7,232 matches
-
prea puțin lucru să se prefacă a crede că obiectul suprem al artei și al filosofiei e „Ideea eternă” a platonismului, reactualizată de fantezia lui Schopenhauer, când revelația și învierea lui Iisus Hristos sparg în ceruri o nouă poartă a paradisului vieții viitoare. Pentru gândirea teologică, prin urmare, întemeiată pe realitatea universală a sentimentului paradisiac, Civilizația își are impulsul primar în memoria paradisului terestru; Cultura își are impulsul primar în aspirația către paradisul ceresc. „Dumnezeu, zice Ioan Damaschin l-a făcut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de fantezia lui Schopenhauer, când revelația și învierea lui Iisus Hristos sparg în ceruri o nouă poartă a paradisului vieții viitoare. Pentru gândirea teologică, prin urmare, întemeiată pe realitatea universală a sentimentului paradisiac, Civilizația își are impulsul primar în memoria paradisului terestru; Cultura își are impulsul primar în aspirația către paradisul ceresc. „Dumnezeu, zice Ioan Damaschin l-a făcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Hristos sparg în ceruri o nouă poartă a paradisului vieții viitoare. Pentru gândirea teologică, prin urmare, întemeiată pe realitatea universală a sentimentului paradisiac, Civilizația își are impulsul primar în memoria paradisului terestru; Cultura își are impulsul primar în aspirația către paradisul ceresc. „Dumnezeu, zice Ioan Damaschin l-a făcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și măreție a trupului, despre care vorbește Damaschin. Oricât am înfrânge însă ostilitatea naturii, violentând-o și capturându-i forțele și energiile prin formidabilele noastre invenții tehnice, și oricât ne-am strădui să înfrumusețăm pământul prin această muncă de Sisif, paradisul terestru e cu neputința să-l realizăm, de vreme ce nu suntem în stare să născocim un leac împotriva suferinței și să eliminăm moartea din lume. Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel. Paradisul nu mai e cu putință decât în cerul și în pământul cel nou al transfigurării finale. Dacă în acțiunea de civilizare se manifestă apriga
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel. Paradisul nu mai e cu putință decât în cerul și în pământul cel nou al transfigurării finale. Dacă în acțiunea de civilizare se manifestă apriga voință de a intensifica viața aici și acum, în marginile imanenței, dimpotrivă, în orice creație înaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e un chip al vieții modelat după idealul ei ceresc. Stilul egiptean, stilul grec, stilul gotic, stilul bizantin-nu întrupează în variatele lor forme reproducerea naturii noastre imperfecte, ci transformarea ei în cosmosuri ideale, stilizate după arhetipuri din zenitul spiritului. Nostalgia paradisului e impulsul fundamental al plăsmuirilor omenești. Această convingere că sensul culturii e în ultim termen un sens religios ne determina să scriem în 1930 (Gândirea, Decembrie, anul X): „Ce este arta decât o schimbare la față pe muntele Taborului? Puterea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înalte de unde odinioară s-a rupt din soare. Tot astfel frumusețea artistică aspiră spre acel climat superior, din ale cărui grădini paradisiace s-a fărâmițat cândva. Cu rădăcini în spațiu și în timp, ea năzuic să înfrângă spațiul și timpul”. PARADISUL POSIBIL Genialitatea e apropiată adesea de copilărie. O anumită puritate estetică, o anumită naivitate, care e uneori încredere în orice, dar mai ales încredere în propria-i misiune, o anumită predominare a instinctelor originare, o anumită spontaneitate proaspătă și luminoasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în mugurul feciorelnic al copilăriei. Punctul acestei coincidențe firești e de o mare însemnătate pentru noi, care ne-am propus să arătăm că înțelesul cel mai înalt al creațiilor omenești zace în sentimentul fundamental, pe care l-am numit nostalgia paradisului. Ce este oare copilăria decât imaginea vie a raiului pierdut și sugestia fără prihană a raiului viitor? Omenirea întreagă îi aseamănă pe copii cu îngerii. Pictorii lumii, când vor să zugrăvească ființe cerești, iau chipul pruncilor și îl întraripează. Muzica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a fiecărui om apare ca o impuritate. Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toți purtăm nostalgia personală a unui rai, pe care l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supraviețuire a paradisului terestru în ființa omenească și totodată ca o indicație a posibilității de a-l recuceri în duh! în fața lucrurilor, care implică fie credința religioasă, fie admirația estetică, în fața lucrurilor, care solicită cea mai dezinteresată bucurie a sufletului nostru pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ultima rămășiță a raiului pe pământ. Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinități cu raiul; și pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viață începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
are un aer oarecum religios. Michelangelo susține că arta în general e prin natura ei religioasă. Un simplu peisaj sau o natură moartă, care dă viață și semnificație lucrurilor pieritoare, are, precum s a observat, o putere de sugerare a paradisului. Priveliștile, arborii, florile, animalele transfigurate în pictură ne aduc o vagă adiere de fericire edenică și o impresie de inedit strălucitor, cum trebuie să fi avut lucrurile ieșite din mâna Creatorului. Totul atârnă aici de acel imponderabil al purității sufletești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în cerul creștin, raiul și-a lăsat urmele strălucitoare în această lume și ele există în pofida păcatului. Când aprofundezi sensul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
