 1836 și sintetizată din elemente de Marcellin Berthelot în 1862; este un gaz incolor, fără miros în stare pură, foarte solubil în acetonă. Formează acetiluri de cupru, argint și mercur. Dă reacții de adiție, de polimerizare etc. Se poate obține prin reacția dintre carbura de calciu (carbid) și apă sau din metan, prin oxidare parțială cu oxigen ori prin cracare în arc electric. Este un compus de mare importanță, constituind
Acetilenă () [Corola-website/Science/303073_a_304402]
-
cerești, purtătoare de astre. În felul acesta, ajung la o originală, dar abstactă construcție astronomică, în mijlocul căreia se află focul central, nu Pământul, iar în jurul acestuia se învârtesc 10 sfere, purtând 10 corpuri cerești - Pământul, Luna, Soarele, cele 5 planete (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn), apoi sfera stelelor fixe. Mai trebuia o planetă, cerută de cifra magică 10, și fiindcă n-au putut s-o descopere, o inventează și o numesc "contra-Pământ" (antichthon), planetă invizibilă, opusă Pământului, dincolo de focul central. Noutatea
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
minereului într-o moară cu bile de unde rezultă un concentrat în formă de pulbere. Moara stănijanului are o capacitate de măcinare de 40 de kilograme de minereu pe oră. În moară, alături de minereu, este adaugată cărămidă, var, sodă calcinată și mercur. Concentratul obținut este amestecat cu apă și lăsat să se matureze timp de o oră. În final, separarea aurului din concentratul obținut se face prin amalgamare cu mercur într-un amalgamator tip coloană. Randamentul acestuia este de peste 90%, ceea ce înseamna
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
oră. În moară, alături de minereu, este adaugată cărămidă, var, sodă calcinată și mercur. Concentratul obținut este amestecat cu apă și lăsat să se matureze timp de o oră. În final, separarea aurului din concentratul obținut se face prin amalgamare cu mercur într-un amalgamator tip coloană. Randamentul acestuia este de peste 90%, ceea ce înseamna că, practic, aproape tot aurul existent în concentrator este recuperat. Particulele fine de aur sunt atrase de mercur, după care, prin sifonare, sunt separate de acesta. La nivel
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
separarea aurului din concentratul obținut se face prin amalgamare cu mercur într-un amalgamator tip coloană. Randamentul acestuia este de peste 90%, ceea ce înseamna că, practic, aproape tot aurul existent în concentrator este recuperat. Particulele fine de aur sunt atrase de mercur, după care, prin sifonare, sunt separate de acesta. La nivel global, în anul 1900 producția mondială se ridica la 386 de tone, cantitatea extrasă în anul 2000 ajungând la 2.590 de tone În anul 2001 au fost produse 2
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
fi aruncată în exteriorul sistemului planetar. Frecarea produsă în interiorul satelitului datorită atracției mareice variabile creează o încălzire mareică, topind o cantitate semnificativă de manta și miez. Această căldură este eliberată sub forma activităților vulcanice. Savanții, obișnuiți cu Luna, Marte și Mercur, se așteptau să vadă numeroase cratere în primele imagini ale lui "Voyager 1". Densitatea craterelor ar fi indicat vârsta satelitului. Spre surprinderea lor, suprafața nu avea aproape deloc cratere, fiind acoperită de câmpii întinse, munți înalți și curgeri de lavă
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și ). Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554. Pentru valorile excentricității celorlalte planete vezi și Lista planetelor sistemului solar. Elipsă
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
cel mai slab și o mică afinitate pentru oxigen. Adesea se pot pune în libertate din oxizii lor, prin încălzirea cu cărbunele, atunci când nu se formează carburi. Oxizii metalelor "nobile" se descompun în metal liber și oxigen prin simpla încălzire. Mercurul și cuprul se numesc și metale seminobile, deoarece în aer uscat nu se oxidează și suprafața lor rămâne mult timp strălucitoare; metalele nobile propriu-zise ca Au, Ag și Pt rămân întotdeauna strălucitoare, deoarece, practic, nu se unesc direct cu oxigenul
