6,924 matches
-
strălucit, a avut de înfruntat puterea unei voințe rivale care ar fi decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce Iașul are mai de preț, mai bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gândurile noastre, fără putință de împotrivire. N-aș putea spune că, uneori, ținuta ieșenilor, în chestiunea aceasta, nu prezintă oarecare exagerare. Cunosc chiar cazuri delicate, foarte delicate. "O, nici nu știi cu câtă nerăbdare aștept să mă văd plecat din mizeria aceasta", îmi spunea, acum câțiva ani, la Iași, un concetățean al meu, gata de plecare, gata de a se așeza în Capitală unde-l aștepta în adevăr o situație de invidiat. "M-am săturat!" adăogă el, cu năduf, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
era fatal să se-ntâmple s-a întâmplat. Curând vechea strălucire a orașului s-a stins. Dezvoltarea crescândă a capitalei, spiritul centralist al vieții noastre publice, plecarea ieșenilor, au făcut ca Iașul să rămâie din ce în ce mai sărac, mai izolat, mai șters. Mizeria lui, rănile lui sunt cu atât mai bătătoare la ochi și mai impresionante, cu cât, în iremediabila (poate!) dezordine a înfățișărei sale urbanistice, nimic nu le poate acoperi sau ascunde. Căci, peste măsură de întârziat în dezvoltarea sa și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cum astfel mare parte din lucrările sale de sistematizare și de modernizare n-au putut fi duse până la capăt, orașul a rămas plin de găuri, de ruine, de lucruri ciudate, urâte, meschine, care-l desfigurează și-l degradează. În centru, mizeria și degradarea aceasta e mai puțin vizibilă, deși nu peste tot (de pildă în acea porțiune din Piața Unirii de unde ar trebui să înceapă prelungirea străzii Ștefan cel Mare, proectată și începută de peste douăzeci de ani). Dar în unele cartiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
puțin vizibilă, deși nu peste tot (de pildă în acea porțiune din Piața Unirii de unde ar trebui să înceapă prelungirea străzii Ștefan cel Mare, proectată și începută de peste douăzeci de ani). Dar în unele cartiere sărace, mai ales la periferie, mizeria aceasta e de neînchipuit. Într-un rând, acum vreo cincisprezece ani în urmă, nevoit, ca primar (asta nu mi s-a-ntâmplat decât o dată în viață să fiu primar, și jur că fără voia mea, de altfel pentru puțin timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un prim salut cetitorului necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale oamenilor..." Ierte-ne cetitorul, noi suntem oamenii și epigoni." Recunosc că, pentru cititorul de azi, proclamația aceasta are un aer vetust, o notă banal romantică, poate chiar o falsă grandilocvență... Dar tocmai pentru a aceasta am scos-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
arhitecților vieneji Helmer și Fellner (cărora li se datorește și clădirea, mai simplă, a teatrului din Cernăuți; teatrul din Sofia; Colonada Sprudelului din Carlsbad, etc.). (Colecția Socec et Co., Iași) Pag. 172. "În unele cartiere sărace, mai ales la periferie, mizeria aceasta e de neînchipuit" (pag. 208). (Foto-Regal) Pag. 173. Cocioabă nu departe de centrul orașului. (Foto-Regal) Pag. 174. Ionel Teodoreanu. Pag. 174. Casele de altădată se deosebesc de cele de azi, prin gustul, armonia și simplicitatea lor. (Foto-Regal) Pag. 175
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vedetă Surprize, surprize, Iartă mă! sau Vacanța Mare. Eram foarte critic și arătam cu degetul prostul gust și imbecilizarea propagată cu ajutorul televiziunii. Dincolo de faptul că mă luptam cu morile de vânt, am ajuns după câțiva ani dea dreptul intoxicat de mizeriile pe care le urmăream pe micul ecran. La propriu. Starea mea generală se înrăutățise și aproape că treceam prin ce a trecut și Chloé Delaume, cea care sa supus unui experiment de-a privi neîntrerupt la televizor și a observat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fost un zombie. Când mam întors din Germania și miam reluat rubrica, miam schimbat radical strategia. Mi am zis că nu are nici un rost sămi pierd timpul cu prostii, în încercarea de-a inventaria tot ce se difuzează la televizor. Mizeriile pe care le vedeam miau făcut rău, iar pe de altă parte demersul meu nu folosea nimănui. Publicul