8,290 matches
-
cărui porți i-au fost deschise de teatru), regizorul Alexa Visarion s-a lăsat vrăjit de exprimarea lucrurilor absente, cu patima ieșirii la lumină a nevăzutului, precum o făcuse și celebrul său înaintaș Orson Welles, o altă călăuză-ntr-ale artelor. Cu patimă... [...] Pe lângă această lectură personală a textului, regizorul apelează la toate rubedeniile literare ale piesei: tragedia antică (similitudinea Anca Electra sau scena recunoașterii aristotelice a lui Ion), Dostoievski (demonii ce torturează personajele), Tolstoi și Poe (negrul, sumbrul, întunericul), dar și Kafka
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și nicio clipă n-am putut spune că gata, știu tot, nu mai am ce afla [...]Oricând poți să mai ai surprize. Anca își păstrează încă pentru mine misterul. Personajul este înfățișat ca o Electră de secol XIX, feroce în patima sa de răzbunare, căutând febril soluții punitive și disprețuind rece pe orice poate sau și-ar dori să o ajute. Patimă... Ion nebunul în interpretarea lui Florin Zamfirescu aduce cu sine o liniște ciudată, aparentă. Oscilând între prezență și absență
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
surprize. Anca își păstrează încă pentru mine misterul. Personajul este înfățișat ca o Electră de secol XIX, feroce în patima sa de răzbunare, căutând febril soluții punitive și disprețuind rece pe orice poate sau și-ar dori să o ajute. Patimă... Ion nebunul în interpretarea lui Florin Zamfirescu aduce cu sine o liniște ciudată, aparentă. Oscilând între prezență și absență, privirea sa fixă trece prin oameni, în căutarea unui "dincolo" obsesiv, cumplit, doar de el cunoscut. La aflarea adevăratului vinovat, are
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din lumea satului de la sfîrșitul veacului trecut într-o pagină de cinematograf modern, ale cărei semnificații depășesc cazul de avariție și de alienare al personajului central, Stavrache, vorbind despre alienarea unei lumi scrie Călin Căliman în "Istoria filmului românesc" (op. cit.). Patima lui Dragomir era pentru o femeie. Cea a lui Stavrache pentru o avere. Sclav al avariției sale, dar și obsedat de iubirea nevestei Ana (personaj inexistent în nuvela lui Caragiale interpretată de Valeria Seciu) pentru fratele lui mai mic, Iancu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
puțin contextele sociale în care se desfășoară drama, concentrîndu-și întreaga atenție asupra datelor general umane pe care i le furnizau personajele, asupra complexităților psihologice ale acestora, încercînd astfel un dialog al filmului cu literatura universală de tip tolstoian și dostoievskian. Patima mistuitoare a Ancăi de a-și verifica propria convingere asupra vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
durere provenită din imposibilitatea de a-l uita pe Dumitru. Iar Dragomir nu e doar un personaj chinuit de remușcări: pe el îl mistuie, în aceeași măsură, suferința de a nu putea cîștiga inima femeii pe care o iubește cu patimă și, totodată, e urmărit de o cumplită spaimă. Formidabila lui izbucnire din secvența în care izbește cu barda în pereții casei nu-i altceva decît încercarea disperată de a se apăra de această spaimă a omului vinovat. Apoi prezența celui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fac posibilă fapta. Dintre aceia care călătoresc în întuneric și se întorc cu lumina pentru semenii lor. Lumea noastră traversează o perioada dificilă. Cred că teatrul și filmul, arta în general, ar trebui să-și reconsidere misia de a potoli patimile oamenilor, nu a le răscoli. Artistul trebuie să scape de vulgaritate și "noutate" și să readucă energia iubitoare universală, compasiunea, toleranța, iertarea, pentru a proteja prin puterea emoției binefăcătoare lumea noastră; prin pace și unitate, prin spiritualizare. Am învățat din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Schiță de portret Schița de portret ce urmează o consider un răspuns la o întrebare inevitabilă: Cum era tânărul Alexa? Încă de la primele spectacole convinge că e o personalitate artistică puternică, neliniștită, complexă, uneori contradictorie, un temperament vulcanic, plin de patimă și nebunie teatrală. Dar și un fanatic frumos, fără teamă de sacrificiu și risc, cu ambițuri firești de mărire ca orice tânăr dornic să se afirme. Dar și un utopic lucid, neîmpăcat cu sine și realitățile din jur, care detestă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ascunse gânduri ale personajelor sunt amplificate sonor. Strigătul acesta din interiorul ființei