6,144 matches
-
a scufundat în ape. Textele indiene fac referire , de asemenea, la Sarpa (devanagari: सर्प). Chinezii, vietnamezii, coreenii și japonezii povestesc despre 龙 (Lóng) (Yong în coreeană, Ryū în japoneză) sau dragoni, care au atât formă fizică cât și metafizică, dar rareori sunt descriși ca având forme umanoide. Relatările privind răpirile extraterestre invocă uneori contactul cu creaturi reptiliene. Unul dintre cele mai timpurii rapoarte a fost cel al ofițerului de poliție Herbert Schirmer din Ashland, Nebraska, care pretinde că a
Reptilieni () [Corola-website/Science/319319_a_320648]
-
Zermelo, Boltzmann s-a declarat—ironic—onorat că lucrărilor lui li se acordă în Germania atenție.) Boltzmann și Planck au fost însă uniți în opoziția lor față de curentul energetismului al lui Wilhelm Ostwald și G.F. Helm. Energetismul este o poziție metafizică opusă concepției atomiste, potrivit căreia conceptul primar în fizică este acela al energiei; încercările promotorilor săi de a modifica prezentările clasice ale mecanicii și termodinamicii au provocat replici violente din partea lui Boltzmann și Planck. Cât de mari erau influența energetismului
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
XVII-lea ia ființă, sub îndrumarea lui Constantin Brâncoveanu, Academia Domnească din București. Instituția de învățământ superior a funcționat mai întâi la mănăstirea Sf. Sava, apoi se mută la Schitu Măgureanu. Se preda, în greaca veche, gramatică, retorică, logică, fizică, metafizică. În 1700, stolnicul Cantacuzino tipărește la Padova prima [[Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino|hartă a Țării Românești. În [[1700]], [[Dimitrie Cantemir]] scrie "Sacrosanctæ scientiæ indepingibilis imago", prin care încearcă o replică la "Fizica" lui [[Aristotel]]. Cam prin 1710, Dimitrie Cantemir
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
Irak și Afganistan, a familiilor celor morți în atentate sinucigașe sau mașini capcană precum și a civililor nevinovați ce au de suferit de pe urma acestor conflicte armate. Anul 1992 înseamnă un nou concept sculptural semnat Robert Longo - “Cruci” (Crosses). Cu un aer metafizic morbid, Longo expune o serie de scupturi în diverse colțuri ale lumii, repectând conceptual de cruce: Museen der Stadt Landshut, Landshut - Germany, Galerie Hans Mayer, Düsseldorf, Germany Venician Arsenal, Venice Biennale - Italia, Ropac Galerie, Salzburg - Austria. Cel mai ambițios proiect
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
traducător prolific de lucrări filosofice și teologice. Propria sa filosofie a fost puternic influențată de senzualismul lui Condillac, de Tracy și Soave, de filosofia politică a lui Rousseau și de puternicele sale credințe creștine. El a susținut că trei principii metafizice principale, corpul, sufletul și spiritul, studiate de trei științe distincte: fizica (studiul corpurilor neînsuflețite), psihologia (studiul corpurilor însuflețite) și ideologia (în sensul lui de Tracy, știința ideilor). Tot universul afișează această structură triadică, ce este străbătură de materie, viață și
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
câteva exemple: spirit / materie / univers; formă / substanță / corp; progres / conservare / perfectibilitate; om spiritual / om psihic / om moral. Începând de aici, Heliade Rădulescu dezvoltă un fel de cosmologie, prin considerații geometrice ingenioase, deși naive. El intenționează așadar să ofere o explicație metafizică pentru progres și apoi, înarmat cu această metafizică, să lupte contra liberalismului. Poziția sa politică s-a numit „conservatorism progresiv”. Celor ce replică că aceasta este o poziție inconsistentă, el le răsunde că dualitatea progres / conservare nu este contradictorie, ci
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
de undă. Conta a scris de asemenea cărți de istorie a metafizicii, despre natura metafizicii, despre „primele principii ce constituie lumea”. El se disociază de pozitiviștii timpului său, susținând importanța metafizicii și a prezenței unui element artistic în construicția sistemelor metafizice. Alexandru Xenopol, istoric și filosof, a avut două doctorate, unul din ele în filosofie, conferit de Universitatea din Giessen. Filosofia lui s-a ivit din preocupările sale constante cu istoria. În faimoasa sa lucrare, La théorie de l’histoire, Xenopol
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
