6,167 matches
-
1900, într-o scrisoare adresată lui Louis Couturat, formulează o primă versiune a paradoxului ce ulterior îi va purta numele. Doi ani mai târziu, pe 16 iunie 1902, într-o scrisoare adresată lui Frege, Russell editează o altă versiune a paradoxului, foarte asemănătoare cu cea cunoscută astăzi, ca apoi să o publice în 1903 în celebrul său volum "The Principles of Mathematics". Publicarea paradoxului a stârnit largi ecouri în lumea științifică a epocii. Frege scria într-o postfață a unei lucrări
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
târziu, pe 16 iunie 1902, într-o scrisoare adresată lui Frege, Russell editează o altă versiune a paradoxului, foarte asemănătoare cu cea cunoscută astăzi, ca apoi să o publice în 1903 în celebrul său volum "The Principles of Mathematics". Publicarea paradoxului a stârnit largi ecouri în lumea științifică a epocii. Frege scria într-o postfață a unei lucrări: "Un om de știință nu poate să întâlnească nimic mai stânjenitor decât ceva ce, după terminarea unei lucrări, vine să zguduie unul din
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
unei lucrări, vine să zguduie unul din pilonii contrucției sale. O scrisoare a lui Bertrand Russell m-a pus în fața unei astfel de situații, tocmai când tipărirea prezentului volum lua sfârșit." Se pare că și Ernst Zermelo formulase anterior acest paradox (motiv pentru care mai este numit și "paradoxul Zermelo-Russell"), dar lui Russell aparține meritul de a-l fi publicat în premieră. Referindu-se la paradox, Henri Poincaré ironizează teoria lui Giuseppe Peano despre limbajul formal construit pentru matematică precizând în
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
contrucției sale. O scrisoare a lui Bertrand Russell m-a pus în fața unei astfel de situații, tocmai când tipărirea prezentului volum lua sfârșit." Se pare că și Ernst Zermelo formulase anterior acest paradox (motiv pentru care mai este numit și "paradoxul Zermelo-Russell"), dar lui Russell aparține meritul de a-l fi publicat în premieră. Referindu-se la paradox, Henri Poincaré ironizează teoria lui Giuseppe Peano despre limbajul formal construit pentru matematică precizând în termeni sarcastici: "Finalmente, logica s-a dovedit că
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
când tipărirea prezentului volum lua sfârșit." Se pare că și Ernst Zermelo formulase anterior acest paradox (motiv pentru care mai este numit și "paradoxul Zermelo-Russell"), dar lui Russell aparține meritul de a-l fi publicat în premieră. Referindu-se la paradox, Henri Poincaré ironizează teoria lui Giuseppe Peano despre limbajul formal construit pentru matematică precizând în termeni sarcastici: "Finalmente, logica s-a dovedit că nu este chiar sterilă. Până la urmă a dat naștere unei contradicții." Pentru a demonstra că teoria naivă
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
este un semiparadox deoarece dacă se ia formal in considerare o proprietate, ea nu poate fi decat predicabilă, notiunile in sine fiind in exclusivitate o abstractizare a minții umane. În 1919, Russell a formulat o versiune simplă și amuzantă a paradoxului său: Figaro, bărbierul satului, încheie un contract cu primăria conform căruia el trebuie să servească numai pe acei care nu se bărbieresc singuri. Se pune problema: Cine îl bărbierește pe Figaro? Avem posibilitățile: Într-un sat, poștașul aduce corespondența numai
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
Cine îl bărbierește pe Figaro? Avem posibilitățile: Într-un sat, poștașul aduce corespondența numai sătenilor care nu pot veni la oficiul poștal să-și ridice corespondența. Poate poștașul să-și ridice singur scrisorile? Aceasta este de fapt o variantă a paradoxului bărbierului. Biblioteca Națională solicită tuturor bibliotecilor din țară să întocmească cataloage cu lista tuturor publicațiilor găzduite de fiecare. Unele biblioteci înclud în acea listă și titlul catalogului. Responsabilul de resort din cadrul Bibliotecii Naționale întocmește la rându-i două astfel de
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
care nu fac parte din nicio colecție. Să o notăm cu formula 8 Când colecționarul studiază ce fel de lucruri formula 9 trebuie să conțină această colecție, are de analizat cazurile: În acest caz, avem de-a face cu un semi-paradox. Mecanismul paradoxului este demontat în trei elemente: Deși a generat un moment de criză, paradoxul lui Russell a condus la realizarea unor progrese în anumite ramuri ale matematicii. S-a pus problema dacă un sistem axiomatic precum cel al lui Zermelo-Fraenkel este
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
