7,852 matches
-
eu n- am fost În viața mea mândru, să Țiu atâta la respectul prietenelor... Respectul se câștigă și sporește pe măsura trecerii anilor, dar, când acesta e doar consecința unui ascendent al vârstei, el nu e de niciun folos, crede naratorul. Motivul grav fugit irreparabile tempus, insinuat discret, e tratat Însă cu dezinvoltură În registru comic, dar nu e de neglijat infuzia de tristețe În comentariile cu dublu Înțeles ale personajului narator; problema pusă În discuție e cea a eternului feminin
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
al vârstei, el nu e de niciun folos, crede naratorul. Motivul grav fugit irreparabile tempus, insinuat discret, e tratat Însă cu dezinvoltură În registru comic, dar nu e de neglijat infuzia de tristețe În comentariile cu dublu Înțeles ale personajului narator; problema pusă În discuție e cea a eternului feminin. Paradigma relaționării social-sentimentale dintre bărbat și femeie cunoaște corecții odată cu vârsta, căci personajul masculin al lui Caragiale iubește Întâi de toate amorul și abia apoi femeia, «ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...». Femeia
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Câte un amic nu doarme din cauza unei măsele vinovate (Tomiță, din Duminica Tomii, „toată noaptea nu putuse Închide ochii din pricina unei măsele.”) ori pentru că abia după miezul nopții Începe cu adevărat distracția („Intrăm la Cooperativa... Sunt douăsprezece trecute...”, constată personajul narator - amic al lui Iancu Verigopolu din Mici economii) și se poate respira („A fost o zi Îngrozitor de fierbinte. Tocmai pe la unu după miezul nopții, parcă s-a mai potolit puțin cuptorul, parcă Începe să mai poată respira omul... Să respirăm
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de două ori petrecerea improvizată - și cu bani și cu spirit - ce vervă!...” (Repausul dominical). De altfel, mare parte a vieții lor e un repaus prelungit sine die: „Eu n-am treabă; toată ziua mi-e de petrecere...”, mărturisește personajul narator din Monopol... Pentru Zița, distractivă este ieșirea, seara, la o grădină de vară din centrul Capitalei; ieșirile ei, Întotdeauna În suita clanului patronat de Jupân Dumitrache, echivalează cu o escapadă: la Union flirtează, subjugă, seduce. Distracția Ține nu de ceea ce
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În toiul chefului onorează plebea care, la unison, aruncă „oalele toate de pământ, căciulile-n sus”. Sensibilitatea auditivă a scriitorului percepe armonii imitative („Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind”), considerațiile naratorului ilustrează ironia verbală, mișcarea de insurgență a mulțimii ia forma unui banchet popular. Ceea ce trăiește individual personajul lui Caragiale este proiectat asupra colectivității ce se comportă nediferențiat, ca un un singur ins reflectat În oglinzi poliedrice. La fel de zgomotoasă e și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
omoară timpul prin localuri: „- Nu pot, monșer ca să stau când face... Mă plimb așa de colo până colo; mai beau o bere, un macmahon, un șvarț, mai vorbesc cu un prieten, trece vremea...” (Situațiunea). O vizită la Iași a personajului narator din Monopol..., fixată În mai 1907, devine fericit prilej de petrecere; petrecerea, improvizată pe o vreme ploioasă, constituie o plăcută modalitate de omorâre lentă a timpului: „Dugheana e plină de amici, toți funcționari publici și profesiuni liberale. Așteaptă aici de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fie pentru a-și sărbători triumful, fie pentru a-și Îneca amarul, pentru a-și tempera focul suferinței cauzate de traducerea În amor. Un vermut vrea și madam Aglae Verigopolu, vermut bând și cei doi bărbați - soțul ei și personajul- narator: „Dar doamna ne-ntrerupe: - Dv. aveți poftă de vorbă mie mi-e foame... Bine, cocoșelule, mie nu-mi dai un aperitiv? - Băiete! Încă trei.” (Mici economii...). Neputând rezista invitației doamnei de „a prânzi la dânșii”, personajul-narator constată că à la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
seara („- Nene Iancule, tocmai pe dumneata te căutam; deseară mănânci la noi - să nu zici nu! Avem un prânz! și pe urmă, o surpriză... mare!” Își formulează amicul Mitică, din Țal!..., invitația; fericită, madam Caliopi Georgescu, din Bacalaureat, anunță personajul narator „că Ovidiu a obținut nota dorită și mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor”; tot printr-un bilet e invitat și personajul narator din Cadou..., de către nenea Stasache, seara la prânz: „Astă-seară avem pom de Crăciun. Ne-ai promis
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mare!” Își formulează amicul Mitică, din Țal!..., invitația; fericită, madam Caliopi Georgescu, din Bacalaureat, anunță personajul narator „că Ovidiu a obținut nota dorită și mă roagă să iau prânzul deseară la dumnealor”; tot printr-un bilet e invitat și personajul narator din Cadou..., de către nenea Stasache, seara la prânz: „Astă-seară avem pom de Crăciun. Ne-ai promis că vii să prânzești cu noi” etc.), gramamà, coana Anica, supează cu ginerele la miezul nopții (Tren de plăcere), familia Piscopesco urmează să ia