A iubi totul după modul lui Dumnezeu înseamnă raiul pe pământ. Dar cum lucrul acesta nu se vede în dezordinea haotică a lumii sub păcat, Dostoievski plăsmuiește în nuvela Visul unui om ridicol, care e un mare poem filosofic, imaginea paradisului posibil. Un om în culmea deznădejdii adoarme cu revolverul pe masa de noapte și visează că s-a sinucis. Un geniu necunoscut îl scoală din mormânt și-l poartă prin spații stelare până într-un tărâm, care aduce cu Arcadia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu se mai sinucide, ci devine apostol al adevărului văzut în vis. Eroarea, care transformă pământul în infern, e deci, aceasta: „Conștiința vieții e superioară vieții; cunoașterea legilor fericirii e superioară fericirii iată împotriva a ce este însemnat să luptăm!” Paradisul din acest vis nu e paradisul ceresc, ci paradisul posibil pe pământ, dacă s-ar realiza societatea creștină a iubirii evanghelice. Dacă el nu mai există „s-ar putea ca într-o singură zi, într-o singură oră, să fie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apostol al adevărului văzut în vis. Eroarea, care transformă pământul în infern, e deci, aceasta: „Conștiința vieții e superioară vieții; cunoașterea legilor fericirii e superioară fericirii iată împotriva a ce este însemnat să luptăm!” Paradisul din acest vis nu e paradisul ceresc, ci paradisul posibil pe pământ, dacă s-ar realiza societatea creștină a iubirii evanghelice. Dacă el nu mai există „s-ar putea ca într-o singură zi, într-o singură oră, să fie reclădit”, zice Dostoievski, subliniind această singură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
văzut în vis. Eroarea, care transformă pământul în infern, e deci, aceasta: „Conștiința vieții e superioară vieții; cunoașterea legilor fericirii e superioară fericirii iată împotriva a ce este însemnat să luptăm!” Paradisul din acest vis nu e paradisul ceresc, ci paradisul posibil pe pământ, dacă s-ar realiza societatea creștină a iubirii evanghelice. Dacă el nu mai există „s-ar putea ca într-o singură zi, într-o singură oră, să fie reclădit”, zice Dostoievski, subliniind această singură oră. În ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumii, ce zace în bătrânețea putredă a păcatului? „Esențialul e să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, iată ce este esențialul, iată ce este totul fără să mai fie nevoie de nimic: imediat veți ști cum se rezidește paradisul!” Dar Dostoievski știe de asemenea ce adâncă e rana patimii în făptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tău ca pe tine însuți, iată ce este esențialul, iată ce este totul fără să mai fie nevoie de nimic: imediat veți ști cum se rezidește paradisul!” Dar Dostoievski știe de asemenea ce adâncă e rana patimii în făptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
paradisul!” Dar Dostoievski știe de asemenea ce adâncă e rana patimii în făptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace, nu știm dacă a mai fost om pe lume torturat ca de o sete grozavă de această nostalgie. Arta lui e o demascare titanică a iadului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din nou inima cu focul ceresc al iubirii. Ca un „nebun mistic”, cum zice singur, el se substituie personajelor, pe care le plăsmuiește pentru a prooroci prin cuvintele de aur ale gurii lor chinul sublim ce-l torturează. Nu există paradisul pe pământ? Atunci să-i căutăm măcar urmele, fărâmele de candoare, care au mai rămas în valea plângerii. „Multe lucruri ne sunt ascunse în această lume zice starețul Zosima, care personifică doctrina ortodoxă, în schimb avem senzația tainică a legăturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asemenea sunt fără păcat, ca îngerii, ei există pentru a mișca inimile noastre, pentru a le purifica, ei sunt pentru noi ca o indicație”. Ce altă indicație sunt ei decât aceea rostită limpede în Visul unui om ridicol: amintiri ale paradisului, pe care îl căutăm? în ierarhia personajelor lui Dostoievski, copiii reprezintă, ca în Evanghelie, treapta cea mai de sus a nevinovăției. Geniul lui descoperă fărâmele frumuseții veșnice în frunzele fragede, în flori, în raze, în păsărele, dar mai ales în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
treapta cea mai de sus a nevinovăției. Geniul lui descoperă fărâmele frumuseții veșnice în frunzele fragede, în flori, în raze, în păsărele, dar mai ales în făptura fără păcat a copiilor. Lumea noastră nu se poate schimba în icoană a paradisului nici prin bătrâni, nici prin adulți, ci prin acești copii, dacă vor izbuti să rămână copii până la sfârșit. La ei ne trimit bătrânii, care încarnează concepția mesianică a scriitorului și în mijlocul lor rămân curați tinerii apostoli ai aceleiași concepții, Alioșa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al harului dumnezeiesc. Căci starea de copilărie evanghelică, din moment ce e la aceeași înălțime cu sfințenia, e o stare de har. Dar ce înseamnă să ne regăsim cu toții în conștiința universală a harului decât realizarea împărăției lui Dumnezeu în suflete, decât paradisul Duhului Sfânt în templele trupurilor noastre? E oare altceva iubirea cosmică pe care o predică Dostoievski? E oare un vis de nebun mistic credința lui că paradisul s-ar putea rezidi în câteva zile, în câteva ore chiar? Ideea aceasta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în conștiința universală a harului decât realizarea împărăției lui Dumnezeu în suflete, decât paradisul Duhului Sfânt în templele trupurilor noastre? E oare altceva iubirea cosmică pe care o predică Dostoievski? E oare un vis de nebun mistic credința lui că paradisul s-ar putea rezidi în câteva zile, în câteva ore chiar? Ideea aceasta, pe care am exprimat-o în eseul: Copilărie și sfințenie, pare atât de neobișnuită încât nimeni n-a observat-o în Biserica noastră. Și totuși ea e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]