14,286 matches
-
ducă o existență destul de plină de evenimente până la vârsta de șaptezeci și doi de ani. Țintuit la pat vreo cincisprezece zile - ultimele - de o criză de litiază îah! Montaigne, credincios până la exces maestrului său!), el se îmbăiază, își adună prietenii, bea un pic de vin, face câteva recomandări privitoare la viitorul Școlii și apoi moare, liniștit, calm, departe de extravaganțele asociate foarte adesea morții filosofilor în doxografia antică. Sfârșitul filosofului, începutul legendei... -2- Proaste vremuri, proastă reputație. Acest trup șubrezit interacționează cu o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu s-a schimbat câtuși de puțin. Ea traversează secolele neatinsă, ignorând entropia... Textul pe care Philodemos din Gadara îl consacră morții combină considerațiile filosofice clasice ale Școlii cu frazele convenționale constituind un fel de înțelepciune populară ce decurge, un pic mai fadă, din băutura concentrată de la începuturi. Să rezumăm deci: moartea este capătul existenței pentru toți oamenii, indiferent de statutul lor social; ea face o distincție clară între oameni și zei; presupune desfacerea agregărilor materiei și recompunerea acesteia în alte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci spectrul femeii nu doarme la niciun creștin! Cum ar fi putut un om să se apropie atât de mult de nebunie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cea mai mare dezvoltare economică, de unde rezultă că cine va stăpâni această regiune va controla „insula-lume” (ansamblul alcătuit din Europa și Asia, sau Eurasia, plus teritoriul Africii). Argumentul lui Mackinder extins la realitățile începutului de secol XXI ar schimba un pic referențialul zonal, în sensul în care ar identifica heartlandul fie în Golful Persic bogat în petrol, fie în economiile emergente din Asia de Sud-Est, însă liniile teoretice ar rămâne identice: cine stăpânește zona industrială și comercială esențială la un moment dat va
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
până la caricaturizare este o experiență cu care toți scriitorii sunt obișnuiți, și În timpul căreia ei realizează că ceea ce se spune despre cărțile lor nu corespunde deloc cu ce și-au imaginat că au scris. Orice scriitor care a discutat un pic mai mult cu un cititor atent sau a citit un articol consacrat lui cunoaște această experiență de o stranietate neliniștitoare când Își dă seama de lipsa corespondenței dintre ceea ce a vrut să facă și ce s-a Înțeles. O abatere
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
știute, cum este aceea care constă În a-ți forma o idee despre o carte fără să o cunoști, cea asupra căreia o să revenim, și cea care Îți permite să vorbești despre o carte luându-te după ce zic ceilalți. Un pic surprins totuși de metoda critică a prietenului său, Lucien Îi Împărtășește uimirea: „- Dar, Dumnezeule! Și critica, sfânta critică! Ea unde rămâne? Întrebă Lucien Îndopat cu Învățătura cenaclului. - Dragul meu, răspunse Lousteau, uite ce e: critica e o perie prea aspră
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
are curajul să spună pe față adevărul sau nu poate să-l suporte când se discută pe față despre el.) Dacă minți, să minți În așa fel Încât să crezi și tu că minciuna ta e adevărată. (Se cere un pic de demnitate chiar și În minciună.) „Pedeapsa mincinosului constă nu În faptul că nu este crezut, ci În faptul că el nu poate crede pe nimeni.” (G.B. Shaw) Unii oameni sunt ca acele orologii care arată o oră și sună
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
afirmă ceva, se și neagă ceva, și când se neagă ceva, se și afirmă ceva. Prin urmare, când se spune ceva, acest ceva nu este niciodată Întru totul definit (nu există, altfel spus, nici un lucru care să nu fie un pic și din altul: de exemplu, viața presupune moartea, are chiar ceva din ea; de asemenea, nu există moarte În sine: ea presupune viața și chiar o pregătește). De aceea se afirmă adesea, și nu fără temei, despre cunoașterea umană că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
drept comun rămași până acum - și poate pentru totdeauna - fără nume (ca să creeze apoi o tensiune antifascistă). Eu știu numele persoanelor serioase și importante care se află în spatele unor personaje comice, precum generalul acela de la Garda Forestieră ce opera, un pic ca la operetă, la Città Ducale 1 (în timp ce pădurile italiene ardeau), sau în spatele unor personaje gri și cu rol pur funcționăresc, cum ar fi generalul Miceli 2. Eu cunosc numele acelor persoane serioase și importante ce stau în spatele băieților cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
