7,850 matches
-
Israel, situația tensionată din Egipt, Liban, Libia și Siria, atentatele teroriste 1101 din regiune, dar și din întreaga lume1102 etc., sunt doar câteva realități ale momentului care ne întăresc convingerea că aproape nimic nu s-a schimbat 1103 în peisajul oriental și probabil situația aceasta se va menține așa pe termen scurt-mediu. Acest succint bilanț al evenimentelor de data recentă ne conduce către concluzia că printre principalele tendințe caracteristice raporturilor zonale interne se înscriu: * stagnarea procesului de reconciliere și de pace
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
În acest sens, trebuie să se facă distincție între amenințarea venită dinspre islamul politic radical și cel dinspre sistemul valoric de bază al credincioșilor fundamentaliști islamici, care nu constituie o amenințare. Pentru a se ajunge la o normalizare a lumii orientale este necesar să se implementeze forțe politice locale în statele islamice, cu scopul construirii unor societăți civile pluraliste și a unor instituții politice democratice bazate însă pe valorile islamice. În ceea ce privește viitorul comun al israelienilor și palestinienilor se impune crearea unui
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
reuși să-și identifice propriile interese de politică externă în regiunea Orientului Mijlociu nu va rămâne așa cum prognozează unii comentatori de politică externă doar un observator pasiv sau un arbitru pasiv sau un susținător docil al politicii americane în regiunea orientala, ci odată conturată strategia de securitate comună va fi mai sigură și va avea curajul necesar unei implicări susținute în regiune. Cu toate acestea, "pentru instaurarea păcii, nu este suficientă doar asigurarea securității. Fără o perspectivă politică, s-ar ajunge
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pot substitui efortului delicat și tenace de a pregăti un sol fertil care să dea grefei potențialul unei dezvoltări naturale și sănătoase. Critica junimistă nu invită, în nici un moment al ei, la replierea către un trecut nebulos al tradiției. „Letargia orientală“ de dinainte de 1830 nu poate fi alternativa la modernizare. Nu poate fi acceptată o perspectivă a modernizării întemeiată pe iluziile patriotice ale raționalismului politic. În lectura junimistă pe care o inaugurează Maiorescu, nu există soluțiipanaceu. Predilecția pentru exercițiul spiritului critic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care se cer confruntate. Formele fără fond se nasc pe acest sol al mimetismului steril, alimentat de credința raționalistă în puterea magică a frazelor de a emancipa națiuni și de a stimula progresul. Cufundată până la începutul secolului XIX în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate deabia atunci de miș carea contagioasă prin care ideile Revoluțiunii franceze au străbătut până în extremitățile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră între prinse acea emigrare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la tradiție, apel care să devină punctul de plecare al regenerării politice. Ostilitatea față de raționalismul politic, atenția la context, stigmatizarea simulacrelor nu implică, în nici un moment al demonstrației intelectuale, replierea către o stare de lucruri ce precedă europenizarea Principatelor. Letargia orientală nu este și nu poate fi, în această cheie evoluționistă de interpretare, un reper evocat cu venerație de două spi rite care se consideră agenți ai progresului intelectual temperat de rațiune. Ca microcosm intelectual, Junimea cuprinde și o a doua
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
acțiunile să poată fi retrans- formate în bani, acestea se schimbau în cantități mari, iar prețurile oscilau în funcție de raportul cerere/ofertă. La bursa de valori din Amsterdam se tranzacționau atât titlurile datoriei publice, cât și acțiuniule Companiei Olandeze a Indiilor Orientale. De asemenea, la Amsterdam a avut loc binecunoscuta „tulipo- manie”, care reprezenta contractele cu bulbi de lalele. În anul 1695, la banca Royal Exchange din Londra, s-au derulat primele tranzacții cu titluri de stat ale Băncii Angliei și cu
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
loc binecunoscuta „tulipo- manie”, care reprezenta contractele cu bulbi de lalele. În anul 1695, la banca Royal Exchange din Londra, s-au derulat primele tranzacții cu titluri de stat ale Băncii Angliei și cu acțiuni ale Companiei Engleze a Indiilor Orientale. Bursa din Londra s-a remarcat și prin faptul că a întărit victoria banilor de hârtie fără valoare (bacnote de hârtie), extinzându-se afacerile de anvergură cu hârtii de valoare (acțiuni, obligațiuni). Acțiunile la purtător aparținând Companiei Indiilor Orientale se
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
Indiilor Orientale. Bursa din Londra s-a remarcat și prin faptul că a întărit victoria banilor de hârtie fără valoare (bacnote de hârtie), extinzându-se afacerile de anvergură cu hârtii de valoare (acțiuni, obligațiuni). Acțiunile la purtător aparținând Companiei Indiilor Orientale se negociau public, în curtea Palatului de Justiție. După prăbușirea sistemului, în anul 1720, au fost introduse o serie de reglementări legale. De asemenea, asupra pieței financiare din Franța o influență deose bită a avut-o și Revoluția franceză din
