9,085 matches
-
sau de contraserviciu al amabilităților lui cu toți subordonații săi În lunga-i carieră - În preaonestul și cu patină veche magazin de lucruri bune Heinrich Prager, de peste drum de poștă, În care colonelul meu părea un Îngropat de viu, alături de patronul veșnic plictisit și de bătrânii vânzători ajunși și ei niște edecuri prăfuite În vasta și sinistra Încăpere a magazinului lipsit acum de clien tela sa, apusă pe urma exproprierilor și-a crizelor bancare, și cu ceva mărfuri prin rafturi oferite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tricotaje și confecțiuni vieneze. Păs trez și azi În casă vestigiile unei asemenea epoci care nu se va mai Întoarce, cu produse de bun și solid confort În locul pacotilei de mai târziu, și-i mulțumesc aproape zilnic, pentru ele, fostului patron, Walter Prager, pe care-l Întâlnesc, șontâc-șontâc, urcând sau coborând din liftul casei mele. COLONELUL REZERVIST VOICULESCU, CARE COMANDA O co loană de muniții, cu sute de căruțe și mii de cai de rechi ziție mânați de milițieni bătrâni, era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Flacăra nu i-a fost greu, Împins de vânturi tot mai piezișe, să debarce sau să eșueze În redacția Serii, gazeta ger manofilă a lui Al. Bogdan-Pitești. Nu l-am cunoscut decât din vedere sau din faimă pe acest patron al lui Adrian Maniu, Înconjurat totdeauna de tineri efebi, de tineri scriitori și pictori de stânga literară pe acea vre me. Aventurier, escroc, mecenat și colecționar de tablouri cu mult gust, Bogdan-Pitești purta, cu o afectație de mare cabotin, nemaiîntâlnită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i se urca la cap și a-i veni să se mute de aici mai la „centru“, ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel bătrân, care, cică, va fi fost pui de român - mai știi?... ...Însă vrăbioarele fragede de văcuță Îngrășată la povarnă, care-mi țineau locul cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din prăvălie se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și În cămașă cu arnici roșu la gât. - Câteva exemplare din această floră rău mirositoare, unele de stil, altele de pomină și altele cerșind purificarea pe pragurile bisericilor. - Damele particulare „cu pălărie“ și clientela lor cu gusturi speciale. - Domnu’ Busuioc, patronul femeilor cu rele năravuri și mecenat al cul turii nea mului. - Ultimul bordel din zilele noastre, cu contabilitate normată și cu marfă „raționalizată “ și „la liber“. - Justă recu noaștere a unor titluri de antică noblețe a bordelului și aspră [respingere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
morceau de Roy) printre precupeții și băieții de prăvălie, la care Însă nu prea avea căutare. Am stat o dată cu ea la masă, eu, Petre Grant, talentatul desena tor, și cu bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă pentru noi toți masculii; trăia numai cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
putea scoate un cuvânt sau un zâmbet. ÎNTÂMPLAREA - CEL MAI BUN DASCĂL AL NOSTRU - M A adus să cunosc ultima Înfățișare a ultimelor bordele bucureștene, până În ziua desființării lor: 3 martie 1950. Ion Căcat și cu nevastă-sa, Pătruța, erau patronii bordelului, vad vechi, din strada Cantemir, sub propria lor condu cere orga nizatorică și conformă dispozițiunilor În vigoare de ordine sa ni tară și fiscală, având o contabilitate normată, ținută la zi de Mircea Iancovici, fost director În Ministerul Finanțelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond li bertin pe toate drumurile țării. AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ N-Aș CREDE!), șI ASTA Încă din fragedă junețe, căscând gura, În grădina Rașca, dimpreună cu beizadea Sturdza Vițel, patron al sporturilor din acea vreme, la unul care - ca În pânzele cu chermeze ale maeștrilor olan dezi - se cățăra pe o prăjină lungă cât un copac după șunca atârnată În vârf, printre panglici și coronițe, răsplată pentru atlet. Iar În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scopul industriei, reflectează stoicul Beldie (deși Îi bănui oarecare melancolie sau seninătate): să dea de lucru și să Între țină pe muncitor, reducând la minim câștigul capitalului. Dar pagubele? Dar uzura mașinilor? Dar gândul și frământarea care veghează asupra tuturor? Patronul? «Patronul nu e decât depozitarul unei mici flăcări de conștiință.» Ești, cu alte cuvinte, patron pentru că n-ai Încotro, pentru că te-ai născut cu sufletul ăsta dăruit grijilor, să rabzi nevoia pentru ca schela să nu se pră bu șească. L-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
industriei, reflectează stoicul Beldie (deși Îi bănui oarecare melancolie sau seninătate): să dea de lucru și să Între țină pe muncitor, reducând la minim câștigul capitalului. Dar pagubele? Dar uzura mașinilor? Dar gândul și frământarea care veghează asupra tuturor? Patronul? «Patronul nu e decât depozitarul unei mici flăcări de conștiință.» Ești, cu alte cuvinte, patron pentru că n-ai Încotro, pentru că te-ai născut cu sufletul ăsta dăruit grijilor, să rabzi nevoia pentru ca schela să nu se pră bu șească. L-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lucru și să Între țină pe muncitor, reducând la minim câștigul capitalului. Dar pagubele? Dar uzura mașinilor? Dar gândul și frământarea care veghează asupra tuturor? Patronul? «Patronul nu e decât depozitarul unei mici flăcări de conștiință.» Ești, cu alte cuvinte, patron pentru că n-ai Încotro, pentru că te-ai născut cu sufletul ăsta dăruit grijilor, să rabzi nevoia pentru ca schela să nu se pră bu șească. L-am văzut pe patron «C. Beldie» plecând cu zece lei În buzunar după ce plătise zece mii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
