6,675 matches
-
a Bucureștiului și puse la dispoziția demonstranților (mulți dintre ei aduși din provincie și cantonați prin căminele studențești sau școlare, hrăniți bine-rău, dar hrăniți etc.). Un buget grandios cheltuit pentru ca familia Ceaușescu să-și poată aminti despre romantismul revoluționar (devenit obsesia întregii prese, îndată după memorabila consfătuire de la Mangalia, care nu vă este străină) și pentru ca aceeași viciată pereche să arate lumii acea față pe care ei doresc să o facă cunoscută, a unui popor care o adoră, care se bucură
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
crize ivite în procesul de producție reduse la un conflict minor de muncă, datorită greșelilor de administrare și nu ca un fapt obiectiv, ca o consecință a relațiilor de producție necorespunzătoare și o repartiție neechitabilă a bunurilor. Și aici începe obsesia lui Ceaușescu, acea idee de a se opune istoriei, a cărei punere în practică în mod deliberat a aruncat țara noastră într-o mizerie la fel de cruntă ca pe vremea fanarioților. Știind cu precizie că factorul evolutiv al forțelor de producție
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iese la suprafață, se exprimă prin arhetipuri și mituri, tot el comandă psihologia maselor, în vreme ce subconștientul individual e populat de imagini și simboluri și comandă psihologia individului, individualizarea. Cele două inconștiente se întrepătrund și cred se pot condiționa. Psihozele sociale, obsesiile maselor, nu sunt altceva decât răbufnirile inconștientului colectiv. Acest fond inconștient, atât cel individual, cât și cel colectiv, scapă controlului; răspunsurile pe care el le va da evenimentelor exterioare vor fi autonome, conforme unui mecanism cu intenționalitate ascunsă. Atunci, după
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o păstreze, dar să nu-și mai poată construi alta din acel moment înainte. Acest armistițiu a durat însă destul de puțin. Cu aceeași bolnavă încăpățânare cu care se urmărește desființarea Muzeului satului (printre altele) s-a revenit acum la vechea obsesie a anilor trecuți. Toți cei vizați atunci intră acum în categoria răzleților și, ca urmare, sunt somați să-și dărâme casele în 48 de ore sau să se stabilească la țară. Sigur că acestei măsuri îi cad victime și țărani
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deversor sau stație de pompare. Gând Întrerupt, deviat. În urmă și În mine, nor de cuvinte, translândumă instantaneu În altă limbă, o limbă secretă, În surdină, doar pentru auzul „dublului” posesiv și despotic. Limba secundă Își impunea treptat jocul și obsesiile. Am trimis până la urmă cinci scurte texte de proză unui poet faimos prin debutanții pe care Îi lansase, Miron Radu Paraschivescu (MRP, cum i se spunea). Conducea o minusculă revistă lunară, modernistă și scandaloasă, Povestea vorbii. Titlul nu era Întâmplător
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni, Înscrisă pe o carte poștală a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș fi rămas la fel de sărac, pe „celălalt mal”, fie că era vorba de Dâmbovița sau de Hudson. Între cei, adică, de care vroiam să mă depărtez și de care, astfel, mă și depărtasem. (Text apărut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înfruntat. Dilata clipa cea repede, să nu se mai termine, parcă. Mereu venea sau tocmai pleca de undeva. Ca și cum ar fi fost prea periculos să rămână multă vreme În același loc, sub spectrul vulnerabilității. Fragilul Sorin dovedea o inepuizabilă vitalitate. Obsesiile și omisiunile sale, insistențele și amneziile, aproximațiile și iritările nu clinteau, totuși, singurul reper stabil: literatura. Un insațiabil lector și un mare muncitor al scrisului. Ultima călătorie, În 1983, În Statele Unite l-a fascinat, dar abia aștepta să se reașeze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai obsedat de Adevăr... și nu Îmi părea bine. „Oroarea de minciună mi-a distrus talentul”, Îngânam, adesea, umilit, cuvintele lui Jules Renard. Carcasa era friabilă, inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu În stare