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
sunt și recenziile lui Brătianu care tratează „Școala de la Annales” și arată că RHSEE a luat ca model revista Annales, revistele Byzantion și The Slavonic and East European Review, lucrări despre influența latină și italiană în sud-estul Europei, despre criza orientală - 1875, problemele bazinului dunărean și ale păcii. Cele mai importante sunt însă cele despre lucrarea lui Jacques Pirenne, Les grands courants de l’histoire universelle, vol. I, Des origines à l’Islam; vol. II. De l’expansion musulmane aux Traités
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în Franța - Școala Română de la Paris: Constantin Marinescu (director; fost profesor de istorie medievală universală la Cluj-Napoca 1925-1943, unde fusese și director al Institutului de Istorie Universală; după 1945 activează în străinătate), Grigore Nandriș (slavist, lector la Institutul de Limbi Orientale din Paris începând din 1947), Emil Turdeanu (slavist, din 1947 rămâne la Paris, fiind „maâtre des recherches” la CNRS), Alexandru Ciorănescu (filolog, doctor la Sorbona, cercetător la CNRS din 1948), Bazil Munteanu (subdirector; profesor de limba și literatura franceză), Nicoară
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu Roma, chiar cu riscul celor mai dure persecuții. în anii ’50, informațiile referitoare la catolicii din România ajungeau la Vatican cu greutate și, uneori, erau contradictorii. Spre exemplu, în anul 1954, cardinalul Eugène Tisserant, secretarul Congregației pentru Bisericile Catolice Orientale, nu știa nimic sigur în legătură cu soarta episcopului unit de Oradea, Valeriu Traian Frențiu (care murise în urmă cu doi ani la Sighet). într-o perioadă de timidă relaxare în relațiile internaționale, dominată de „spiritul Genevei”, tactica pontificală în legătură cu opresiunea împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu Vaticanul. Din punctul de vedere al sovieticilor, reprezentanții Vaticanului erau diavolul pe pământ”. Destinderea intervenită la începutul anilor ’60 între cele două blocuri politico-militare a influențat inclusiv dialogul dintre Sfântul Scaun și guvernele comuniste din Europa Răsăriteană. Temeiurile politicii orientale a Sfântului Scaun (Ostpolitik-ul vatican, cum a mai fost numită) au fost puse în ultima parte a pontificatului lui Ioan al XXIII-lea, o dată cu vizita cardinalului Agostino Casaroli la Budapesta și Praga în mai 1963. Una dintre preocupările Sfântului Scaun
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Italia a inclus și o audiență neoficială la Papa Paul al VI-lea, la 24 ianuarie 1968, iar la întâlnire au participat mons. Agostino Casaroli, secretar al Consiliului pentru Afacerile publice, și mons. Mario Brini, secretar al Congregației pentru Bisericile Orientale. La finalul audienței, Paul al VI-lea le spunea ziariștilor români: „Sunt foarte bucuros că am putut să mă întâlnesc cu premierul Ion Gheorghe Maurer. România este o țară pe care o stimăm și o iubim și căreia îi dorim
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
șefii tuturor cultelor din România, inclusiv cu Márton Áron, a fost interpretată ca fiind un gest de reconciliere cu minoritatea maghiară și ca un semnal în direcția Sfântului Scaun. După doi ani, Márton Áron a putut vizita Roma. în legătură cu politica orientală a Vaticanului, la nivelul Securității se admitea că în intervalul 1963-1968 țările comuniste au obținut anumite beneficii în urma tratativelor cu reprezentanții Sfântului Scaun: Vaticanul ar fi încetat în bună parte pretinsa campanie „calomnioasă” împotriva statelor din răsăritul Europei, iar discuțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
martie 1973, în cadrul unui Consistoriu secret, s-a adus la cunoștință decizia de consacrare în demnitatea de cardinal a episcopului Iuliu Hossu, iar peste câteva luni, la 22 octombrie, primea în audiență un „grup de preoți ai Bisericii de rit oriental”, condus de episcopul Vasile Cristea. în deceniul opt, contactele între oficialii Sfântului Scaun și autoritățile politice sau ecleziastice de la București s-au intensificat, dar asperitățile au ieșit și mai mult la lumină. La festivitățile prilejuite de semicentenarul Patriarhiei Române și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu reiese foarte clar că diplomația pontificală a renunțat definitiv la apărarea intereselor greco-catolice, lucru întărit și de unele studii istorice. Analizând audiența acordată la 22 octombrie 1973 de Paul al VI-lea unei delegații a Bisericii Catolice de rit oriental din exil, în cursul căreia s-a pus semn de egalitate între catolici și greco-catolici, Șerban Turcuș i-a găsit următoarea semnificație: sinonimia nu reprezintă topirea corpului eclezial oriental în corpul romano-catolic, ci reconsiderarea atitudinii față de Bisericile Unite cu Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Paul al VI-lea unei delegații a Bisericii Catolice de rit oriental din exil, în cursul căreia s-a pus semn de egalitate între catolici și greco-catolici, Șerban Turcuș i-a găsit următoarea semnificație: sinonimia nu reprezintă topirea corpului eclezial oriental în corpul romano-catolic, ci reconsiderarea atitudinii față de Bisericile Unite cu Roma, percepute ca adevărate reprezentante ale universalității Bisericii. Potrivit sintezei deja citate, problemele expuse de delegația Vaticanului la 9 octombrie au fost: „1) Reînființarea treptată, pas cu pas, a Episcopiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