decât depozitarul unei mici flăcări de conștiință.» Ești, cu alte cuvinte, patron pentru că n-ai Încotro, pentru că te-ai născut cu sufletul ăsta dăruit grijilor, să rabzi nevoia pentru ca schela să nu se pră bu șească. L-am văzut pe patron «C. Beldie» plecând cu zece lei În buzunar după ce plătise zece mii lucrătorilor.“ Activitatea literară și administrarea unor stabilimente tipografice sau editoriale nu l-au Îmbogățit pe Beldie. Toată viața a privit cei 20 de lei („polul de la tata“) primiți moștenire
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aduci. Asculți de șefi, iei chenzina pe cincisprezece și lichidarea pe-ntâi.“ Din felul în care se uită la mine paznicul de noapte, înțeleg că dialogul îi pică prost. „Nu te supăra - îi spun -, dar ca să-i pot vorbi unui patron de dumneata, trebuie să-mi spui ce știi să faci. Asta o să mă întrebe și el: ce știe să facă omul ăsta al tău?“ „Da’ de când sunt eu omul matale?“, se burzuluiește paznicul de noapte cu trei ani de liceu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
hainelor, care spun că e un vagabond și că probabil nici nu-l cheamă Mănel. Într-o seară, când toți angajații se strâng în birou la domnul Dumitru, iar Mănel face o mulțime de curse după bere, pizza și țigări, patronul îl ia pentru prima oară la rost, dar cu blândețe, ca să le fie clar tuturor ce are de gând: „Mă, Manele, de ce umbli, mă, în zdrențe? Ia-ți, mă, copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
umbli, mă, în zdrențe? Ia-ți, mă, copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la colț după țigări? Ce poantă bună! După un chef crunt, patronul face un accident cerebral și moare. Discutând de una și de alta, cum să-l îngroape și ce-o să se aleagă din afacere, angajații îl zăresc pe Mănel stând pe vine într-un colț al camerei. Băiatul știe că, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și mesajele, deși nu e dovedit științific, îmi trec întâi prin rinichi. Am știut că e un apel erotic. Rinichiul mi s-a sensibilizat întocmai ca unei secretare bătrâne care simte de la primul țârâit ce fel de vești o să primească patronul. Un domn pe nume Costel îmi ura sănătate și fericire cu ocazia zilei de naștere, iar în final scria că îi este dor de fundulețul meu alb și dolofan. Celularul îi aparținuse cândva unei fete. Fata nu-și anunțase toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alde mine, ca să merite banii.“ Oameni cu idei Modesta întreprindere de cartoane, cunoscută-n județ sub numele de „Fabrica la frații Cucu, bani puțini și mult de lucru“, e pe cale să se transforme într-o prosperă afacere cu hârtie igienică. Patronul, un om admirat de toată lumea pentru talentul de a nu-și plăti niciodată lucrătorii în ziua de leafă, dar și pentru priceperea de a-i ameți cu vorbe mari, își cheamă în birou apropiații și li se adresează, privindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe propriile picioare vrea să însemne că sechestrații fraților Cucu au la dispoziție toată seara ca să pună la punct proiectul unui tip de hârtie igienică de lux, care să salveze de la faliment linia de cartoane. Nici n-a apucat bine patronul să iasă pe ușă, că domnul Milică, faimos pentru lipsa lui de tact, i se adresează doamnei Violeta mai mult decât intim: „Auzi, mămico, pe la Nisa, pe acolo pe unde ți-a plimbat fundu’ grecul ăla al tău plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să aibă și nițel sentiment cultural. Parfumul ca parfumul, poate să fie busuioc sau levănțică de asta, de-a noastră, dar dacă tipărim ceva deosebit, o Coloană Infinită, un Arcu’ de Triumf, un Ateneul Român, facem vânzare!“ Și abia plecă patronul, ce mai zgomot, ce mai zbucium, cadrul clocoti de spirit, și de țuică, și de bucium! Cei patru înțelepți ai hârtiei igienice de largă întrebuințare națională se pun pe gândit, evocând meritele unor oameni de cultură care le-ar da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria intră la ambiție și aduce în neștire alte și alte borduri, poate să devină soluția absolută. Problema a ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu un virus care nu iartă, dar care realizează repede situația. Dacă tot n-ai nici o șansă, măcar cât trăiești să te simți bine. Așa o duceau noii săi tovarăși de muncă, se simțeau bine și când le mergea rău. Patronul nu-i plătea cu lunile, firma mergea și nu prea mergea, însă pentru ei cheful de sâmbătă seara era sfânt. Mă rog, câtă sfințenie poate să încapă într-o beție cu curve și hoți de mașini, care-și plasau piesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
părea oarecum stingherit. Contaminat cu tinerețe Bătrânețea se ia. La concluzia asta a ajuns într-o joi un domn în vârstă de cincizeci de ani, pe nume Adrian Butucel. Era o zi ca oricare alta, spre sfârșitul programului, când secretara patronului arab i-a anunțat pe toți cei din biroul Vânzări că firma își restrângea activitatea și că sunt dați afară. Formula cu care li s-a adresat a fost, bineînțeles, una protocolară, dar, în fapt, erau dați afară, nu comprimați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aveau să pună la cale planul de bătaie cu arabul. „Ce suciți mai sunt unii - a zis făcând o mutră acră domnul Fotiade, decanul de vârstă de la Vânzări -, hodoronc-tronc, nu le mai place berea!“ Adrian Butucel l-a așteptat pe patron până seara târziu, iar când i-a auzit mersul târșâit, de arab, pe coridor, i-a tăiat calea hotărât: „Muhamad, pardon, ceva important pentru tine“. „Ce ceva important la mine?“, a întrebat Muhamad zâmbitor, ca și cum nu el fusese acela care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]