colecționarul studiază ce fel de lucruri formula 9 trebuie să conțină această colecție, are de analizat cazurile: În acest caz, avem de-a face cu un semi-paradox. Mecanismul paradoxului este demontat în trei elemente: Deși a generat un moment de criză, paradoxul lui Russell a condus la realizarea unor progrese în anumite ramuri ale matematicii. S-a pus problema dacă un sistem axiomatic precum cel al lui Zermelo-Fraenkel este supus contradicțiilor și dacă este suficient de tare pentru a demonstra sau confirma
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
constatat că acest tip de probleme nu sunt de natură pur matematică, ci mai degrabă de limbaj și de structură a matematicii. Astfel se naște o disciplină logico-matematică, numită "metamatematică", acesta reprezentând cel mai mare progres din domeniul epistemologiei datorat paradoxului lui Russell. Printre fondatorii acestui nou domeniu se pot enumera: David Hilbert (prin "programul lui Hilbert", 1920 - 1922), Kurt Gödel (prin "teorema de incompletitudine", 1931) și Willard Van Orman Quine (prin "teoria stratificării"). Anton Dumitriu, "Istoria Logicii" vol. IV, Editura
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
este considerat primul savant care a intuit existența impulsului și cea a inerției corpurilor. Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt. De asemenea, a fost primul rector al Universității din Viena. Albert de Saxonia a formulat paradoxurile care îi poartă numele. A revizuit unele teze ale fizicii peripatetice și a studiat căderea liberă a corpurilor. A ajuns la concluzia că este posibil să se construiască cu rigla și compasul un pătrat de arie cu a unui cerc
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
evaporarea lor treptată până la dispariție. Dacă ar dispărea o gaură neagră, atunci întreaga informație despre steaua al cărui colaps a dus la formarea găurii negre ar dispare odată cu ea; acest concept contrazice principiul conform căreia informația nu poate fi distrusă („paradox al informației găurii negre”). Universul însuși stochează informația într-un mod similar găurilor negre, iar mecanica cuantică vine cu presupunerea ca informația este stocată în fiecare volum de spațiu.Asta înseamnă că fiecare volum al spațiului conține o cantitate discretă
Principiul holografic () [Corola-website/Science/326245_a_327574]
-
1716), profesor de logică la Universitatea din Basel (1722), profesor de drept la aceeași universitate (1731). În martie 1714, a devenit membru al Royal Society. A studiat lucrările matematicienilor anteriori și contemporani. S-a ocupat de problema rentelor viagere și paradoxul Sankt Petersburg (1709), cu teorema referitoare la independența valorii derivatelor parțiale față de ordinea derivării. De asemenea, a mai studiat teorema jocului de la Geneva, teoria integralelor despre care a scris mai multe memorii. În 1713 a publicat lucrările unchiului său, Jakob
Nicolaus I Bernoulli () [Corola-website/Science/326395_a_327724]
-
continuată de prima carte din a doua trilogie, "The Wounded Land". Întors în lumea sa reală, Thomas Covenant este devastat de pierderea Elenei, deși încă mai crede că experiența trăită în Tărâm a fost doar un vis. Chinuit de acest paradox, își neglijează condiția fizică: nu mai ia medicamente și nu-și tratează rana de la frunte, permițând leprei sale să devină din nou activă. Amenințat cu alungarea din regiune de către cetățenii care se tem de boala sa, Covenant salvează o fată
Puterea salvatoare () [Corola-website/Science/329858_a_331187]
-
când ideile lui Arhimede au fost reluate și duse mai departe de o pleiadă de oameni de știință. Astfel, Simon Stevin (1548-1620], matematician și fizician flamand, a avut contribuții majore în hidrostatică, descoperind legile presiunii lichidelor asupra pereților vaselor (inclusiv „paradoxul hidrostatic”: presiunea într-un lichid nu depinde de forma vasului care îl conține, ci numai de adâncime). Evangelista Torricelli (1608-1647), matematician și fizician italian, unul din elevii lui Galileo Galilei, a descoperit, printre altele, legea scurgerii lichidelor prin orificii. Matematicianul
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
de viribus et motibus fluidorum commentarii") și a stabilit ecuația energiei pentru un fluid în aflat în curgere staționară, cunoscută în prezent sub numele de "Ecuația lui Bernoulli". D'Alembert (1717-1783) a stabilit principiul echilibrului dinamic al unui fluid și paradoxul rezultantei nule a presiunilor pe un cilindru aflat în mișcare de translație într-un fluid perfect ("Paradoxul lui D'Alembert") În secolul al XIX-lea hidraulica a cunoscut noi etape de dezvoltare. Astfel, în 1845 Stokes a scos în evidență
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
curgere staționară, cunoscută în prezent sub numele de "Ecuația lui Bernoulli". D'Alembert (1717-1783) a stabilit principiul echilibrului dinamic al unui fluid și paradoxul rezultantei nule a presiunilor pe un cilindru aflat în mișcare de translație într-un fluid perfect ("Paradoxul lui D'Alembert") În secolul al XIX-lea hidraulica a cunoscut noi etape de dezvoltare. Astfel, în 1845 Stokes a scos în evidență discrepanța dintre relațiile de calcul stabilite pe cale teoretică și datele experimentale referitoare la mișcarea unei sfere într-