organizații ecleziastice internaționale, motivația era aceea că se va preveni transformarea acestor instituții într-o tribună a „imperialiștilor”, iar BOR își va consolida pozițiile în fața pretențiilor Sfântului Scaun, care atunci se pregătea de organizarea Conciliului II Vatican. Fără îndoială, politica orientală (Ostpolitik) a Vaticanului din timpul lui Paul al VI-lea a contribuit la detensionarea relațiilor bilaterale. Pontiful a abordat cu moderație chestiunea greco-catolică și a încercat să exploateze aplecarea lui Nicolae Ceaușescu către redescoperirea originilor latine ale poporului român (la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dus la Berlin, unde a avut o întrevedere cu Heinrich Müller, șeful Direcției a IV-a din Serviciul de Siguranță al Reich-ului (SD). El a acceptat să formeze un guvern progerman. De acolo a fost transportat la Rastenburg, în Prusia Orientală, unde se afla Cartierul General al Führer-ului. Sima nu a avut nici o întâlnire cu Hitler, însă avea să se întâlnească cu Andreas Schmidt, Führer-ul Grupului Etnic German din România. Sima și Schmidt au purtat la Rastenburg discuții cu Heinrich Himmler
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deschis sovieticilor”. 9 martie 1945: “în România, legionarii au recurs, în ultima vreme, la toate mijloacele, pentru a le produce greutăți sovieticilor. în ceea ce ne privește, suntem pe cale să creăm o mare organizație de partizani în regiunile ocupate din Germania Orientală. Desigur, va trebui multă vreme pentru ca o astfel de organizație de partizani să poată intra în activitate, dar, în orice caz, se pot aștepta de la ea rezultate remarcabile” (toate sublinierile ne aparțin). E necesar să precizăm că ofensiva germană din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Această sinteză nu aparține unui specialist, ci unui autor care se consideră îndreptățit, prin propria experiență, să își exprime convingerile și cunoștințele. Este un diplomat de carieră, cu o formație mai degrabă tehnică, absolvent, între altele, al Institutului de limbi orientale din Paris. Parcursul său diplomatic a cuprins Varșovia, Moscova, Paris, Washington și, la data apariției cărții, New York, unde se afla în calitate de consilier cultural al ambasadorului Franței în SUA. Buhler expune, cinematografic, „creșterea și descreșterea” personajului ales, comunismul, cu ajutorul unor decupaje
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
diversificate studii despre clasele boierești din Moldova, Mihai Viteazul și acțiunile sale `n Ardeal, Moldova și Pocuția, românii sud-dunăreni, relațiile bisericești cu Ohrida, relațiile româno-s`rbe `n secolul al XIX-lea, istoria Severinului și Banatului Timișoarei, bibliotecile publice, manuscrisele orientale ale BAR, cronica Androneștilor, cultul lipovenesc, un tratat de topometrie din secolul al XVIII-lea, epidemiile de ciumă și holeră și cordonul carantinal la Dunăre, bazele romano-bizantine ale vieții noastre politice, introducerea limbii slave `n Biserica românească, documente turcești din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
7267, vineri, 1 martie 1968, p. 2. Ovidiu Bozgan, România versus Vatican, ed. cit., p. 103. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 2, f. 16. Ibidem, f. 15. Vasile Cristea a `ndeplinit și funcția de delegat al Congregației pentru Bisericile Orientale pentru românii din emigrație; Ș. Turcuș, op.cit., p. 208. Kaisamari Hintikka, The Romanian Orthodox Church and the World Council of Churches, 1961-1977, Luther-Agricola-Society, Helsinki, 2000, p. 139. Evantia Bozgan, Ovidiu Bozgan, „`n căutarea dialogului. Biserica Ortodoxă Română și Biserica Romano-Catolică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a revela cunoașterea lui Hermes (Kore Kosmon I'Fecioara lumii), expune creația lumii ca pe o creație alchimică Tabula smaralgdina etc. Toate acestea sunt mituri, narațiuni ce conțin o devoțiune populară arhaică și o filosofie mistică (gen Plotin, gnoza, doctrine orientale). Se întrepătrund aici esoterism, religia misteriilor și gnoză. însă în ciuda coincidenței de simboluri, hermetismul rămâne autonom față de creștinism, nefiind în același timp străin de anumite societăți initiațice secrete (rosacrucieni, francmasoni etc). Se păstreză totodată scrieri de astrologie, medicină homeopată, botanică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]