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
ca Au, Ag și Pt rămân întotdeauna strălucitoare, deoarece, practic, nu se unesc direct cu oxigenul. Cuprul și oxigenul încălzite în aer se oxidează destul de ușor. În aer umed se oxidează în timp, chiar și la temperatura ordinară. Oxidul de mercur cedează oxigenul prin încălzire. Oxidul de cupru se reduce foarte ușor cu hidrogen, oxid de carbon sau cu alcool etilic. Până în prezent sunt cunoscute 60 de metale tranziționale. Abundența lor în natură este însă mică - doar aprox. 5% din scoarța
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
cunoscute la Goslar, Saxonia, Mansfeld (fier, aramă, argint), la Graz, Stiria și Dalecarlia, sudul Suediei (fier), Newcastle (cărbune), Luneburg și Salzburg (sare). Se extrăgea fier, aramă, plumb, cărbune o mare sursă aducătore de forță de muncă în Anglia, sare, plumb, mercur, cositor, alaun, minereul de aur și argint. În ceea ce privește zăcămintele de aur în Europa erau foarte sărace ceea ce ne duce la descoperirea unor importuri de metale prețioase chiar din Africa, dar acesta nu se oprea într-un loc, ci continuau să
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
este de 6,73×10 miligrame pe litru. Apele extrase împreună cu petrolul din sonde conțin până la 0,5% ioni Br. În minerale, cu abundență relativ scăzută, bromul se găsește legat în diverse minerale în asociere frecventă cu elemente ca argintul , mercurul, arsenul, plumbul, sulful, formând o serie de minerale cristaline cu diverse structuri. Sunt cunoscute peste douăzeci de specii de minerale cu conținut de brom. În tabelul din stânga sunt prezentate cele mai răspândite minerale de acest fel, cu prezentarea denumirii mineralogice
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de -89,9°C. Păstrarea acidului bromhidric se face în sticle de culoare închisă, bine etanșate, la loc rece, deoarece acesta se oxidează mai ușor decât acidul clorhidric punând în libertate atomii de brom. La rece, acidul bromhidric reacționează cu mercurul și argintul, dând ca produși de reacție hidrogen și bromurile respective. Acidul bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri și coloranți sintetici. Acidul bromhidric se poate prepara în laborator prin acțiunea acidului sulfuric asupra unei bromuri. Datorită
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de brom) este combinația bromului cu formula chimică BrO. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii de HgO în CCl. Protoxidul de brom este un gaz brun. Acidul hipobromos se prepară prin agitarea unei suspensii de de oxid de mercur (HgO) sau oxid de argint (AgO) în apa de brom; concentrația acidului hipobromos obținut este de aproximativ 6%. Prepararea acidului hipobromos se face după reacția: formula 82 O altă metodă de preparare a acidului hipobromos poate rezulta prin dizolvarea chimică a
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
formula 85 Bromul mai este, de asemenea, oxidant în prezența metalelor și metaloizilor, pentru a putea forma bromuri. Bromurile anhidre sunt mai slab reactive, în timp de bromurile hidratate sunt mai reactive. Bromul uscat poate reacționa viguros cu aluminiul, Titanul și mercurul, la fel ca și metalele alcaline Bromul dizolvat în soluții alcaline poate da o mixtură de bromură sau hipobromură: formula 86 O mare importanță în istorie a avut-o purpura, sau "Purpura Tyriană" (Vezi "Istoricul Bromului"), un compus violaceul de brom
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
3F(g) → 2IF(s) [compus galben] Cu hidrogenul reacționează la 440 °C formând acid iodhidric. Cu oxigenul nu se combină direct, însă compușii săi oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de apă, hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul. Acidul azotic oxidează iodul, formând acidul iodic, care la temperatura camerei este o substanță solidă cu cristale lucioase
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]