14,398 matches
-
morții sau al vieții? Aripile scutură o ploaie de cuvinte peste o lume care le-a pierdut sensurile. Cuvintele se ascund nevrednice, undeva, în liniștea albă. Un ecou pierdut răsuna haotic: tristețea are ochi căprui. Sau poate erau doar vorbele pierdute demult în lumea asta de cineva plecat spre veșnicie, iar încremenitele nu-și căutau decât stăpânul. În lipsa altor cuvinte, oamenii încearcă a da sens acestora. Își vopsesc ochii în nuanțe banale spre a nu moșteni tristețea. Mă privesc în ochii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
privesc în ochii tăi și văd căpruiul ochilor mei. Să fim noi tristețea? Dacă am întoarce cuvântul pe altă parte, oare am putea vedea fericirea? Aripile străvezii continuă să abată asupra lumii o întreagă poveste amestecată în cuvinte nerostite, mesaje pierdute, răvașe fără destinație, ochi limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu roua care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să îi vadă cutele acelea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Nici el nu știa de ce o striga. Din obișnuință sau doar ca să o umilească. Ea era nepermis de sensibilă... O "victimă" sigură, „de care uneori mi-e milă”, gândea el. O credea prostă, chiar sub medie, o devoratoare de iluzii pierdute, demult. O ea anostă care își ascundea lacrimile sufletului în vorbe goale, poleite cu migală, încă din nopțile acelea albe când cerul părea că se destramă peste ei și stelele cer mângâieri ascunse. Știa că e "slabă" în prezența lui
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
urmărit Îngrijorător de atent fiecare mișcare. Am dat drumul melodiei și În sală a Început să se reverse o muzică lentă, amețitoare, cu un ritm care se accelera treptat. Îl numisem dansul regăsirii, căci În imaginația mea interpretam un suflet pierdut care colinda zăpezile În drumul spre casă. Am Închis ochii, ca Întotdeauna. Preferam să dansez cu ochii Închiși pentru a simți cu adevărat muzica, pentru a o lăsa să mă domine. M-am ridicat pe vârfuri și am făcut o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avea să se aleagă de Alex dacă continua așa, cu viața lui dezordonată rezumându-se la statul la calculator și chiulitul de la școală. Dar aveam propriile mele probleme și, după cum zicea adesea Maria, Alex părea să fie deja un caz pierdut. Pe la șapte a trebuit să plec la repetiții. Iam promis mamei că mă Întorc repede, așa că a trebuit să fug din nou până la studio. Îmi era foarte greu să mă ridic la Înălțimea cerută de competiție, dar Angela spunea că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mă contrazise el, părând că se răzgândise brusc cu privire la ceva. Începu să se joace cu o șuviță Întunecată din părul meu. Deloc. Tu ce faci? ― Încerc să o Înțeleg pe Eliza, am bombănit dându mi ochii peste cap. O cauză pierdută. ― Ce s-a Întâmplat? mă Întrebă el repede, sunând aproape Îngrijorat. ― E ciudată, m-am plâns eu. Nici măcar nu a vrut să rămână astăzi. L-am auzit pe Victor râzând ușor În timp ce-și sprijinea bărbia de umărul meu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
era singur. În spatele lui, mama Înainta cu pași mărunți, privindu-mă Într-un mod care mă băga În sperieți. ― Bună, Alisia, zise doctorul apropiinduse de mine. Cum te simți? A durat o infinitate până să decid ce să-i răspund. ― Pierdută, am spus Încet. Nu-mi amintesc... ― Accidentul de mașină? Am scuturat din cap. ― Mi s-a spus despre el. Dar nu, eu nu-mi amintesc nimic. Pur și simplu...mintea mea e goală. ― Dar sunt lucruri pe care ți le
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În esență, cel mai tare sufeream din cauza asta. Îmi uitasem prea multe dintre amintiri și oricine mi le povestea aveam senzația că nu-mi mai aparțineau deloc. Că nu le trăisem niciodată. Mama Încă credea că nu era o cauză pierdută, că memoria mea era intactă și că aveam să-mi recuperez amintirile curând. Victor m-a vizitat din nou Într-o sâmbătă. Părea mai obosit decât Îl văzusem vreodată. Zgârieturile de pe fața lui, din urma accidentului, Încă păreau proaspete, deși
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
situația cu Victor. ― Pur și simplu nu te Înțeleg, spuse ea. De parcă asta era ceva nou. Am ignorat-o. Avea să se oprească În cele din urmă. ― Ok, putem vorbi despre altceva, zise ea după ce văzu În mine o cauză pierdută. Doar de curiozitate...ți-l amintești pe Adi? Adi... Adi... Am Încercat să mă concentrez. Nu cunoșteam pe nimeni cu numele ăsta. ― Nu, am răspuns În cele din urmă. Maria oftă dezamăgită. ― E prietenul meu, explică ea. Îți doreai foarte
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pare rău pentru ultima noastră discuție. Vorbește cu doctorii, fă ți o radiografie. Dacă ei sunt de acord să dansezi din nou, putem crea Împreună un alt final pentru vechea coregrafie. ― Ce...am Început să spun, dar vocea mi sa pierdut. Lângă mine, Maria zâmbea. Știa. Am Înghițit În sec. ― Spectacolul! am spus eu. ― Da, mă aprobă Angela. Spectacolul. ― Mă voi duce la spital mâine. Promit! ― Bine. Îți țin pumnii și nu uita să mă suni! ―M-mulțumesc foarte mult, m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-nțelesuri Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfințit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o suflet, că din nou să tremuri Cu mîna mea în van pe lira lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gură dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! (1884) Mihai Eminescu La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de ani
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