e chiar prea ușor să-ți întorc acuze de felul ăsta. Rămânând la aspectul general al discursului tău, tu glumești cu faptul că „de ceva vreme, calul meu de bătaie este consumismul”: ironia asta a ta mi se pare un pic reductivă și, de aceea, simplistă. Știu bine, alegerea ta pragmatică este de a accepta statu-quo-ul, dar nu e și a mea, care sunt un idealist. „Consumismul există, ce să-i faci?”, pare că vrei să-mi spui. Atunci lasă-mă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
el pare demonstrat exclusiv prin aceea că sunt din regiunea Veneto. Păi atunci unde este onestitatea atât de ridicată-n slăvi de Natalia? Moraliștii sunt întotdeauna prost informați. Dar ce l-ar fi costat pe Rodano să se informeze un pic? Eu m-am născut la Bologna, la Bologna cea socialistă, și, ceea ce contează cel mai mult, acolo mi-am petrecut adolescența și tinerețea, adică anii de formare. Aici am devenit antifascist, citind la șaisprezece ani o poezie de Rimbaud. Aici
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în ciuda tuturor, un om adorabil. Meschinăria puterii ecleziastice la adresa lui este deja un dat obiectiv și imposibil de trecut cu vederea. Anticipând momentul ’68 (chiar dacă, în compensație, a semănat în lume vreo douăzeci de sindicaliști și de catolici de stânga un pic prea buni și prea de treabă), el a dus la capăt singurul act revoluționar al acestor ani; a făcut-o cu o anumită ingenuitate și îngâmfare, dar cu o puritate ascetică substanțială care dă trecerii sale pe acest pământ o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
european, capabil să pătrundă în miezul problemelor. Din păcate, se pare că se bagă și-n toate porcăriile...”; despre Gianni Emilio Simonetti: „Un pictor și-un intelectual curios care ține cu stânga extraparlamentară...”; despre Furio Colombo 3: „Pe scurt, un pic ca Eco4...”. Valcarenghi o ține tot așa până când depășește orice limită imaginabilă, până la delir. Darea sa de seamă de servitor umil care vorbește despre stăpânii săi adorați mimându-le limbajul, demnă de Jurnalul lui Gian Burrasca sau de un buletin
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
corespondențe de dragoste dintre Salvatore Di Giacomo 2 și Elisa Avigliano, viitoarea lui soție. Enzo Siciliano 3, ajuns în posesia acestui manuscris voluminos, l-a publicat - precedându-l de o introducere meticulos alcătuită, în care dezacordul dintre teza filologică (un pic impersonală) și un real interes, deloc nepersonalizat, față de erotismul lui Di Giacomo produce poticniri aproape stridente, în ciuda eleganței rafinate. Cantitatea de lucruri pe care nu le știm este imensă, practic nelimitată. Din ea obișnuim să decupăm o cantitate redusă de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
destinată vânzării și chiar și un secretar de avocat ar putea face descrierea dintr-un contract de vânzare, completând pur și simplu formularul standard cu dimensiunile corespunzătoare. În sfârșit, dacă are teu și echer, inginerul municipal, fără să aibă nici un pic de pregătire În arhitectură sau sociologie, poate să ’proiecteze’ o metropolă alcătuită din parcele standard, grupuri de clădiri standard și străzi de lățime standard... Lipsa unei adaptări personalizate la peisaj sau la scop n-a făcut decât să sporească, tocmai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
deosebit respect pentru diversitatea acțiunilor umane și pentru dificultățile insurmontabile pe care le presupune coordonarea reușită a milioane de tranzacții. Într-o critică acidă a paradigmelor de dezvoltare eșuate, Albert Hirschman exprima o idee asemănătoare atunci când făcea apel la „un pic mai mult «respect pentru viațăș, un pic mai puțină Încorsetare a viitorului, un pic mai multă toleranță pentru neprevăzut și un pic mai puține așteptări”. Pe baza experienței, s-ar putea deduce reguli empirice care, dacă ar fi respectate, ar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pentru dificultățile insurmontabile pe care le presupune coordonarea reușită a milioane de tranzacții. Într-o critică acidă a paradigmelor de dezvoltare eșuate, Albert Hirschman exprima o idee asemănătoare atunci când făcea apel la „un pic mai mult «respect pentru viațăș, un pic mai puțină Încorsetare a viitorului, un pic mai multă toleranță pentru neprevăzut și un pic mai puține așteptări”. Pe baza experienței, s-ar putea deduce reguli empirice care, dacă ar fi respectate, ar putea reduce riscul ca planificarea dezvoltării să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