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cu ocazia unei ședințe plenare a Comitetului Central al PMR, convocată special în acel scop. După 1945, aceștia fuseseră marginalizați datorită cunoștințelor pe care le aveau despre noii lideri ai partidului, iar rolul lor fusese redus treptat la acela de naratori ai momentelor "revoluționare" din perioada interbelică, postură din care trebuiau să maximizeze neapărat meritele "tovarășilor" din Biroul Politic, în special ale lui Gheorghiu-Dej, concomitent cu estomparea sau chiar trecerea sub tăcere a aportului personal la respectivele evenimente. Frustrați și considerând
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să demonstreze că fragmentul reprodus aparține unei descrieri (sau unei narațiuni). 8. Transcrie un fragment, de cel mult n cuvinte, care conține o enumerație/o altă figură de stil. 9. Explică, în maximum n rânduri, care sunt raporturile dintre autor, narator și personaj în textul dat. 10. Precizează măsură, ritmul și rimă strofei de mai sus. 11. Selectează un fragment, de cel mult n versuri, care să indice prezenta eului liric în textul dat. 12. Numește specia literară în care pot
PROGRAMA din 29 august 2001 PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140815_a_142144]
-
și a mijloacelor/a procedeelor de portretizare; ... b) precizarea, în textul selectat, a n trăsături ale personajului și a semnificației acestora; ... c) ilustrarea trăsăturilor, prin raportarea la n secvențe/situații din text; ... d) relevarea a n mijloace artistice folosite de narator în portretizare (la alegerea candidatului, pe diverse niveluri: figuri de stil, procedee artistice, moduri de expunere, expresivitatea unor cuvinte sau a unor structuri gramaticale) sau precizarea relațiilor dintre personajul indicat prin cerință și alt personaj/alte personaje din opera/din
PROGRAMA din 29 august 2001 PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140815_a_142144]
-
unor cuvinte sau a unor structuri gramaticale) sau precizarea relațiilor dintre personajul indicat prin cerință și alt personaj/alte personaje din opera/din text. ... C. Argumentarea apartenenței unui text la o specie literară (I): a) ipostază în opera a autorului (narator; eu liric); ... a) precizarea, în textul ales de către candidat, a n caracteristici ale speciei literare; ... b) ilustrarea caracteristicilor pe textul indicat; ... c) evidențierea rolului mijloacelor artistice. ... D. Argumentarea apartenenței unui text la o specie literară (ÎI): a) prezentarea a n
PROGRAMA din 29 august 2001 PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140815_a_142144]
-
deznodământ, dialog, dramă (cu referire la specia literară), elegie, enumerație, epilog, episod, epitet, romantism, eseu, expozițiune, fabulos, fantastic, folclor, gen literar, genul liric, genul epic genul dramatic, glosa, grotesc, imagine artistică, interogație retorica, intrigă, inversiune, invocație meditație, metaforă, modernism, narațiune, narator, nuvelă, oda, oximoron, parnasianism, rondel, personaj, personificare, povestire, poem, prolog, realism, refren, român, romantism, sincronism, schița, tradiționalism, sămănătorism, poporanism, satiră, simbolism, sonet, stil, stil oral, stil funcțional, sublim, tragic, stil direct, stil indirect, verosimil. Sunt valabile următoarele manuale: 1. Limba
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
cele două enunțuri componente: „Ah!... spuneți că-i omul o lumină/ Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?” și „zise unul” sunt unități sintactice autonome. Ele nu depind unul de altul sub aspect structural. Sub aspect semantic, enunțul „naratorului” dezvoltă o relație specială de „dependență” față de enunțul „personajului”, intrarea celor două enunțuri în alcătuirea aceluiași enunț complex este asigurată de unitatea enunțării. 3. Funcții sintacticetc "3. Func]ii sintactice" Indiferent de modul specific de interpretare lingvistică a lumii extraverbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect: „Și însumi bine-vă-cuvânt, / Căci e nevoie pe pământ / Să vă-nmulțiți.” (T. Arghezi) Forma scurtă de dativ a pronumelui personal la persoanele I și a II-a este întrebuințată în stilul narativ popular ca expresie a atitudinii afective a naratorului enunțului față de „obiectul” comunicării sale; forma este cunoscută sub numele de dativ etic: „Și când colo, mă vede tologit cu pielea goală pe năsâp, cât mi ți-i gliganul...” (I. Creangă) „Toma-ncet mi se scula / Peste câmpuri se uita