să fiu nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna, de la prieteni și iubite, și cărți, și propriile noastre bâjbâite pagini. Și nu o dată, de la cei cu care ne-am Înfrățit tocmai din cauza acelorași copilăroase obsesii literare. O spunea, În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii de singurătate, de noi Înșine, forma angajării și totodată modul În care fugim de responsabilitățile vieții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conștiință a menirii lor intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele compromisului nu sunt puține, nici nefirești, iar firea fragilă și solitară a scriitorilor le confruntă deloc mai ușor decât semenii noștri cu profesiuni și obsesii mai telurice. Unele remarci asupra Occidentului, din cărțile lui Mircea Zaciu și mai ales din frecventele sale călătorii În străinătate, mi s-au părut cel puțin bizare. Mă regăseam, Însă, Într-o anumită relație de solidaritate intens „culturală” cu modelul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci și datorită funcționarilor Dogmei. Devenise un... scârța-scârța pe hârtie, consumând, șontâc-șontâc, calendarul. Scriitor, Paul Georgescu nu devenise Însă doar prin această aparentă Înfrângere, chiar dacă proza sa Își găsise timbrul și temele abia cu un deceniu Înaintea mesajului din 1981. Obsesia cuvântului Îi centrase existența mult Înainte de a fi comunist: redactase, ca infant analfabet, cum avea să povestească, „ziarul” Căderea, dictat unei doamne care avea mașină de scris. Excentric Paul fusese, de asemeni, dintotdeauna. Cu atât mai mult În ultimul deceniu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și ispitelor raționaliste, sceptici și cu stânga, și cu dreapta, și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de care nu scăpam, evita la nesfârșit politicul? Aroganța celor care se credeau deasupra „vulgului” mă irita la fel ca ipocrizia celor care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi folosea luciditatea, de vreme ce „corul popular” nici să râdă nu mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice. Acestea merită Însă scrutate, nu doar pentru a Înțelege complexitatea unor personalități neobișnuite, ci, mai ales, pentru a Înțelege traumele și trucajele trecutului, adesea și ale prezentului. Scriitor important, da, și astăzi, deși atât de „local
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care s-o apere public”. Da, o generală renaștere morală de tipul „afacerii Dreyfus” nu prea era de imaginat În România anilor ’30. Cum ajunsese filologul de la „apariția scriitorului În cultura română” la convulsiva temă „evreiască”, cum ajunsesem eu de la obsesia „universalistă” a tensiunii dintre etic și estetic la dialogul nostru epistolar din anii ’80 centrat pe aceeași temă, În ciuda suspiciunii și chiar a unui soi de aversiune „anti-tribală” cu care o priveam? Cum de ne-am „potcovit” amândoi cu astfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vieții la o singură dimensiune constrângătoare și Întârzierea cu care mulți au receptat situația-limită, ezitarea de a da la timp o replică politică Într-adevăr militantă, În numele demnității și libertății omului. Presiunea premergătoare catastrofei centra toate evenimentele spre o singură obsesie și le devia prin mistificări simplificatoare. O presiune care se simțea deja puternic și În dezbaterile intelectuale, În viața culturii, În opțiunile artiștilor. O retorică pe cât de sumară În idei, pe atât de inventivă În trucuri care să convoace agresivitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putem «crea») senzațiile de electricitate și magnetism, fiindcă nu avem organe speciale care să aducă mișcările provocate de acestea În conștiință”, susține teza care ne-a rămas de la elevul Blecher, datată 28 decembrie 1926. În cartea de debut ca prozator, obsesia limitării va sigila paginile cele mai răscolitoare. Insuficiența, rigiditatea, falsitatea ființei noastre ca receptor și transmițător sunt consecințele iremediabile ale unei predeterminări care ne obligă să fim doar ceea ce suntem, fără să putem răsturna