coordonarea reușită a milioane de tranzacții. Într-o critică acidă a paradigmelor de dezvoltare eșuate, Albert Hirschman exprima o idee asemănătoare atunci când făcea apel la „un pic mai mult «respect pentru viațăș, un pic mai puțină Încorsetare a viitorului, un pic mai multă toleranță pentru neprevăzut și un pic mai puține așteptări”. Pe baza experienței, s-ar putea deduce reguli empirice care, dacă ar fi respectate, ar putea reduce riscul ca planificarea dezvoltării să ducă la dezastru. Deși scopul meu central
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
critică acidă a paradigmelor de dezvoltare eșuate, Albert Hirschman exprima o idee asemănătoare atunci când făcea apel la „un pic mai mult «respect pentru viațăș, un pic mai puțină Încorsetare a viitorului, un pic mai multă toleranță pentru neprevăzut și un pic mai puține așteptări”. Pe baza experienței, s-ar putea deduce reguli empirice care, dacă ar fi respectate, ar putea reduce riscul ca planificarea dezvoltării să ducă la dezastru. Deși scopul meu central nu este acela de a descrie punctual o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
literar”, devenit mai apoi „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej, Micu Delasiret, Mărioara Dumbrăveanu, Salustius. Excelent versificator, cu un condei infatigabil și alert, I. produce un șir nesfârșit de cronici vesele și triste. Un pic de umor, o boare de melancolie emit aceste stihuri care, pe alocuri, îl imită vioi pe G. Topîrceanu. Proza, cu înțepături satirice, se căznește să silueteze două personaje, Guță și Cănuță, din speța comicului zevzec. Între surâs și lacrimă, poemele
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
altora le imprimă un tragism răscolitor. Poeme ca Febră, Solii pământului, Păsările devin veritabile documente existențiale, psihologice și etice, despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica atât de feminină, însă fără pic de dulcegărie”, un vers „sugerând mai mult decât spune în esență”. Un panteism învăluitor colorează atitudinea lirică, dând suflu ideii de continuitate, integrarea în natură până la contopire implicând o pseudoîmpăcare, de unde limbajul psalmic, adesea suprapus lacrimii: „Laudă, oricum, laudă ție
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
meu. — Radiezi, spune. — Serios? Îi zîmbesc. Trebuie să spun, mă simt destul de bine azi. SÎnt Îmbrăcată cu noii mei jeanși fabuloși de maternitate Earl și o bluză sexy legată după gît, de la Isabella Oliver, pe care am Încrețit-o un pic ca să mi se vadă un grămuleț din burtica bronzată, și În picioare am espadrile ortopedice cu talpă Înaltă. Nu mi-am dat seama pînă acum - dar e super să fii gravidă! Ok, de acord, Îți crește burta - dar așa și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un pas În față, către hăinuțe. Uite ce papucei adorabili cu iepuraș! Și ce gecuțe căptușite, din piele de vacă... și uite ce de modele Baby Dior... și, o, Doamne, Dolce junior... Ok. Liniștește-te. Hai să mă organizez un pic. Ceea ce trebuie să fac este o listă. Scot din geantă Nouă luni din viața ta. Dau la capitolul opt, „Ce trebuie să cumperi pentru copilul tău“ și scanez nerăbdătoare pagina. Haine Nu te lăsa pradă tentației de a cumpăra prea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
soare, iar tricoul verde, fără mîneci, Îi pune În evidență ochii căprui. — Bună! zice, lăsîndu-și jos rucsacul. Bună, tanti Jane. Becky, ce faci? — Foarte bine! exclam, holbîndu-mă la ea siderată. Arăți nemaipomenit! Ești așa bronzată! — A. Jess se privește fără pic de interes, apoi caută ceva În rucsac. — Am adus niște biscuiți de porumb. SÎnt făcuți de o cooperativă din nordul Guatemalei. Îi Întinde mamei o cutie din carton grosolan, pe care mama o Întoarce pe toate fețele, perplexă. — Ce drăguț
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
alăpteze pe Clementine. Doar că toată ziua le cîntă numai Wagner. Ernie poate să cînte aria Brunhildei de la cap la coadă, dar În englezește abia dacă știe vreo cîteva cuvinte. Fruntea i se Încrețește subit. — Adevărul e că sînt un pic Îngrijorată. Retractez tot ce-am spus. Tarquin a rămas același ciudat. Îmi scot rimelul cel nou și Încep să mă dau cu el pe gene, trăgînd cu ochiul la Suze, care se strîmbă la Clementine și Îi sărută obrajii bucălați
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]