emisiunilor imbecilizante nu mă citea (și, chiar dacă mar fi citit, ar fi fost surd la avertismentele mele), producătorii lor îi dădeau înainte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții de muzică populară cântau mândria oamenilor muncii de la sate că trăiesc întro țară ca o floare. În tot acest timp, țăranii de la începutul secolului douăzeci își duceau viața în mizerie, cei din anii ’50 înfundau pușcăriile pentru că se opuneau colectivizării, iar cei din anii ’80 erau excedați de cotele de lapte pe care le dădeau statului sau de drumurile pe care le făceau la oraș ca să cumpere o pâine. Tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un mare scriitor și una dintre valorile culturale ale acestei țări. Când își bombardează inamicul, combatanților nu le pasă că dis trug și vestigii de civilizație și de cultură. Întrun recent text din Evenimentul Zilei, Mircea Cărtărescu se apără în fața mizeriilor cu care a fost împroșcat. Și încearcă să explice lucrurile ca pentru proști, sperând că doar doar va fi înțeles și de ei: „Sa spus că eu, personal, am zis că «îmi bag p... în regina Angliei.» Ei, nam spuso
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a invocat iarăși puterea exemplului: „Ce-ar fi zis cei din sat dacă doamna învățătoare ar fi umblat cu cineva? Nu se putea una ca asta!“ Și, pentru că nu se putea una ca asta, a înfruntat singură greutățile vieții și mizeriile pe care i le făceau comuniștii pentru că soțul îi murise pe frontul de Est. A făcut sacrificii imense săși țină fetele pe la școli și toate trei au ieșit profesoare. Mama mea a moștenit ea însăși sentimentul datoriei și cultul pentru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pentru ocuparea unui post de asistent m a scârbit și ma făcut să mă îndrept spre alte zări. Apoi am văzut cum condiția profesorului se degradează tot mai mult în România și, odată cu ea, și învățământul de la noi. Salariile de mizerie ale cadrelor didactice i au făcut pe absolvenții valoroși săși dorească orice altceva. Inclusiv munci cu mult sub calificarea lor, dar plătite bine, în Occident. Am cunoscut însă și câțiva profesori la care pasiunea pentru meserie a prevalat în fața neajunsurilor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
De ce trag clopotele, Mitică? în mod sigur puțeau deți mutau nasul. (Lucru normal, pentru că mahalaua nu e lipsită de jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat is teria generalizată, mau zgâriat pe timpan urletele Marianei Mihuț (Mița Baston), mau călcat pe nervi înjurăturile parcă sublinia te cu două linii, să ne sară în ochi. Ce aș mai putea să spun? Doar că, în urmă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
durere. Asta doar așa, să vezi până unde se poate ajunge. Nu realizezi că, de fapt, se poate ajunge până foarte departe. La fel se întâmplă și cu televizorul. Dacă, întro primă fază, oamenii de la celelalte posturi priveau cu superioritate mizeriile și stilul precar de-a face televiziune de la OTV, la puțin timp sau încolonat cu toții, cuminți, în trena lui Dan Diaconescu. Mai întâi iau preluat pseudovedetele (Magda Ciumac, Ogică, Tolea Ciumac etc.), apoi stilul cu totul. Înainte, vedetele promovate de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acolo omul are un bun simț natural, carei vine din „fibra lui sănătoasă“, iar veșnicia, precum știm, a făcut ochi în cerdacul unei case țărănești, nu în altă parte. În contrast, orașul este decăzut moral și spiritual, o adunătură de mizerie și de vicii. Această viziune are o lungă tradiție la noi și a vizitat, dea lungul istoriei, de la curente culturale (sămănătorismul, de exemplu) până la miș cări politice și ideologii (cum sa întâmplat în cazul legionaris mului). De fiecare dată, a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rece și-l stropi puțin pe față. Se amuzară și unul și altul. Ochii le ardeau ca niște văpăi. Carlina puse paharul pe masă, iar cu cealaltă mână încerca să-și desprindă parcă ceva de sub unghii, mici fărâme închipuite de mizerie. Își ridică privirea unul către altul, apoi se sărutară fără a se feri de cineva. - Aș vrea să fiu cu tine tot timpul, să vină ziua aceea când nu vom mai fi despărțiți, zise Valentin. - Da, dar nu înainte de face