umane este pasărea dintr-o altă zi, obosită de zborul chinuitor, obosită de timp... (George Genoiu) În prim plan Liviu Rozorea Livian și Silvia Ghelan Anișoara Condamnând cu patimă lașitatea, minciuna, fuga de răspundere [...], Alexa Visarion, prin metafora sa regizorală, demască pe toți cei care tăinuiesc crima, făcându-ne să înțelegem că posibila victimă de mâine se află printre tăinuitor. Nu există decât o singură șansă: recunoașterea adevărului. (Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu o prospețime și cu o lipsă de prejudecată care ilustrează un spirit foarte viu și foarte dinamic. Totul sub pecetea unei severități și a unei exigențe izvorâte dintr-o luciditate ca o lamă de oțel. [...] ...ceea ce primează este ideea patimii erotice... Masa... o sursă de judecată... caracterul dur al lecturii care a renunțat complet la aura folclorică și pastoral-melodramatică în care nu o dată se sufoca verbul lui Caragiale datorită unor regizori cuminți... (Dinu Săraru) Actuala reprezentație a Studioului de la Giulești
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect funcționează însă pe deplin, mișcarea personajelor în spațiu, măsurată, pe alocuri, pas cu pas, ca un mers pe marginea prăpastiei, fiind, în ultimă instanță, mișcarea unor oameni închiși în propria lor patimă, nesăbuință ori durere, ce îi va conduce, fatal, către ceea ce autorul numește "tăcere"; în fond însingurare sau moarte. De aici și puținătatea decorului, despuiat precum la Miklos Jancso de orice element răzleț, nefuncțional: pereți pustii, mese pe care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui interior rece și neprimitor, umed și "murdar", un interior dominat de spații scenice suprapuse, colțuroase, aspre, cu zone copleșite de umbre negre, mistuitoare, propice dramelor incomunicabilității și conjugale; starea de depresiune e agravată de o dominantă morală (triunghiul conjugal, patima înavuțirii); mediul e de o monotonie aparent-mediocră, aici melancolia devine deznădejde și plictisul suferință; totul e înecat în ceață, praf, vârtejuri de zăpadă, șuvoaie de negru, alb, albastru, violet, galben. Natura este expresia unei dezorganizări sufletești, a unei nevroze, spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În operația lui de forare în adâncime, Alexa Visarion îndepărtează crusta de aparentă onorabilitate a lumii, pentru care valorile morale, sentimentele nobile au rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc și aduce la suprafață mâlul tulbure al unor patimi și porniri dezarticulate. Alexa Visarion nu se mulțumește cu descifrarea textului lui Caragiale. Cu fantezia sa bogată și mânat de nobila sa pasiune acuzatoare, el descoperă, inventează, creează situații noi, relații noi, schimbă traiectoria unor personaje și chiar subiectul comediei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei "Nopți", la care hohotul de râs apare mai rar și e curmat de judecata celui din stal obligat să gândească la pericolul inumanității reflectat de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de idoli și din ei se detașează, atunci, soldatul... Acesta este Tamburul Major rol oferit la o valoroasă interpretare de către Adrian Vișan... Ei fac parte din acel admirabil ansamblu care construiește spectacolul. [...] Contrastul cu această lume dezlănțuită irațional, în arderea "patimilor" se marchează prin prezența lui Woyzeck, a cărui partitură regizorul o dezvoltă, o amplifică prin alte două personaje: înțeleptul Nebun și Andres, posibile fațete evolutive ale spiritului "lunatic", dar și "pământean" ce sălășluiesc în personajul care trăiește de fapt mult
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intuiția, Alexa Visarion nu este un intuitiv, ci un creier lucid, care-și gândește materia de lucru cu precizie matematică. Armele lui principale sunt logica și rațiunea. În prim plan George Constantin Colonelul Măruță Expresivitatea este "vânatul" principal, urmărit cu patimă și "prins" cu succes din decupaj în imagine (Vivi Drăgan Vasile), din cadrul plastic (decoruri: Octavian Dibrov) și costume (Daniela Codarcea), în coloana sonoră inspirat întregită de muzică (Mircea Florian). O expresivitate agresivă, hăituitoare pentru spectator poate, dar care creează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