obraz și cu rimel, drumul mi-a fost blocat de sora Monica cea maternă. Micul dejun trebuia să înceapă, iar eu nu aveam voie să mă duc nicăieri până nu terminam de mâncat. —Dar... am spus eu cu o voce pierdută. —Spune-mi ce vrei din cameră și-ți aduc eu, s-a oferit ea cu un zâmbet cald, dar foarte, foarte ferm. Normal că nu puteam să-i spun. Ar fi gândit că sunt o vanitoasă. Așa că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întâmplat? s-a auzit o voce îngrijorată. Se putea să fie Mike. Ba chiar Chris. Nu știu, am spus eu printre lacrimi. Nici măcar n-am adăugat „Scuze“, așa cum fac majoritatea oamenilor atunci când sunt copleșiți de emoții în public. Mă simțeam pierdută, irosită, irecuperabilă. Ceva dispăruse din mine pentru totdeauna și, chiar dacă nu știam ce era acel ceva, pierderea aceea îmi frânsese inima. Pe masa din fața mea a apărut o ceașcă de ceai, iar tandrețea gestului mi-a multiplicat durerea de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când verși paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta! Mulțam! Și șampanie! Fain! —Să vedem, a zis Brigit cu o privire pierdută. Mă uitam la ea într-o tăcere reverențioasă, în timp ce Brigit medita la fantezia în care eram personajul principal. —Gata! Știu! m-a anunțat ea. Ai un vierme din ăla care trăiește în intestine și-ți halește toată mâncarea, așa că slăbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din nas la fiecare două zile. PUF! Trezindu-mă plină de vânătăi, fără să am nici cea mai vagă idee cum mă căptușisem cu ele. BASTA! Trezindu-mă în spital, cu perfuzii și conectată la un monitor. O altă viață pierdută. Dându-mi seama că mi se făcuseră spălături stomacale. încă una. Dându-mi seama c-aș fi putut să mor. înc-o viață, și-altă viață și iar alta. Sfârșitul jocului. După următoarea întâlnire DA de joi, când mă aflam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
idioato! i-a răspuns Anna dând ochii peste cap. Am simțit că încep să mă binedispun. Numai puțin. M-am gândit că poate nu era cazul încă să mă sinucid sau să plec pe mare. Că poate nu fusese totul pierdut. — Chiar e rea cu voi? am croncănit. Sau doar încercați să fiți amabile? —Eu nu-mi pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă îngrozitor cu amândouă. Era minunat să simt, chiar și temporar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam nici cea mai vagă idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un gin-tonic și-mi spunea ce senzații avea. —întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Vivian că acceptam propunerea ei, trecusem printr-o întreagă gamă de emoții. Partea bună era că toată drama nu-mi prea lăsase destul timp ca să mă emoționez pentru cea de-a doua întâlnire cu Randall. Dar acum recuperam timpul pierdut. Trăgând adânc aer în piept, mi-am îndreptat fusta pix neagră, marca Calvin Klein, pe care Bea mă convinsese s-o cumpăr în sezonul de solduri de la Barney’s, în urmă cu doi ani. Slavă Domnului că reușise chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tot timpul despre mijloace anticoncepționale și chestii din astea. E obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul pierdut, explică un tinerel micuț, cu chipul palid, desfăcând o ciocolată Mars. — Ar trebui să-i spună cineva despre pilula anticoncepțională, zise un alt tinerel, ridicându-și somnolent capul de pe bancă. Te distrezi mult mai bine cu pilula. Presupun că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e nebun după plastic. Wilt se înfioră. — Iar aici sunt jucăriile lui Gaskell. El e-un drag puber. Wilt își roti privirea prin cămăruie, remarcă dezordinea din ea și clătină din cap. — Dă impresia că încearcă să-și recupereze copilăria pierdută, zise el. — O, Henry, ești atât de perspicace! remarcă Sally, după care deșurubă dopul sticlei de votcă. — Nu sunt deloc. Dar e ceva al dracului de evident. — Ba ești, zău că ești! Numai că ești îngrozitor de modest, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
n-aș avea și-așa destule pe cap! M-am gândit pur și simplu că ați vrea să știți. Dacă sună iar, o să încercăm să localizăm numărul. — De parcă mi-ar păsa! zise inspectorul și plecă în grabă ca să recupereze somnul pierdut. Părintele St John Froude petrecu o zi apăsătoare. Investigația sa în biserică nu scosese la iveală nimic în neregulă și nu exista nici un semn că acolo s-ar fi desfășurat vreun ritual obscen îvreo liturghie neagră, cum îi trecuse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
departe, nicăieri, înainte de a se apleca, din nou, îndârjit, asupra cuvintelor: „La Ecarisaj se practică, stimați tovarăși, un obicei pe care nu numai iubitorii de animale îl consideră inadmisibil. Legal, se admite un termen de trei zile pentru ca posesorii animalelor pierdute să le recupereze. Singura cale de a afla dacă animalul e în captivitate este de a vizita această instituție. Dar accesul aici e interzis, oamenii stau zadarnic la poartă, gata să plătească taxa pentru recuperarea ființei pierdute. Tovarăși, sfidarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru ca posesorii animalelor pierdute să le recupereze. Singura cale de a afla dacă animalul e în captivitate este de a vizita această instituție. Dar accesul aici e interzis, oamenii stau zadarnic la poartă, gata să plătească taxa pentru recuperarea ființei pierdute. Tovarăși, sfidarea cu care se încalcă dreptul elementar“... În parcul spitalului, pacienții ieșiseră la plimbare. Doctorul se așezase pe o bancă. Își scoase ochelarii, își frecă fruntea, își descheie halatul, încerca să se destindă. Dunga bărbii negre transpirase. Își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]