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă, 153). Apartenența ambelor structuri la categoria enunțurilor complexe, întemeiate pe o relație de incidență este determinată de raportul semantic dintre cele două enunțuri înglobate; enunțul-dialog (enunțul personajului) reprezintă complinirea semantică a verbului zicerii, predicat al enunțului narativ (enunțul naratorului): „Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap Alb, că doar n-am a te duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: - Doamne ferește de omul nebun, că tare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Argumentul cosmologic încearcă să găsească o ultimă justificare universului, să îi fundamenteze cumva prezența și manifestarea. La baza acțiunii justificate de existență a realității stă conceptul de cauză, de sursă creativă a ceva. Schematismul categorial, aproape clasic al personajelor, dispare, naratorul omniscient observă particularul, detaliul de viață, surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă psihologică uneori: „Na! Dănilă, zise el in
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
remarcă o supralicitare a autorului abstract, alcătuit din biografeme, care după W. C. Booth prezintă cel mai adesea o versiune purificată extrem de rafinată, mai avizată, mai sensibilă, mai perceptivă decât ar putea să fie orice om real. În textul autentic apare naratorul intradiegetic, personaj sau martor, care renunță la rolul său de ordonator, în favoarea viziunilor subiective și fragmentare. Urmărind raportul dintre timpul diegetic și timpul discursului, Jaap Lintvelt distinge între cronologia lineară, specifică romanului tradițional, cronologie simultană și acronie, simptomatice pentru romanul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ar fi, după Serge Doubrovski, „ficțiune de evenimente și de fapte strict reale”, definiția ambiguă care are valoarea unui pact. În Pactul autobiografic, Philippe Lejeune subliniază aparenta simplitate a dispozitivului global al unui text autoficțional, o povestire în care autorul, naratorul și protagonistul împărtășesc aceeași identitate nominală și în care titlul generic indică faptul că e vorba de un roman. Se poate distinge un dispozitiv de autoficțiune centrat pe ficționalizare care duce către vocile sau perspectivele narative, un dispozitiv care procedează
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
p. 57 footnote> Un aspect neașteptat al receptării operei lui Holban a fost acela al respingerii apriorice a importanței biografiei autorului în înțelegerea operei. Însă această prudență poate lua și ea forma prejudecății. Nu se dorește vizarea identificării autorului cu naratorul sau faptul biografic care singur ar explicita opera. Acestea sunt erori ale biografismului inventariate de Proust în Contre Sainte-Beuve și discutate apoi și de Philippe Lejeune în Pactul autobiografic: „Ecrire sur soi est fatalement une invention de soi.” Originalitatea lui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
plasează pe poziția unei obiectivități “creatoare” în raport cu realitatea psihologică văzută ca un univers de senzații, impresii, reflexii, mereu în mișcare, în evoluție. În cadrul acestei literaturi de investigație psihologică se întrezărește tentația dramatizării. Optica eroului se confundă adesea cu optica naratorului, povestirea apare ca expresia unui glas interior care se descrie. Formula acestor romane tinde spre o centralitate obiectivă, și nu subiectivă. “Spre deosebire de romanul de analiză unde scriitorul stăpânea și dirija existența interioară a eroului, o explica și o conducea spre
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
obligațiile care rezultă din acesta, pare să-i fie străin lui Sandu. G. Călinescu dădea un titlu generic romanului O moarte care nu dovedește nimic: „Bărbatul care nu dorește să se căsătorească”. Pentru a intra în marele joc al posesiunii, naratorul romanului la persoana întâi, trebuie să joace marele joc al imaginației. Sadomasochismul eroului, cel remarcat de majoritatea comentatorilor, este o consecință a tipului de percepție asupra dragostei. Marea miză a naratorului nu este iubirea, ci posesiunea. Acesta transformă ființa iubită
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
căsătorească”. Pentru a intra în marele joc al posesiunii, naratorul romanului la persoana întâi, trebuie să joace marele joc al imaginației. Sadomasochismul eroului, cel remarcat de majoritatea comentatorilor, este o consecință a tipului de percepție asupra dragostei. Marea miză a naratorului nu este iubirea, ci posesiunea. Acesta transformă ființa iubită într-un obiect matrimonial, a cărui pierdere provoacă durerile de nesuportat ale unei false gelozii. Căsătoria idealizată de romancierii mai vechi, de un autor ca Balzac care-i consacră o Fiziologie
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și al partenerei de viață. Textul oniric este redactat la persoana întâi singular, lucru ce pare firesc având în vedere caracterul de confesiune al întregului roman. Narațiunea este homodiegetică în stil direct, de tip special, care combină perspectiva limitată a naratorului martor cu una mai largă, care se apropie de omnisciență, dat fiind că eul locutor este în același timp actor și spectator al propriei aventuri. Relatarea propriu-zisă a visului este urmată de un comentariu privind semnificația celor întâmplate în vis
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]