publicat niște lucrări filosofice în franceză, dintre care "Les lois fondamentales de l'Univers"(1891) este cea mai importantă. Materia subiectului cărții este în primul rând astronomia, sau cosmologia științifică, care în cele din urmă servește ca bază pentru speculații metafizice. În afara hotarelor Principatului, apoi Regatului României, putem nota activitatea lui Vasile Lucaciu (1852-1922) din Maramureș. Greco-catolic, a studiat la Roma, unde a obținut doctoratul în teologie și filosofie. Este autorul sistemului filosofic tomist, "Norme de filosofie", publicat între 1881 și
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
filosofia patristică. Sistemul a fost proiectat în cinci „trilogii” monumentale, însă doar trei au fost realizate până la capăt și publicate, iar a patra a fost parțial elaborată. Trilogiile sunt, în ordine: "Trilogia cunoașterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor", "Trilogia cosmologică". Viziunea metafizică a lui Blaga se centrează pe principiul sau sursa metafizică misterioasă numită „Marele Anonim”, care creează universul indierect, prin mutilarea formelor de existență emanate din ele, pentru a evita posibilitatea apariției unui alt Mare Anonim. Rezultatele acestor acte de mutilare
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
însă doar trei au fost realizate până la capăt și publicate, iar a patra a fost parțial elaborată. Trilogiile sunt, în ordine: "Trilogia cunoașterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor", "Trilogia cosmologică". Viziunea metafizică a lui Blaga se centrează pe principiul sau sursa metafizică misterioasă numită „Marele Anonim”, care creează universul indierect, prin mutilarea formelor de existență emanate din ele, pentru a evita posibilitatea apariției unui alt Mare Anonim. Rezultatele acestor acte de mutilare sunt fragmente infime, structurate în categorii, și numite „diferențiale divine
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
cunoașterea sa (a spiritului inconștient) trebuie fixată într-un cadru categoric. Așadar, Marele Anonim păstrează o izolată „centralitate a existenței”, datorită cunoașterii ce l-ar face pe om dumnezeiesc, dar de asemenea infuzează activitatea umană cu o tensiune creativă. Axiologia metafizică a lui Blaga urmează de asemenea această concepție. Toate categoriile conțin puterile umane de exprimare, iar influența lor dinamică este în final proiectată în valori. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem învinge, idolatrizăm. Această „autoamăgire finală”, garantează în mod repetat
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Expresia "poeți metafizici" sau "poeții sacrii" este folosită pentru a desemna un grup de poeți britanici de formație teologică din secolul al XVII-lea. Această denumire a fost consacrată de Samuel Johnson (n.1709-d.1784) în lucrarea sa ""The Lives of the poets
Poeți metafizici () [Corola-website/Science/315285_a_316614]
-
folosită pentru a desemna un grup de poeți britanici de formație teologică din secolul al XVII-lea. Această denumire a fost consacrată de Samuel Johnson (n.1709-d.1784) în lucrarea sa ""The Lives of the poets"". Primul reprezentant al poeziei metafizice britanice este John Donne (n.1572-d.1631), urmat de George Herbert (poet) (n.1593-d.1633), Henry Vaughan (n.1621-d.1694), Thomas Carew (n.1594-d.1640), Richard Crashaw (n.1613-d.1649), Andrew Marvell (n.1621-d.1678) s.a. Poezia metafizică se înscrie
Poeți metafizici () [Corola-website/Science/315285_a_316614]
-
metafizică se înscrie în genul literar al poeziei universale baroce și poate fi descrisă ca o poezie religioasă, dar care îmbracă un stil extravagant, cu accente erotice și caracterizat prin comparații hiperbolice, îmbinând paradoxul cu oximoronul. De asemenea, misticismul poeților metafizici nu exclude limbajul raționalist cu efecte contrarii rațiunii. Poezia metafizică descrie experiența vieții umane privită din perspectiva iubirii omenești raportată la iubirea divină. Thomas Elliot caracteriza lirica metafică ca fiind o meditație intensă, sensibilă, dar plină de jocuri de cuvinte
Poeți metafizici () [Corola-website/Science/315285_a_316614]
-
și poate fi descrisă ca o poezie religioasă, dar care îmbracă un stil extravagant, cu accente erotice și caracterizat prin comparații hiperbolice, îmbinând paradoxul cu oximoronul. De asemenea, misticismul poeților metafizici nu exclude limbajul raționalist cu efecte contrarii rațiunii. Poezia metafizică descrie experiența vieții umane privită din perspectiva iubirii omenești raportată la iubirea divină. Thomas Elliot caracteriza lirica metafică ca fiind o meditație intensă, sensibilă, dar plină de jocuri de cuvinte și, pe alocuri, fină ironie, caracteristică stilului literar englez.