quale și totuși în cheie diferită. Ca și în Înainte de tăcere și încă mai apăsat decât în Înghițitorul de săbii, scenariul progresează pe două planuri net delimitate existențial: de-o parte drama însingurării în suferință a unor ființe sfâșiate de patimi și vise, de cealaltă, lumea reprezentanților ordinii publice, o lume viscerală, bântuită de instincte animalice și degradată de trădarea indolentă a menirii ei sociale. Prima descinde într-adevăr din litera lui Caragiale, a doua s-a închegat pe ecran din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
patru pereți, ci grație imensului spațiu al scenei singurătatea universului întreg. Versinin îi vorbește Mașei. S-a apropiat de ea și, strângând-o în brațe, mângâind-o pe masă și pe sub masă, îi vorbeste întruna. Gesturile, cuvintele stau sub o patimă devastatoare. Se vede limpede în spectacolul lui Visarion că ele nu ajung tumultului care-l stăpânește pe bărbat. Despre ce-i vorbește Verșinin Mașei? Nu despre iubire, nu despre ei doi, cum te-ai aștepta după gesturi, ci despre viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
continuare la jocul apăsat și expresiv, specific artei scenice românești din perioada respectivă. Revăzut la treizeci de ani de la premieră, filmul se impune ca una dintre cele mai convingătoare ecranizări ale lui Caragiale, prin forța lui dramatică și prin intensitatea patimilor pe care le ilustrează. Nostalgia și influența teatrului se resimt și în proiectele post-decembriste ale lui Alexa Visarion: Vinovatul (1991), Luna verde (2010) și Ana (2014). Voi reveni mai jos asupra acestui aspect. Despre unul din aceste filme post-decembriste aș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure profund tot ceea ce fiecare dintre noi zilnic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
luni Richard al IlI-lea, am proiectat filmele și am ținut cursul despre STARE în jocul actorilor. Pentru următoarele luni care vor începe la toamnă, în septembrie, când voi isprăvi sper lucrul de-acasă, voi monta Unchiul Vanea, la Dallas, Patima de sub ulmi, la Louisville și aproape sigur Năpasta la New York. Caragiale e din păcate un autor puțin cunoscut în America și acolo criteriul comercial e preponderent în stabilirea repertoriilor. Dar sper să reușesc. Richard al III-lea a fost propunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
găsesc un drum spre acest vis al meu. Menționez că nu e vorba despre o ecranizare a baladei, nici a unei piese de teatru. E o versiune ce încearcă să capteze în tema creației prin jertfă de sânge neliniștile, obsesiile, patima ce viețuiesc în mine. Din cele 265 de variante ale baladei existente în România, cât și din surse existente în străinătate am extras un drum nesigur atât pentru eroii filmului cât și pentru noi, cei care încercăm să-i împlinim
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
coordonare sintactică bazată pe succesiunea progresivă a termenilor, fapt ce asigură o trecere treptată de la o idee la alta. Efectul stilistic este generat de ambele forme ale gradației: - gradație ascendentă [climax]: o sete era de păcate, de doruri, deavânturi, de patimi,/o sete de lume, de soare. (L. Blaga); Aceleași, iarăși, nesfârșite ploi/aceleași ore, zile, săptămâni (H. Bădescu) - gradație descendentă [anticlimax]: Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa. (T. Arghezi) Inversiunea poetică vizează modificarea expresivă a topicii obișnuite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reliefând procese psihice, cognitive și afective în acord cu mecanisme psihice reale (realism psihologic). - Temele vizează sfera morală, psihică, cognitivă. De exemplu, nuvela lui I. Slavici Moara cu noroc dezvoltă o temă realist psihologică - cea a degradării umane provocate de patima înavuțirii -, în relație cu tema romantică a predestinării. - Conflictele sunt mai ales interioare. Nuvelele realiste surprind crizele de conștiință, urmărind amplificarea unor conflicte morale și psihologice (În vreme de război de I.L. Caragiale, Moara cu noroc de I. Slavici, Ițic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
socială și psihologică, concretizându se întro imagine veridică a unei lumi din Transilvania sfârșitului de veac XIX. Particularități ale nuvelei realist psihologice, care păstrează o relație strânsă între realitate și ficțiunea artistică, sunt ilustrate prin tema degradării morale provocate de patima înavuțirii, prin narațiunea heterodiegetică și prin perspectiva narativă omniscientă. Structural, „propunerea de realitate“ a nuvelistului se organizează pe două planuri dinamizate de conflicte puternice și pe un plancadru. Planul realității exterioare este de tip narativ, evidențiind un singur fir epic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]