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Boyd Johnson "Bokonon" Earl McCabe "Papă" Monzano Mona Aamos Monzano Julian Castle H. Lowe Crosby Hazel Crosby Philip Castle Horlick Minton Clăire Minton În "" religia este prezentată ca fiind mai utilă și mai puțin periculoasă că știința, în ciuda numeroaselor ei paradoxuri și neajunsuri. Aceasta este benefică nu neapărat pentru că ar transmite un adevăr despre univers, ci deoarece oferă oamenilor minciuni elaborate în care să creadă. Neadevărurile lui Bokonon sunt mult mai utile decât "adevărul" reprezentat de stiință lui Hoenikker, deoarece le
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
un adevăr despre univers, ci deoarece oferă oamenilor minciuni elaborate în care să creadă. Neadevărurile lui Bokonon sunt mult mai utile decât "adevărul" reprezentat de stiință lui Hoenikker, deoarece le ușurează existența cetățenilor din Sân Lorenzo. Această temă oferă un paradox deoarece bokonismul le permite oamenilor să fie împacați cu situația lor și astfel aceștia continuă să trăiască în mizerie și sărăcie. Acesta ar putea fi explicat prin aluzia la Cartea lui Iona de la începutul românului. Profetul Iona este trimis în
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
pe spatele țintelor acestora. Joe, un asasin "looper", se întâlnește cu el însuși atunci când varianta sa din viitor este trimisă în trecut pentru a fi ucisă de Joe și pentru a încheia astfel o "buclă". Scenariul filmului conține și tema paradoxurilor călătoriilor în timp. "Looper" a fost ales ca filmul de deschidere al Festivalului Internațional de Film de la Toronto din 2012. A avut premiera și a primit recenzii pozitive în Australia la 27 septembrie 2012 și în Statele Unite și Regatul Unit
Looper: Asasin în viitor () [Corola-website/Science/327715_a_329044]
-
eficiența, din punct vedere pastoral, cu credincioșii catedralei și mai cu seamă cu studenții din mediul universitar albaiulian l-au recomandat că prietenul și duhovnicul tinerilor. Poate tocmai din acest motiv prima sa lucrare editata a fost una despre tineri (Paradoxul creștin și cartea tinereții, Albă Iulia, Edit. Reîntregirea, 2008). În data de 24 octombrie 2011 a fost ales în ședința Sfanțului Sinod al Bisericii Ortodoxe, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, cu titulatura Mureșanul. Hirotonia intru arhiereu
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
în urma unui concurs organizat în anul 2004; jurul concursului a respins atunci de la finanțare scenariul filmului "Moartea domnului Lăzărescu" (care va obține în 2006 Premiul „Un certain regard” la Festivalul de Film de la Cannes). "Happy End" a fost produs de Paradox Film, cu fonduri de 850.000 lei alocate de Centrul Național al Cinematografiei. Regizorul Radu Potcoavă a acuzat compania de producție Paradox Film că a sistat lucrările de finisare ale peliculei și a decis să lanseze pe piață un film
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
în 2006 Premiul „Un certain regard” la Festivalul de Film de la Cannes). "Happy End" a fost produs de Paradox Film, cu fonduri de 850.000 lei alocate de Centrul Național al Cinematografiei. Regizorul Radu Potcoavă a acuzat compania de producție Paradox Film că a sistat lucrările de finisare ale peliculei și a decis să lanseze pe piață un film „neterminat din punct de vedere tehnic și artistic”. El a anunțat că nu va participa la premiera filmului, care urma să aibă
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
ale lui Santini, chiar și aici lumina este folosită pentru a construi spațiul interior. Această abordare se bazează pe interpretarea barocă a luminii ca un semn al prezenței lui Dumnezeu. Unii o numesc „lumină sacră”. Iluminarea interiorului bisericii creează un paradox unic. Între timp, zona centrală este iluminată doar în mod indirect prin porțiunile de trecere pe unde pătrunde lumina. Această lumină pătrunde în zona centrală a bisericii prin arcuri ogivale plasate în locuri în care ar trebui să se afle
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
în mod indirect prin porțiunile de trecere pe unde pătrunde lumina. Această lumină pătrunde în zona centrală a bisericii prin arcuri ogivale plasate în locuri în care ar trebui să se afle pilonii de susținere. Decorațiunea din stuc subliniază acest paradox prin crearea unei legături între perete și arcul ce aparține unui anumit perete. Acest lucru creează sentimentul că peretele este doar o coajă și că întreaga construcție este inundată de lumină. Întreaga biserică este apoi percepută, de asemenea, ca un
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]