Poeți metafizici () [Corola-website/Science/315285_a_316614]
-
Steaua” nr. 11-12/ 1996; Mircea Doreanu, "Tema labirintului", „Astra” nr.4-5-6 /1996; Constantin Hrehor, "Justiție și literatură", „NordPress”, 2-4 febr. 1996; Simion Bărbulescu, "Evitînd capcanele textualismului", „Contemporanul - Ideea europeană” nr.42/ 4 nov. 1999; Mircea A. Diaconu, "Realism da, dar...metafizic", în „Contemporanul - ideea europeană”, nr.29-30 din 18-25 iulie 2002; Dana Petroșel, "Un periplu ficțional inedit", în „Luceafărul” nr. 15 din 24 aprilie 2002; Constantin M. Popa, "Ergo, bibamus...", în „Mozaicul” nr.1-2/ 2002; Theodor Codreanu, "Orestia", în „Convorbiri literare
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
contemporană românească, impun arta-pledoarie pentru întoarcerea la normalitatea de a fi, din care și pentru care, din imensă iubire, au fost făcute omul și lumea. Instalația Cuvântului „Zis și cusut“ se întrupează cu dublă utilitate - estetică și contemplativă, fizică și metafizică -, asemenea obiectelor făurite de țăranii români de odinioară, a căror existență era, ea însăși, guvernată de aceste norme. Există în această creație o anume dimensiune spirituală cu însemnări liturgice, din care Victoria a extras esențialul, împăcând veștile și poveștile Vechiului
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
în filozofie, care au ca element comun covingerea că fenomenele există independent de conștiința oamenilor, acționează asupra oamenilor și pot fi denumite prin cuvinte. În cazul admiterii existenței unei realități independentă de gândire, se vorbește despre un așa numit realism metafizic sau ontologic. Opus acestuia este realismul ce rezultă din cunoaștere, realismul epistemologic, care admite că lumea este într-adevăr conoscibilă, că opiniile noastre rezultă în mod principial din observația independentă a obiectelor existente, obiecte ale unei lumi identice tuturor observatorilor
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
o negare a existenței lumii exterioare, ci convingerea că realitatea nu poate fi cunoscută prin percepție nemijlocită și, în consecință, "orice experiență posibilă nu este capabilă să dea o imagine completă și incontestabilă a realității". Prin contrast, realismul transcendental (sau metafizic) consideră timpul și spațiul drept ceva dat, "își reprezintă deci lumea exterioară (în măsura în care i se recunoaște realitatea) ca lucruri în sine, care există independent de noi și de simțurile noastre". Referindu-se la realismul empiric, Kant consideră că "orice sursă
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
că actele mentale sunt rezultatul unor procese funcționale care au loc în creier. În anii '70 ai secolului trecut, Hilary Putman a dezvoltat o teorie contrară, nematerialistă, pe care a denumit-o "realism intern". Putman respinge teza kantiană a realismului metafizic (transcendental), admițând în schimb concepția realismului empiric. Realitatea este limitată la o corespondență între limbaj și lucrurile reale. Nimic nu se poate spune despre lume fără a folosi limbajul. Dacă într-adevăr ar exista o realitate în afara limbajului, nu s-
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
există maxime morale care sunt universal valabile pentru rațiunea practică. Această afirmație presupune existența ontologică a unor normative morale fundamentale. Rudolf Carnap consideră că discuția filozofică privind antagonismul dintre realism și idealsm reprezintă o problemă aparentă. Ținând seama de premizele metafizice în legătură atât cu tezele realismului, cât și cu cele ale idealismului, răspunsul la această dispută este lipsit de sens și irelevant pentru progresul științelor, întru cât nu rezistă la o verificare empirică. Immanuel Kant considera că imposibilitatea de a
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
eclectic, a fost foarte marcat de Bergson, de Hamelin, precum și de Léon Brunschvicg. Împreună cu Bergson și Brunschvicg, Lavelle împarte ideea unei supremații a vietii spiritului, bogată și creatoare: Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că Lavelle fixează jaloanele metafizicii sale contra gândirii hemeliniene, ființa nu este produsul unei sinteze de categorii și nu provine dintr-o operație intelectuală. În lucrarea să, "Essai sur leș éléments principaux de la représentations" (1907), Hamelin se prezintă precum un reprezentat al idealismului radical: Prin
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
pe Pământ, în persoana Florei, găsindu-l însă pe Corwin. După ce ascultă povestea lui Random, Corwin coboară în camera Modelului, pentru a se acorda cu "Giuvaierul Judecății". El parcurge Modelul și îi ordonă să îl proiecteze în Giuvaer, fiind transportat metafizic printr-un Model multidimensional și căpătând un nivel de conștientizare mai profund. După ce testează acordajul cu Giuvaerul, care îi permite să controleze vremea, Corwin o cheamă pe Flora, de la care află că majoritatea fraților săi l-au căutat prin umbre
Semnul unicornului () [Corola-website/Science/324195_a_325524]
-
să îi distragă atenția lui Corwin cu filozofie fatalistă, apoi un șacal mitologic îl ademenește în vizuina sa. În cele din urmă, ajunge la umbra care conține Curțile, acestea întinzându-se în continuare pe un teritoriu vast. În vreme ce o furtună metafizică se apropie de Haos, Corwin ajunge la concluzia că Oberon a eșuat, așa încât plantează creanga și folosește Giuvaierul pentru a realiza un nou Model. Când îl termină, epuizarea îl face să își piardă cunoștința, iar Giuvaierul îi este furat de
Curțile Haosului () [Corola-website/Science/324245_a_325574]
-
face ca desemnarea ca țap ispășitor a unui singur individ, a unui singur grup sau a unei singure instituții să nu fie posibilă decît prin ignorarea migălos-compusei bigger picture pe care ne-o pune la dispoziție filmul. În nici un caz metafizică, dar nici antireligioasă, această bigger picture ne înfățișează precaritatea tuturor șandramalelor - mănăstire, spital, orfelinat, poliție, filantropie de tip "mama Elena" - încropite (și) întru ajutorarea nevoiașilor, într-un colț de Românie unde șansele reale de incluziune socială, de răzbire spre orizonturi
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]