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de delir, obosită, epuizată de durere și efort avusese încă puterea de a-i șopti lui Valentin că ea va muri neputând naște. În acele clipe de disperare toată lumea din spital se transformase, în imaginația lui, într-un grăunte de mizerie, alergând totuși după un medic. Intrase pe o ușă pe care era lipit un afiș scris cu litere de tipar „Doctor de gardă”. Era pe punctul de a pleca acasă când Valentin o apucase de halatul pe jumătate dat jos
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își iubește copilul chiar și atunci când o ia pe un drum lăturalnic. Când pornești pe un drum singur, precum făcuse Carlina, nu știi dacă e drumul întunericului sau al luminii. Plecase de acasă singură, fără Alin. Preferase să ia toate mizeriile, toate greutățile după ea, iar pe Alin prefera să-l știe în siguranță în casa părintească. În momentul acela, Carlina considera că fiul ei Alin va avea puterea înțelepciunii să asculte, să înțeleagă cum stau lucrurile și să poată ierta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cât ar fi vrut în momentul acela să zboare între rai și pământ, acolo unde durerea se poate alina. Din mantia norilor transparenți ar fi vrut să-și facă o plapumă să poată dormi, să se poată dispensa de toate mizeriile lumii. Deși gândurile produc adesea stări de proastă calitate, acum acestea îi dădeau un imbold sufletesc și o stare bună. Cu lacrimile ascunse, cu emoții ca orice muritor, era supusă bunului Dumnezeu și-L rugă, cum o mai făcuse de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ierți pentru lipsa mea de politețe față de tine în anumite momente. S-a datorat suferințelor mele care depășeau puterea mea de îndurare. Viața mea a fost bună numai în perioada în care am fost cu tine, restul a fost o mizerie. Mulțumesc lui Dumnezeu că te-am întâlnit și că alături de tine am cunoscut gustul adevărat al vieții pe Pământ. Te rog așa cum nu te-a mai rugat nimeni niciodată mai mult și mai frumos, să ai grijă de copiii mei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mentale de proastă calitate cu altele plăcute ar avea asupra ta un efect pozitiv. Tu atragi de partea ta numai negativism și dezastru. - Vrei să îmi spui că trebuie să fiu pasivă, să stau comodă, să închid ochii la toate mizeriile tale, să-mi imaginez că totul e bine și plăcut? Iar tu ești un Făt Frumos pe cal alb. Atitudinea ta să devină mereu o scuză pentru toate greșelile? - Exact. Acesta este răspunsul. Îți limpezește mintea și te scapă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
refuzase să se alinieze unui standard de viață nenorocită? Alergase după un vis ca mulți alții la vremea aceea, după revoluție și nu se pierduse în vicii sau în goluri fascinante, deși unii apropiați și chiar rude îl credeau o mizerie pentru că plecase de acasă și nu rămăsese acolo unde credeau că îi este locul. Izbutise să iasă triumfător din întunericul în care bâjbâise, ajungând la lumina care îl chemase. Pomii erau arămii, semn că venise toamna și aici în vestul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
doar cu donațiile credincioșilor sunt ajutați de Monseniorul Vizitator cu 24 țechini pe an; se gândește încă Monseniorul Vizitator la toate nevoile bisericii și ale casei parohiale din Bacău: ajutor bănesc anual dascălului acelei biserici și altor 4-5 afundați în mizerie. Misionarii PP. sunt toți străini, deci: în număr de 8 sunt italieni, 7 polonezi, 4 unguri, 3 slavi, 1 german, 1 bosniac, un maltez. Aceștia sunt adepții îngrijirii sufletelor și au un comportament lăudabil. Ei nu au altă putere dacă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu întrebarea dacă să nu stea și ea cu tine în „garsonieră“, cu bune intenții eșuate, cu o comparație care a „turtit“ pe Mihai, entuziasmat de frumusețea ei, a Champs Elysées-lor cu șoseaua Jianu (văzând ilustrata de la tine), cu micile mizerii ale meseriei ei; într-un duel tan droagresiv-grivois, care a mai remontat-o. A plecat întâi Mihai, apoi noi două, eu la ședința sindicatului profesorilor, care cred că e pe cale de desființare pentru că se vor uni cele două partide democrate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]