premisele. Cu cât devenim conștienți de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și azi, anume valabilitate, nu doar documentară. Nu Întâmplător, poate, urmează să apară În engleză În toamna aniversară 2004. New York, iulie 2004 Dragul și depărtatul meu tânăr prieten. În scrisoarea pe care mi-ați trimis-o prin Abaddón am regăsit obsesiile În jurul cărora s-au rotit, În condiții atât de diferite de ale dumneavoastră, multe dintre zilele și paginile mele. Aș fi preferat și eu, În locul unei scrisori, o privire sau o cafea Împărtășite În tăcere Împreună. Scrisoarea a realizat totuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-a rătăcit sufletul Alejandrei... Ca un lector să caute locul unde a suferit un personaj de roman este deja ceva pueril, dar când o face chiar un romancier, care știe prea bine că ficțiunea n-a apărut decât din obsesiile creatorului, ar fi o dovadă nu doar că arta este uneori mai puternică decât viața, ci că această dovadă ar fi să poată servi artistului În impas, șansă de regăsire, stimulare activă. În locul Alejandrei, visul l-a redat, Însă, doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totul se Îndreaptă prin contrariul său”, mi-a repetat unul dintre scriitorii de vârf ai contemporaneității, necunoscutul prieten de departe numit Ernesto Sábato. Cuvintele sale m-au ajutat să reiau lupta care Îmi păruse anulată, redându-mă propriilor cuvinte și obsesii. Departe de publicitatea atâtor confrați copleșiți de lauri și larmă, solitarul Sábato rămâne mandatarul de Înaltă spiritualitate creatoare a adevărului „specific și dureros omenesc”, cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fraze grăbite și grandilocvente. Trebuia găsită o structură narativă adecvată unui text mai lung, Încifrat, care să gradeze complicitatea dintre personaj și temă, dintre subiect și obiect. Obiectul era mai mult decât doar un obiect. O virtualitate, un releu, o obsesie. Personajul cobora zilnic alergând cele trei etaje până la parter pentru a deschide, la o anumită oră a dimineții, cutia cenușie. Narațiunea nescrisă avea un titlu: Definirea obiectului. Știam premisele cu care trebuia să opereze, cum ar fi trebuit să se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
variată a preocupărilor, bucuriilor și durerilor sale În perioada cuprinsă În Caiete. Cititorul va găsi referințe la lecturi și la operă, la prieteni și la dilemele sale În legătură cu muzica și cu poezia, la productiva insomnie și la anxietatea sa, la obsesiile sale despre români, evrei și europeni, despre apartenență și Înstrăinare. O relatare fragmentată a vieții unui suflet agitat, a unei minți tulburate și tulburătoare: gânditorul ca blasfemator, provocator de controverse, vinovat copil al unui secol tragic. Traducere de Delia Radu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
părăsească din cauza amintirilor și că nu prea stimează, de fapt, pe mulți dintre adoratorii săi de acolo. Cum devine un oraș cu asemenea conotații negative centrul de greutate al atâtor opere?” Dublinul devenise și el, nu doar datorită resentimentelor, centrul obsesiilor lui Joyce!... În cazul lui Bellow, era vorba de altceva. Evident, evitase să dezvăluie Întregul adevăr asupra motivelor care Îl forțaseră să părăsească Chicago. Ostilitatea crescuse, În ultimii ani, datorită și unora dintre intervențiile sale publice considerate „scandaloase”, cum fusese
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Occidentului la declinul potenței masculine. Spiritul puternic și cel ineficient sunt Într-atât Înlănțuite, Încât nu este totdeauna ușor a le separa. Peste toate și mai strălucit decât orice - limba. Inteligența, mișcarea vertiginoasă a gândului, ardența frecvent nevrotică a dorinței, obsesia izbăvirii și transcendenței concurează În a atinge o vitalitate, tensiune, abundență unice În literatură.” * La Întrebările mele „românești” În interviul din 1999 Bellow a dat răspunsuri mai curând stânjenite, evazive. Nu Îi convenea subiectul, am simțit imediat. Nici amintirea fostei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]